Pentru existenta unei societati comerciale se impune întrunirea a trei elemente specifice: punerea în comun a unor bunuri de catre asociati, intentia lor de a colabora în vederea desfasurarii unor activitati si aceea a obtinerii si împartirii profitului rezultat.
Dintre acestea, elementul psihologic prezinta o importanta deosebita, acesta reprezentând intentia asociatilor de a colabora în mod voluntar în vederea desfasurarii activitatilor ce constituie obiectul societatii pe care o înfiinteaza.
Participarea lor trebuie sa fie activa, interesata si fundamentata pe egalitatea juridica dintre ei, iar existenta unor neîntelegeri între asociati cu privire la modalitatea de desfasurare a activitatilor convenite sau cu privire la demararea unora noi, demonstreaza lipsa acestui element esential ce fundamenteaza însasi existenta unei societati comerciale.
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, Dosar nr. 11979/63/2011,sentinta nr. 168/03.04.2012
Asupra cauzei de fata, deliberând, constata urmatoarele:
La data de 23.03.2011, reclamantul V. G., domiciliat în Craiova, jud. Dolj, în calitate de asociat al societatii G. C. SRL, cu sediul social în Craiova, jud. Dolj, a formulat cerere de dizolvare a societatii G C SRL în temeiul art. 227 alin. 1 lit. b si e din Legea nr. 31/1990 modificata.
În motivare reclamantul a aratat ca, în fapt, SC G. C. SRL este o societate cu raspundere limitata, având ca obiect principal de activitate comertul cu ridicata al zaharului, ciocolatei si produselor zaharoase, administratorii acesteia fiind conform art. 1 din actul constitutiv, V. A. si V. G. . La data de 12.11.2010, reclamantul, în calitate de administrator, a convocat adunarea generala a asociatilor pentru data de 29.11.2010 având pe ordinea de zi: stabilirea programului de activitate al societatii, discutarea unor modalitati de realizare a obiectului societatii, precum si încheierea unui nou contract privind sediul social, iar pârâtul V. A. a lipsit de la domiciliu si nu are o alta adresa cunoscuta, conform recipisei postale anexata si, nu în ultimul rând, nu l-a putut contacta pe pârât nici anterior convocarii.
În drept reclamantul si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 31/1990 si a Legii nr. 85/2006.
În sustinere reclamantul a anexat, în copie, actul constitutiv al societatii G. C. SRL, certificat constatator emis de ORC Dolj si convocarea adunarii generale a asociatilor.
La data de 12.01.2012 reclamantul si-a precizat actiunea introductiva în sensul ca întelege sa se judece în contradictoriu cu V. A., domiciliat în Craiova, jud. Dolj.
La solicitarea reclamantului, instanta a încuviintat reclamantului si a administrat proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu 2 martori.
În conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, instanta a dispus si administrarea în cauza a probei cu interogatoriu pârâtului V. A..
Desi citat cu mentiunea de a se prezenta “personal la interogatoriu”, pârâtul nu s-a prezentat în fata instantei.
Din analiza ansamblului înscrisurilor depuse în cauza si fata de probele administrate, instanta retine ca, în fapt, potrivit actului constitutiv al SC G. SRL, reclamantul si pârâtul V. A. au hotarât cu privire la asocierea lor într-o societate cu raspundere limitata – SC G. SRL, fiecare dintre acestia exercitând functia de administratori ai societatii.
Începând din anul 2010, datorita neîntelegerilor dintre asociati, neîntelegeri cu privire la care martorii audiati au relatat instantei ca s-ar fi datorat atitudinii pârâtului care obisnuia sa sustraga bunuri din patrimoniului societatii, societatea debitoare nu a mai desfasurat activitate, fapt confirmat atât de catre martorii audiati în cauza care au relatat instantei ca pârâtul V. A. nu s-a mai prezentat în cadrul societatii, cât si de catre actele depuse în dosar ce denota încercarile reclamantului de a convoca adunarea generala a asociatilor pentru discutarea unor probleme vizând continuarea activitatii SC G. SRL
Potrivit art. 227 din , societatea se dizolva prin hotarârea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedica functionarea acesteia sau în cazul imposibilitatii realizarii obiectului sau de activitate.
O societate comerciala este definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, în care asociatii se înteles sa puna în comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comert, în scopul realizarii si împartirii profitului realizat.
Se retine astfel faptul ca pentru existenta unei societati comerciale se impune întrunirea a trei elemente specifice: punerea în comun a unor bunuri de catre asociati, intentia lor de a colabora în vederea desfasurarii unor activitati si aceea a obtinerii si împartirii profitului rezultat.
Dintre acestea, elementul psihologic prezinta o importanta deosebita, acesta reprezentând intentia asociatilor de a colabora în mod voluntar în vederea desfasurarii activitatilor ce constituie obiectul societatii pe care o înfiinteaza. Participarea lor trebuie sa fie activa, interesata si fundamentata pe egalitatea juridica dintre ei, iar existenta unor neîntelegeri între asociati cu privire la modalitatea de desfasurare a activitatilor convenite sau cu privire la demararea unora noi, demonstreaza lipsa acestui element esential ce fundamenteaza însasi existenta unei societati comerciale.
În conditiile în care scopul legii reglementând înfiintarea si desfasurarea activitatii societatilor comerciale este acela de a le favoriza pe acestea si existenta lor, asemenea neîntelegeri sunt vazute ca si motive temeinice ce pot permite unui asociat ca, în conditiile în care nu mai exista comunitate de interese între asociati sa solicite instantei pronuntarea unei hotarâri de dizolvare a societatii.
Instanta constata astfel ca neîntelegerile constante si de lunga durata aparute între asociati, neîntelegeri referitoare la continuarea activitatii societatii, ca si neimplicarea vadita a asociatului V. A. în activitatea societatii, denota o lipsa de coerenta si convergenta de interese între asociatii societatii. O asemenea disociere de interese echivaleaza cu o lipsa a lui affectio societatis, element esential al unei societati comerciale, fapt confirmat instantei si de lipsa la interogatoriu a pârâtului, apreciaza în conditiile art. 225 C.pr.civ. ca o recunoastere a situatiei de fapt retinute, dar si ca un început de dovada scrisa ce se completeaza cu celelalte probe administrate.
Prin urmare, apreciind ca neîntelegerile dintre asociati constituie motive temeinice pentru dizolvarea societatii, acestea creând totodata premisele imposibilitatii realizarii obiectului de activitate al societatii, retinând conditiile reglementate prin art. 227 Legea 31/1991, instanta urmeaza sa admita cererea reclamantului astfel cum aceasta a fost precizata si sa dispuna dizolvarea SC G. C. SRL, cu sediul social în Craiova, jud. Dolj, numar de ordine în Registrul Comertului J-/-/- si CUI -.
