(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE — DECIZIA CIVILA NR.206 A/22.03.2010)
Prin cererea introdusa la data de 06.08.2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantii C.J., D.E.M. si M.G. au chemat în judecata pârâtii SC “I.” SA si P.M.B. prin P.G. pentru ca în contradictoriu cu acestia din urma, sa se pronunte o hotarâre de obligare a acesteia sa emita o decizie motivata de restituire în natura a imobilului teren în suprafata de 800 mp. situat în B., str.S.A.B., nr.17, sector 6, în 30 de zile de la ramânerea definitiva a hotarârii, iar, în caz contrar, pârâtii sa fie obligati la daune cominatorii de câte 100 lei/zi pâna la emiterea deciziei sau dispozitiei.
Prin sentinta civila nr.1154 din 09.10.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei SC “I.” SA si, a respins actiunea reclamantilor fata de aceasta pârâta, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a respins, de asemenea, ca neîntemeiate, exceptiile necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti si a inadmisibilitatii actiunii reclamantilor; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a A.V.A.S. si a respins actiunea reclamantilor si fata de aceasta pârâta ca fiind formulata fata de o persoana fara calitate procesuala pasiva.
Prin aceeasi sentinta, prima instanta a admis, în parte, actiunea reclamantilor în contradictoriu cu pârâtul M.B., reprezentat prin P.G. pe care l-a obligat sa emita o decizie motivata de restituire în natura a imobilului teren în suprafata de 630 mp. situat în B., str.S.A.B., nr.17, sector 6, iar pentru restul, despagubiri prin echivalent (pâna la 800 mp.).
Instanta a omologat raportul de expertiza topografica efectuat de expertul ing. A.I. si a luat act ca nu au fost solicitate cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a constatat ca reclamantii au notificat P.M.B. prin intermediul BEJ S. si N. la data de 10.08.2001 solicitând restituirea în natura a terenului de la adresa sus mentionata si care a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului Consiliului de Stat nr.136/28.05.1981, reclamantii precizând ca au primit despagubiri pentru casa existenta pe teren.
Constatându-se ca raportul juridic obligational declansat în urma notificarii prevede emiterea unei decizii sau dispozitii motivate, potrivit art.23 din Legea nr.10/2001, tribunalul a retinut lipsa calitatii procesuale pasive a SC “I.” SA.
Pârâta AVAS nu are nici o obligatie pentru a raspunde reclamantilor prin decizie sau dispozitie motivata în conditiile în care acestia au notificat P.M.B. în temeiul dispozitiilor art.21 din Legea nr.10/2001, iar AVAS nu este unitate detinatoare a imobilului si nici unitate notificata.
În ceea ce priveste fondul cererii, tribunalul a constatat ca terenul în suprafata de 800 mp. a apartinut potrivit certificatului fiscal nr.11861/12.03.1999 lui P.F., P.D. si M.E., transmis prin de pe urma defunctului P.N., acesta din urma devenind proprietar prin actul autentic de vânzare – cumparare înregistrat la Tribunalul Ilfov – Sectia Notariat prin procesul – verbal nr.17409/16.07.1923, iar prin actul dotal înregistrat sub nr.1860/04.12.1935, o suprafata de 400 mp. a fost constituita dota fiicei sale P.E. în urma casatoriei cu G.M..
Imobilul a fost preluat de catre stat în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr.136/28.05.1981 pentru sistematizarea teritoriului, iar, în prezent, potrivit expertizei tehnice imobiliare efectuate în cauza, pe o suprafata de 630 mp. teren nu se afla nici o constructie, putând fi restituita în natura.
Dupa preluarea terenului de catre stat, constructia a fost demolata, fostii primind despagubiri, iar terenul a fost atribuit catre SC “I.” SA, societate ulterior privatizata.
Potrivit dispozitiilor Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005, în situatia în care imobilele – terenuri – preluate în mod abuziv în proprietatea statului, pot fi restituite în natura, pe aceste terenuri neexistând obiective de investitii legal autorizate, reconstituirea dreptului de proprietate va avea în vedere aceasta modalitate.
Prin apelul formulat împotriva acestei hotarâri, pârâtul M.B. prin P.G. a sustinut ca prima instanta a aplicat si interpretat gresit dispozitiile art.23, precum si ale art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum aceasta a fost modificata prin Legea nr.247/2005.
Se sustine ca potrivit cu dispozitiile art.23 alin.1 si 2 din Legea nr.10/2001, termenul de 60 de zile de solutionare a cererii este un termen de recomandare, iar depasirea lui poate fi sanctionata cel mult cu obligarea la despagubiri a unitatii detinatoare în masura în care a fost depasit în mod culpabil, iar persoana îndreptatita face dovada existentei unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauza, iar conform art.22 din Legea nr.10/2001, dreptul de proprietate si calitatea de mostenitor ale persoanei îndreptatite se dovedesc numai cu înscrisuri si numai dupa ce aceasta dovada a fost îndeplinita prin depunerea actelor doveditoare, unitatea detinatoare poate sa se pronunte, termenul de 60 de zile începând sa curga dupa completarea dosarelor de notificare.
Potrivit titlului VII din Legea nr.247/2005, M.B. nu are competenta de a plati notificatorilor despagubiri pentru imobilele notificate, ci doar sa emita dispozitie din care sa rezulte ca sunt persoane îndreptatite la masuri reparatorii în conditiile legii speciale, iar în ceea ce priveste plata despagubirilor este prevazuta de Legea nr.247/2005 o procedura speciala, acestea fiind acordate de Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor.
La rândul sau, pârâta SC “I.” SRL a criticat hotarârea primei instante sub aspectul ca prin dispozitiv se creeaza o grava încalcare a legii atâta timp cât reclamantii nu au solicitat prin cerere si anularea contractului de privatizare nr.B006/4 al pârâtei – apelante.
Examinând cauza, prin prisma apelurilor declarate, în conditiile prevazute de dispozitiile art.295 din Codul de procedura civila, Curtea apreciaza ca acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce urmeaza:
Având în vedere probatoriul administrat în cauza, cererile si apararile formulate de parti pe parcursul judecatii în fata primei instante, Curtea constata ca aceasta a aplicat si interpretat gresit dispozitiile art.22 precum si pe cele ale art.29 din Legea nr.10/2001, astfel cum aceasta a fost modificata prin Legea nr.247/2005, împrejurare care a condus la solutionarea gresita a exceptiei lipsei calitatii procesuale a A.V.A.S. cu consecinte asupra temeiniciei si legalitatii solutiei care face obiectul prezentei cai de atac.
Ca o chestiune prejudiciala, Curtea arata ca desi în ceea ce priveste pârâta SC “I.” SA cauza a fost solutionata în sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parti, si deci, aceasta ar fi impus limitarea criticilor sale, în apel, doar la modalitatea de solutionare a acestei exceptii, apelul acestei pârâte poate fi primit fata de criticile sustinute în memoriul de apel, cu referire la nelegalitatea hotarârii precum si de concluziile raportului de expertiza tehnica – topografie din care rezulta ca o parte din terenul solicitat de reclamanti se afla pe terenul ce apartine apelantei – pârâte, societate privatizata prin intermediul intimatei – pârâte A.V.A.S.
Potrivit cu dispozitiile art.29 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidentiate în patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, persoana îndreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adreseaza institutiei publice care a facut privatizarea, respectiv A.V.A.S., astfel cum rezulta din înscrisurile aflate la filele 112 – 119 din dosarul de fond.
Întrucât imobilul teren a carui restituire se solicita a fost inclus în patrimoniul pârâtei SC “I.” SA societate comerciala privatizata, în speta, sunt incidente dispozitiile art.29 din Legea nr.10/2001, astfel cum acestea se coroboreaza cu cele ale titlului VII din Legea nr.247/2005, dispozitii în raport de care urmeaza a fi rejudecata prezenta cauza.
Sub acest aspect, instanta de trimitere va avea în vedere, în scopul asigurarii unei judecati unitare a cauzei, atât dispozitiile legale mai sus mentionate cât si decizia nr.52/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie tinând seama de data învestirii instante de catre reclamanti cu solutionarea actiunii de fata, si vor fi avute în vedere toate probele administrate, pâna în acest moment, cu referire la situatia juridica a imobilului, la identificarea acestuia, cu posibilitatea suplimentarii probatiunii, daca aceasta se dovedeste necesara, în conditiile prevazute de dispozitiile art.138 din Codul de procedura civila.
În ceea ce priveste gresita aplicare a dispozitiilor art.22 – 23 din Legea nr.10/2001, critica sustinuta de catre apelantul – pârât M.B. prin P.G., Curtea va înlatura aceasta sustinere retinând ca termenul de 60 de zile prevazut de lege este un termen de decadere în interiorul caruia unitatea detinatoare este obligata sa emita un raspuns, iar prorogarea acestui termen opereaza doar în favoarea persoanelor îndreptatite si doar în conditiile în care unitatea detinatoare le solicita acestora completarea dosarului administrativ.
De asemenea, a fost înlaturata si sustinerea din întâmpinare potrivit careia instanta de fond ar fi acordat preferinta, în conditiile prevazute de dispozitiile art.480 din Codul civil, titlului reclamantilor, Curtea constatând ca nu a avut loc o comparare a titlurilor în conditiile în care instanta a analizat cererea reclamantilor prin prisma dispozitiilor Legii nr.10/2001.
