Conducatorii unitatilor prevazute la art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003 stabilesc modalitati concrete de organizare si a pazei, chiar daca aceasta unitate este o entitate fara personalitate juridica, cum ar o sucursala bancara. Astfel, în mod corect amenda contraventionala a fost aplicata persoanei fizice – director de sucursala bancara.
Descrierea generica a faptei conduce la concluzia ca procesul-verbal de contraventie contestat nu este legal întocmit deoarece fapta nu este individualizata, ceea ce determina implicit si imposibilitatea ca instanta sa verifice temeinicia si, respectiv proportionalitatea sanctiunii.
Prin cererea înregistrata pe rolul instantei la data de 08.04.2009, petenta M.L. a chemat în judecata pe intimata Inspectoratul de Politie al Judetului Ialomita, solicitând, anularea procesului-verbal de contraventie seria CC nr.1526753 din data de 25.03.2009.
În motivarea plângerii, scutita de plata taxei de timbru, potrivit art. 15 lit.i din Legea nr. 146/1997 modificata, petenta a invocat nulitatea absoluta, întrucât sanctiunea a fost aplicata conducatorului unei entitati fara personalitate juridica, cum este o sucursala a unei societati comerciale. Obligatiile legale privind paza valorilor apartin societatilor comerciale iar conform art.3 din OG 2/2001 numai persoana juridica raspunde contraventional în cazurile si în conditiile prevazute de lege. Or, masura amenzi a fost aplicata petentei M.L., adica conducatorului unei entitati fara personalitate juridica, sucursala neavând personalitate juridica, conform art. 43 din Legea nr. 31/1990. Interpretând per a contrario art. 41 C.pr.civ. rezulta ca o sucursala nu are capacitate procesuala si nici organe proprii de conducere, pentru a fi aplicabil art.41 alin.2 C.pr.civ. Legea bancara (art. 7 pct.31 OUG 99/2006) confirma lipsa capacitatii procesuale de folosinta a sucursalelor bancare, motiv pentru care numai societatea mama poate sta în judecata, fiind singura care are personalitate juridica, fiind titulara de drepturi si obligatii. Invoca în aceste sens si Actul constitutiv al BCR SA, precum si adresa nr.6302 a Inspectoratului General al Politiei Române, aratând ca sucursala nu poate avea calitatea de subiect activ al contraventiei, raspunderea apartinând conducatorului unitatilor prevazute de art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003, respectiv persoanei juridice sau conducatorului persoanei juridice. De asemenea, petenta mai invoca nulitatea absoluta determinata de lipsa mentionarii în procesul-verbal a sediului social al persoanei juridice. Mai invoca nulitatea absoluta a procesului-verbal determinata de descrierea generica a faptei. Pe fond, arata ca au fost respectate toate dispozitiile legale din Anexa 3 la HG nr.1010/2004.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria CC nr.1526753 din data de 25.03.2009 s-a retinut ca petenta utilizeaza sistemul tehnic antiefractie instalat la BCR SA Agentia Matei Basarab Slobozia fara respectarea normelor tehnice prevazute în HG nr.1010/2004, Anexa 3, contrar prevederilor art.1 alin.3 HG 1010/2004, Anexa 3. S-a aratat ca fapta este prevazuta de art.1alin.3 din HG 1010/2004 Anexa 3 si sanctionata de art. 7 alin.2 din HG 1010/2004.
În ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal contestat, instanta retine ca acesta nu a fost încheiat cu respectarea cerintelor legale prevazute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, pentru motivele care urmeaza.
Astfel, procesul-verbal contine data si locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator si de catre petenta, fiind astfel respectate si dispozitiile art. 19 din acelasi act normativ. De asemenea, instanta constata ca plângerea a fost introdusa în termenul legal, prevazut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, fiind înregistrata pe rolul instantei la 08.04.2009.
În ceea ce priveste sustinerile petentei în sensul ca sanctiunea a fost aplicata conducatorului unei entitati fara personalitate juridica, cum este o sucursala a unei societati comerciale, ceea ce ar atrage nulitatea procesului-verbal, instanta constata ca sunt nefondate. Astfel, art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003 arata ca societatile comerciale care detin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unitati, sunt obligate sa asigure paza acestora. În continuare, art.3 din acelasi act normativ prevede ca, în functie de importanta, specificul si valoarea bunurilor pe care le detin, conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al politiei, pentru sistemele civile de paza, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalitati concrete de organizare si de a pazei.
Din aceste dispozitii legale reies doua concluzii.
Prima ar fi aceea ca obligatia legala de a asigura, în mod concret, paza unui obiectiv incumba unei persoane fizice si nu juridice, respectiv conducatorului unitatii. Astfel, sanctiunea contraventionala a fost aplicata în mod corect petentei M.L. si nu persoanei juridice BCR SA Agentia Matei Basarab. De altfel, art. 52 din Legea nr.333/2003 prevede o serie de obligatii în sarcina conducatorilor unitatilor în care functioneaza sisteme de paza.
A doua concluzie este aceea ca legea are în vedere conducatorul unei unitati care este în masura sa stabileasca modalitatile concrete de organizare si executare a pazei. De aici rezulta ca aceasta persoana poate fi chiar conducatorul unei entitati fara personalitate juridica, cum ar fi de exemplu directorul unei sucursale. Aceasta este persoana îndrituita sa cunoasca în mod concret si efectiv modalitatea în care poate fi realizata paza obiectivului. Astfel, nu prezinta relevanta faptul ca unitatea respectiva are sau nu personalitate juridica din moment ce nu se pune problema ca aceasta sa fie subiectul activ al unei fapte contraventionale.
Nu mai putin adevarat este faptul ca societatile comerciale pot realiza centralizat activitatea de paza, chiar si pentru unitatile din teritoriu, asa cum a comunicat SC BCR SA prin adresa de la fila 29. Însa, acest aspect nu poate exonera de raspundere pe conducatorul unei sucursale sau al unei agentii din teritoriu, care este obligat în virtutea legii sa stabileasca masuri concrete de paza, iar daca exista un astfel de plan centralizat sa îl aduca la îndeplinire si sa se conformeze obligatiilor stabilite de lege, în caz contrar fiind tinut sa raspunda contraventional. În situatia în care conducatorul local s-a conformat unui plan centralizat de paza care nu corespunde cerintelor legale, va fi raspunzator pe temei contraventional, însa se va putea regresa împotriva unitatii centrale pentru faptul ca a dispus implementarea unor masuri de paza neconfome cu legea.
De asemenea, instanta constata ca sunt nefondate si sustinerile petentei în sensul ca procesul-verbal nu mentioneaza sediul social al persoanei juridice. Astfel, art.17 din OG nr.2/2001 prevede necesitatea indicarii sediului social al persoanei juridice, însa numai pentru ipoteza în care aceasta este persoana sanctionata. Or, din moment ce în procesul-verbal se indica a fi contravenient persoana fizica, nu subzista ratiunea pentru care ar trebui indicat sediul social al persoanei juridice în cadrul careia petenta lucreaza.
Însa, în ceea ce priveste cerinta ca procesul-verbal sa cuprinda descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei si locului în care a fost savârsita, precum si aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, instanta constata ca aceasta nu este îndeplinita. Astfel, s-a retinut în sarcina petentei ca sistemul antiefractie nu respecta normele tehnice. Anexa 3 din HG 1010/2004 cuprinde o serie de norme tehnice începând de la proiectare, producere, instalare, utilizare, monitorizare, pâna la întretinere, iar în cazul unitatilor financiar-bancare capitolul 9 prevede o serie de norme tehnice specifice acestor unitati. Cu toate acestea, agentul constatator nu a individualizat care este norma tehnica încalcata de catre petenta, în acest sens nici macar raportul agentului (fila 11) nu ofera vreun element de fapt care sa scoata în evidenta norma tehnica încalcata, motiv pentru care instanta se afla în imposibilitate de a verifica în ce masura petenta a savârsit sau nu vreo fapta contraventionala.
De asemenea, în ceea ce priveste cerinta din art.16 din OG 2/2001 privind indicarea actului normativ, instanta observa ca agentul constatator a indicat Anexa 3 din HG 1010/2004, însa exista anumite neconcordante între mentiunile din procesul-verbal si textele legale invocate. Astfel, agentul constatator a aratat ca fapta este prevazuta de art.1 alin.3 din Anexa 3 care arata ca aplicatiile cu sisteme de alarmare împotriva efractiei se proiecteaza, se instaleaza si se utilizeaza cu respectarea prezentelor norme tehnice, si a mai aratat ca fapta este sanctionata de art.7 (2) din HG 1010/2004 care prevede: Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei. În realitate, textul legal care indica faptele contraventionale este alineatul 1 al art.7 lit.a-h, însa agentul constatator nu a aratat textul legal incident în speta.
În concluzie, instanta apreciaza ca procesul-verbal de contraventie contestat nu este legal întocmit deoarece fapta nu este individualizata, ceea ce determina implicit si imposibilitatea ca instanta sa verifice temeinicia si, respectiv proportionalitatea sanctiunii.
Fata de aceste considerente, instanta constata ca procesul-verbal contestat nu este legal întocmit, motiv pentru care va admite actiunea, va anula procesul-verbal de constatare a contraventiei seria CC nr.1526753 din data de 25.03.2009 si va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
