Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 1442/2001, este învestită cu judecarea recursului declarat de pârâta S.C. „Compiaţa” Iaşi împotriva deciziei civile nr. 3159/13.11.2000 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Prin încheierea din 11.07.2003, instanţa în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea irevocabilă a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. 211/2001 şi 515/2001.
În conformitate cu art. 252 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa din oficiu a repus cauza pe rol pentru a se constata perimarea.
Curtea reţine că cererea de recurs a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de un an şi constată perimarea de drept a recursului.
În ceea ce priveşte cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul Consiliul Local al Municipiului Iaşi nu este întemeiată.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dispoziţiile citate pentru a fi aplicate impun o judecată, în speţă, a cererii de recurs pentru a se stabili ce parte a căzut în „pretenţii” care constă în admiterea sau respingerea recursului.
Instituţia perimării reglementată în (art. 248 – art. 254 Cod procedură civilă) nu cuprinde dispoziţii privind cheltuielile de judecată.
În cauză, urmare suspendării şi lăsării cauzei în nelucrare din vina părţii sau pentru alte motive (art. 244, art. 243 Cod procedură civilă), nu are loc o „judecată în fond” asupra a ceea ce s-a stabilit în primă instanţă, finalizată prin controlul judiciar, în calea de atac exercitată.
Perimarea constituie o modalitate de finalizare a judecăţii, ca sancţiune procedurală pentru „părţile” care au lăsat pricina în nelucrare o perioadă mai mare de un an, de la încetarea motivelor suspendării.
În consecinţă, nu are loc o judecată, asupra fondului pentru a se stabili „partea căzută în pretenţii”.
În aplicarea şi interpretarea art. 245 Cod procedură civilă, oricare din părţi poate cere reînceperea cursului judecăţii, însă nici una din părţi nu a avut interes să o ceară. Finalizarea procesului prin perimare, în instanţa de control judiciar sau atunci când este cazul în primă instanţă, din oficiu, nu impune acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reţine că ambele părţi sunt în culpă pentru aplicarea sancţiunii procedurale şi, pentru considerentele expuse, a respins cererea de cheltuieli de judecată.
(Decizia civilă nr. 525/14.06.2006)
