Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 53/1992, persoane handicapate, în înţelesul prezentei legi, sunt acele persoane care, datorită unor deficienţe senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra total sau parţial, temporar sau permanent, prin propriile lor posibilităţi, în viaţa socială şi profesională, necesitând măsuri de protecţie specială.
Legea nu exclude deci pensionarii pentru limită de vârstă de la beneficiul drepturilor prevăzute de art. 5 din această lege.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 1277 din 28 mai 1998.
C.l. a chemat în judecată Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale Bacău pentru a se dispune anularea adresei nr. 10.100 din 22 mai 1997 emisă de Oficiul ele expertiză medicală, ca nelegală şi obligarea autorităţii administrative pârâte, să-i elibereze certificat de persoană handicapată conform prevederilor Legii nr. 53/1992.
în motivarea acţiuni reclamantul a arătat că deşi îndeplinea toate cerinţele legale pentru atestarea acestei calităţi, pârâta a emis actul administrativ atacat şi a respins cererea pe considerentul eronat ca fiind pensionar pentru limită de vârstă, beneficiază de protecţie specială oferită pensionarilor de asigurări sociale de stat respectiv majorări, indexări periodice ale pensiei, medicamente compensate.
Curtea de Apel Bacău, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 160 din 19 decembrie 1997 a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că reclamantul se află în posesia unui certificat de persoană încadrată în gradul II de invaliditate, cu valabilitate permanentă, aşa încât expertizarea lui medicală nu se mai impune.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din întâmpinarea pârâtei, sistarea efectelor juridice ale Legii nr. 53/1992 se datorează faptului că reclamantul nu se mai încadrează în art. 1 din actul normativ susmenţionat, având vârsta de 65 ani şi calitatea de pensionar pentru limită de vârstă, ceea ce îi asigură o protecţie specială conform Legii nr. 73/1991.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, susţinând că, în mod eronat, prima instanţă a respins acţiunea deoarece, încadrarea unei persoane în categoria persoanelor cu nu este condiţionată de nerealizarea unor venituri astfel încât, împrejurarea că el îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei de asigurări sociale nu îl exclude de la beneficiul drepturilor conferite prin Legea nr. 53/1992.
Recursul este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul, în vârstă de 65 de ani este pensionar pentru limită de vârstă şi suferind de mai multe maladii (CICD – angor instabil, H.T.A. es. I-II, diabet zaharat de maturitate complicat cu arteripatie diabetică ş.a.).
Ca atare, la solicitarea sa. Cabinetul de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă din cadrul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Bacău a eliberat certificatele de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protectie specială nr. 688/1993 şi 264/1995.
Ultimul act conţine precizarea că valabilitatea sa este permanentă ca efect al caracterului ireversibil al afecţiunilor de care suferă reclamantul.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 53/1992, persoane handicapate, în înţelesul prezentei legi, sunt acele persoane care, datorită unor deficienţe senzoriale, fizice sau mentale, nu se pot integra total sau parţial, temporar sau permanent, prin propriile lor posibilităţi, în viaţa socială şi profesională, necesitând măsuri de protecţie specială.
Legea nu exclude pensionarii pentru limită de vârstă de la beneficiul drepturilor prevăzute de art. 5. Prin urmare, aşa cum s-a precizat în nota comună nr. 207 din 31 martie 1993 emisă de Direcţia Generală de Asigurări Sociale şi Pensii şi Institutul naţional de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, ambele din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, persoanele care au obţinut certificate de încadrare într-o categorie de persoane handicapate anterior pensionării, beneficiază în continuare de facilităţile prevăzute de Legea nr. 53/1992, mai puţin de acelea care sunt proprii persoanei salariate.
Totodată, s-a cerut oficiilor judeţene să nu trimită spre examinare pensionarii care beneficiază de protecţie socială în cadrul asigurărilor sociale de stat sau din alte sisteme de asigurări sociale sau pensii după vârstele stabilite în lege, pentru pensionare la cererea unităţii, respectiv pensionarii pentru muncă depusă şi limită de vârstă.
Se constată, aşadar, că deşi exclude cumulul pensiei cu ajutor special prevăzut de Legea nr. 53/1992, acest act normativ permite persoanelor încadrate într-o categorie de persoane handicapate să beneficieze de facilităţile instituite prin art. 5 – 6.
O asemenea concluzie se impune deoarece numai în acest mod, măsurile de protecţie specială vor contribui realmente la realizarea scopului avut în vedere de legiuitor, adică la prevenirea, atenuarea, înlăturarea consecinţelor profesionale, economice şi sociale ale handicapului şi egalizarea şanselor.
Reţinând deci, că atât autoritatea administrativă pârâtă, cât şi curtea de apel au făcut o interpretare greşită a normelor juridice aplicabile în cauză, urmează a se admite recursul.
Pe cale de consecinţă, va fi casată sentinţa, iar în fond admisă acţiunea, în sensul anulării actului administrativ nelegal şi obligării pârâtei să elibereze reclamantului certificat de persoană handicapată.
