Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 802/1965 în vigoare până la 1 februarie 1975, pentru persoanele care au lucrat în sectorul prestări servicii, vechimea în muncă se calculează prin raportarea câştigurilor lunare la retribuţia minimă pe economie. Dacă câştigurile au fost la nivelul acestui salariu sau mai mari, vechimea utilă pentru este de 1/1 normală, iar dacă au fost de cel puţin jumătate din acest salariu vechimea, utilă este de
1/2 normă.
Ulterior, prin Legea nr. 57/1974 s-a stabilit că pentru aceeaşi categorie de personal, vechimea în muncă se determină în funcţie de media anuală a câştigurilor obţinute raportate la salariul minim pe economie.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 835 din 2 aprilie 1998.
Reclamanta M.C, a chemat în judecată Direcţia Generala de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Covasna, solicitând anularea deciziei emise de aceasta cu nr. 17 din 16 iunie 1997 şi prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei emise de Oficiul de pensii.
în motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut în mod greşit i-a fost refuzat înscrierea la pentru limită de vârstă, atât timp cât a făcut dovada că a lucrat efectiv o perioadă de 10 ani, 3 luni şi 25 de zile şi nu cum greşit s-a reţinut, 5 ani, 9 luni şi 13 zile.
Prin sentinţa civilă nr. 123/F din 23 septembrie 1997, Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea, reţinând că reclamanta a desfăşurat activitate în sectorul prestări servicii, astfel încât vechimea în muncă i-a fost calculat în mod corect prin raportarea câştigurilor realizate lunar la retribuţia minima pe economie.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta M.C. care a susţinut că vechimea reală este cea înscrisă în carnetul de muncă şi corespunde perioadei de 10 ani, 3 luni şi 25 de zile.
Recursul nu este fondat.
M.C. a fost angajată croitor în sistemul cooperativei de consum desfăşurând activitate la domiciliu.
De menţionat că perioadele cuprinse între iunie 1972 -februarie 1997, astfel cum au fost înscrise în carnetul de muncă, însumează calendaristic o vechime de 10 ani 3 luni şi 25 zile.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 802/I965, în vigoare până la 1 februarie 1975, pentru persoanele care au lucrat în sectorul prestări servicii, vechimea în muncă se calculează prin raportarea câştigurilor lunare la retribuţia minimă pe economie. Astfel, dacă câştigurile au fost la nivelul acestui salariu sau mai mari, vechimea utilă la pensie este de 1/1 normă, iar dacă au fost cel puţin jumătate din acest salariu, vechimea utilă este de 1/2 normă.
Ulterior, prin Legea nr. 57/1974, s-a stabilit, pentru aceeaşi categorie de personal, că vechimea în muncă se determină în funcţie de media anuală a câştigurilor obţinute raportate la salariul minim pe economie.
Ţinând cont de aceste prevederi şi de adeverinţele de salariu depuse la dosar, pârâta calculat corect vechimea utilă pentru pensie.
Astfel, perioadei de 5 ani, 2 luni şi 27 zile -corespunzătoare calendaristic intervalului 15 iunie 1972 – 1 februarie 1977 şi 10 februarie 1977 – 12 septembrie 1977, în sistemul de calcul menţionat îi corespund numai 8 luni şi 15 zile vechime utilă pentru pensie.
Adăugând la aceasta şi celelalte intervale înscrise în carnetul de muncă, a rezultat în mod legal şi temeinic perioada de 5 ani, 9 luni şi 13 zile, pentru care nu s-a putut stabili dreptul la pensie, pentru limită de vârstă, întrucât nu s-au totalizat cei 10 ani minimi, prevăzuţi de art. 13 din Legea nr. 3/1977.
