Pensie. Refuz de a calcula pensia de serviciu pentru un magistrat militar, în condiţiile prevăzute de legea pentru organizarea judecătorească. Nelegalitatea actului administrativ.


Potrivit art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 republicată, magistraţii având o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzută de lege, de de serviciu.

Dispoziţia înscrisă la alin. 3 al acestui articol, conform căreia “partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat se suportă de bugetul de stat” nu poate exclude de la beneficiul pensiei de serviciul, ca magistrat, pe cei susceptibili a deveni titulari de pensii de stat din alt sistem decât cel al asigurărilor sociale, cum sunt magistraţi militari, deoarece prin dispoziţia respectivă se reglementează doar modalitatea de acoperire a diferenţei care depăşeşte cuantumul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat.

Aplicarea restrictivă a dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, numai fată de magistraţii ce ar putea beneficia de pensii de asigurări sociale, ar contraveni atât spiritului acestui text de lege, cât şi ansamblului de prevederi legale prin care este reglementată calitatea de magistrat.

Secţia de Administrativ, decizia nr. 2354 din 23 noiembrie 1998.

Prin acţiune, reclamantul colonel magistrat în retragere A.G. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 052825 din 6 februarie 1998 a Secţiei pensii militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi a deciziei nr. 14 din 14 aprilie 1998 a Comisiei de contestaţii pensii din acelaşi minister, obligarea Secţiei pensii militare să emită o nouă decizie, prin care să i se calculeze, cu începere de la 1 octombrie 1997, atât pensia militară de stat, potrivit prevederilor Decretului nr. 214/1977, cât şi pensia de serviciu pentru magistraţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992 şi cu precizările din Normele tehnice nr. 602 M.T. din 5 decembrie 1997 şi Nota dată în completarea acestora, aprobată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale să i se achite pensia cea mai avantajoasă, precum şi diferenţa dintre cele două pensii, cu începere de la 1 octombrie 1997, cu dobânzile de 40% anual, ce se acordă de C.E.C.

în motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că a îndeplinit funcţia de procuror militar, magistrat de la 25 noiembrie 1954 până la 5 ianuarie 1992, când a fost trecut în retragere, stabilindu-i-se militară de stat, iar de la 1 februarie 1992 a fost reîncadrat magistrat, procuror civil la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, îndeplinind această funcţie până la 1 octombrie 1997, când a cerut să i se stabilească pensia de serviciu pentru 43 de ani vechime în magistratură, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Reclamantul a mai susţinut că, deşi avea dreptul la pensie de serviciu în condiţiile stabilite prin art. 103 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997, Secţia pensii militare, din Ministerul Apărării Naţionale a emis decizie prin care i-a stabilit pensia, potrivit prevederilor Decretului nr. 214/1997, iar Comisia de contestaţii pensii din acelaşi minister a considerat în mod greşit că nu poate beneficia de pensie de serviciu, pe motiv că, Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997 nu face referire expresă la modul de calcul al pensiei magistraţilor militari.

Prin sentinţa civilă nr. 768 din 3 august 1998, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea cu motivarea că, faţă de prevederea de la art. 30 din Legea nr. 54/1993 că magistraţii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate se impune ca, drepturile de pensie să le fie stabilite, ca şi celorlalţi militari activi, în condiţiile arătate în Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat.

împotriva sentinţei, reclamantul a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă, care se referă la cazul “când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.

în susţinerea motivului de casare invocat se învederează că din coroborarea dispoziţiilor art. 1 alin. 2, art. 23, 28 ,30 şi 38 alin. 2 din Legea nr. 54/1993 cu cele ale art. 10, 48 şi 51 din Legea nr. 50/1996 modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 9/1997, precum şi cu prevederile înscrise în art. 1, 10, 26, 31 şi 42 din Legea nr. 92/1992 republicată, rezultă că dispoziţiile art. 103 din această ultimă lege, referitoare la pensia de serviciu, sunt aplicabile, faţă de toate categoriile de magistraţi, inclusiv magistraţilor militari.

Motivul de casare invocat de recurent este fondat. Potrivit art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 republicată, magistraţii având o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzută de lege, de pensie de serviciu.

Dispoziţia înscrisă la alin. 3 al acestui articol conform căreia “partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat se suportă de bugetul de stat” nu poate exclude de la beneficiul pensiei de serviciu, ca magistrat, pe cei susceptibili de a deveni titulari de pensii de stat din alt sistem decât cel asigurărilor sociale, cum sunt magistraţii militari, deoarece prin dispoziţia respectivă se reglementează doar modalitatea de acoperire a diferenţei care depăşeşte cuantumul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat.

Aplicarea restrictivă a dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, numai faţă de magistraţii ce ar putea beneficia de pensii de asigurări sociale, ar contravenit atât spiritului acestui text de lege, cât şi ansamblului de prevederi legale prin care este reglementată calitatea de magistrat.

Astfel, este de observat că, prin art. 42 din Legea nr. 92/1992, se prevede că “au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor, judecătorii de la toate instanţele procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum şi magistraţii asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie”.

Pe de altă parte, prin art. 23 din Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare, se prevede că “judecătorii militari şi procurorii militari au calitate de magistraţi şi fac parte din corpul magistraţilor”, iar prin art. 28 din aceeaşi lege se subliniază că “dispoziţiile din Legea pentru organizarea judecătorească referitoare la drepturile şi îndatoririle magistraţilor sunt aplicabile şi magistraţilor militari”.

în atare situaţie, se impune concluzia că toţi magistraţii, indiferent dacă aparţin instanţelor şi parchetelor civile sau cele militare, fac parte din Corpul unic al magistraţilor şi că le revin aceleaşi drepturi şi îndatoriri.

A considera astfel, ar însemna a împărţi activitatea judecătorească în două categorii distincte, ceea ce ar contraveni atât textelor de lege menţionate, cât şi prevederilor art. 123-125 şi art. 130-131 din Constituţie, prin care nu se face nici un fel de distincţie între magistraţii civili şi cei militari, toţi având în raport cu atribuţiile specifice funcţiei, calitatea de judecător sau procuror ori magistrat asistent, fără sublinierea că este civil sau militar.

De aceea este evident că, respingând acţiunea, prima instanţă a încălcat prevederile exprese ale art. 103 alin. 1 din Legea pentru organizarea judecătorească, potrivit cărora toţi magistraţii au o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură, beneficiază la împlinirea vârstei prevăzută de lege, de pensie de serviciu.

în atare situaţie, constatându-se că hotărârea pronunţată în fond a fost dată cu încălcarea legii, urmează ca recursul declarat de reclamant să fie admis, va fi casată sentinţa pronunţată şi prin aplicarea corectă a prevederilor art. 103 din Legea pentru organizarea judecătorească, se va dispune admiterea acţiunii, anularea celor două decizii vizate şi obligarea Secţiei pensii militare din Ministerul Apărării Naţionale să emită o nouă decizie, prin care să stabilească dreptul petiţionarului la pensie, începând cu data de 1 octombrie 1997, în condiţiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 92/1992 modificată.