Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 873 din 3 iunie 2009
Prin sentinţa nr. 135/26.03.2009, Tribunalul Dâmboviţa, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, în baza dispoziţiilor 98 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, a respins cererea societăţii debitoare SC C. SA Pucioasa privind reorganizarea activităţii pe bază de plan, în baza art. 107 alin. (1) lit. B) din aceeaşi lege a dispus intrarea societăţii debitoare în faliment – procedură generală, dispunând dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare, a desemnat lichidator judiciar provizoriu pe C.I.I.P.M., cu atribuţiile prevăzute la art. 24-25 din lege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin încheierea pronunţată de judecătorul-sindic la 18.09.2009 s-a deschis procedura generală a insolvenţei faţă de debitoarea SC C. SA Pucioasa, urmare a cererii sale formulate în baza Legii nr. 85/2006 şi în cursul procedurii debitoarea, în baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, a solicitat desfăşurarea activităţii pe baza planului de reorganizare, depunând la dosar proiectul de plan care a fost supus spre analiză comitetului creditorilor, administratorului special şi administratorului judiciar şi, întrucât planul nu îndeplinea condiţiile art. 95 din lege, s-a dispus completarea planului potrivit normelor obligatorii cuprinse în aceste dispoziţii şi, procedând la verificarea acestuia, judecătorul-sindic a constatat că nu poate fi admis planul de reorganizare, întrucât nu corespunde criteriilor impuse de lege.
Se arată prin sentinţă că, potrivit art. 95 alin. (2) din lege, planul de reorganizare trebuie să cuprindă obligatoriu programul de plată al creanţelor, cerinţă ce nu este îndeplinită, întrucât în plan nu apare niciun creditor şi nicio creanţă cu un program cert de plată al acesteia, planul nu cuprinde nici menţiunile obligatorii prevăzute de art. 95 alin. (5) din lege, considerente pentru care a respins cererea societăţii debitoare privind reorganizarea activităţii pe bază de plan.
Împotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea SC C. SA Pucioasa, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de reorganizare a activităţii pe bază de plan, deoarece planul de reorganizare propus pe o perioadă de 3 ani cuprindea achitarea integrală a tuturor creanţelor, inclusiv a celor defavorizate în procent de 100% creanţe şi accesorii şi la solicitarea creditoarei B.C.R., creditor garantat, instanţa a dispus completarea planului şi a solicitat în afara opiniei recurentei şi a creditorilor restrângerea planului de reorganizare la 2 ani, recurenta conformându-se acestei solicitări, depunând planul de reorganizare restrâns la 2 ani la data de 12.03.2009.
Cu privire la motivarea sentinţei recurate de respingere a cererii privind reorganizarea activităţii, recurenta arată că greşit instanţa de fond a considerat că acest plan nu corespunde dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 85/2006, reprezentanţii creditorilor arătând însă că se opun planului, deoarece nu îl consideră viabil, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., deoarece hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Astfel, arată recurenta, instanţa reţine greşit că din cuprinsul planului de reorganizare nu rezultă programul de plată al creanţelor, nu apare niciun creditor şi nicio creanţă cu un program cert de plată al acesteia, deşi în ce priveşte creanţa B.C.R. se prevede că aceasta se va achita în întregime (credit şi dobânzi) prin vânzarea activelor Cabana Runculeţu şi Vila nr. 13, evaluate de către un expert evaluator la 1 milion euro şi se arată că, în ce priveşte plata creanţelor, aceasta se va face la momentul vânzărilor, adică de îndată, şi în următorii 2 ani, respectiv 2009 şi 2010, să se achite diferenţa de creanţă furnizorilor şi bugetului de stat după un plan bine stabilit.
În ce priveşte creditorii chirografari, numiţi în plan furnizori, arată recurenta, este evident că plata se va face eşalonat în doi ani de zile şi sumele cuvenite fiecărui creditor conform planului vor fi achitate lunar, proporţional cu ponderea fiecărei creanţe din care face parte, astfel încât rezultă din plan că societatea se poate redresa acoperind în întregime datoriile şi că va obţine şi un profit, în plan fiind prevăzut tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate şi anume cel al eşalonării plăţilor pe parcursul a celor 2 ani, astfel încât planul corespunde cerinţelor prevăzute de art. 95 din şi în mod greşit a fost respins de judecătorul-sindic, fiind evident o cerinţă şi o prioritate aceea de acoperire a creanţelor creditorilor, societatea având contracte în derulare a căror încetare afectează grav o serie de beneficiari şi administratorul judiciar după şedinţa din 5.03.2009 a apreciat că planul se poate realiza în principiu, chiar creditorii principali au înţeles că soluţia cea mai potrivită este reorganizarea şi nu falimentul.
Recurenta mai arată că prin respingerea planului de reorganizare se încalcă prevederile art. 134 din României, privind libertatea comerţului, dispunerea începerii procedurii falimentului lezând interese generale, deoarece determină existenţa în lanţ a arieratelor, diminuează capacitatea de plată şi posibilitatea continuităţii altor agenţi economici, inclusiv a posibilităţii realizării veniturilor la bugetul de stat şi local.
S-a solicitat în principal admiterea recursului şi casarea sentinţei în temeiul art. 304 alin. (1) C.proc.civ., iar în subsidiar modificarea sentinţei în sensul că planul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 95 din lege, urmând să fie supus votului creditorilor şi confirmat sau infirmat după caz.
Recursul este nefondat.
Criticile aduse sentinţei de recurentă că în mod greşit a fost respinsă cererea sa de reorganizare a societăţii pe bază de plan şi că planul de reorganizare propus îndeplineşte cerinţele obligatorii prevăzute de art. 95 din Legea nr. 85/2006 sunt nefondate.
Din analiza planului de reorganizare depus de debitoare nu rezultă că planul cuprinde cerinţele obligatorii prevăzute de art. 95 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, şi anume nu cuprinde obligatoriu programul de plată al creanţelor, în cuprinsul planului nu este înscris niciun creditor şi nicio creanţă cu un program cert de plată al acesteia, ci arată doar cum înţelege să achite datoriile către furnizori, datorii către buget şi alte plăţi, menţionate în mod generic şi nu pe categorii de creditori şi de creanţe.
Totodată, planul de reorganizare propus de recurenta-debitoare nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 95 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, respectiv categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul legii, tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate, dacă şi în ce măsură societatea debitoare, membrii grupului de interes economic sau asociaţii vor fi descărcaţi de răspundere, ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment, valoare ce se calculează la data propunerii planului, astfel că, în lipsa menţiunilor obligatorii prevăzute de dispoziţiile legale, planul de reorganizare propus de recurenta debitoare nu putea fi admis de judecătorul-sindic.
Şi comitetul creditorilor întrunit în şedinţa din 18.03.2009 a hotărât respingerea planului de reorganizare propus de societatea debitoare, astfel că respingerea cererii recurentei-debitoare de reorganizare a activităţii pe bază de plan dispusă de judecătorul-sindic prin sentinţa recurată este legală şi temeinică.
În ce priveşte nulitatea şedinţei adunării comitetului creditorilor din 18.03.2009, recurenta o putea invoca pe calea unei cereri pe care trebuia să o formuleze la instanţa de fond şi asupra căreia să se pronunţe judecătorul-sindic, în cadrul atribuţiilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 85/2006 şi nu pe calea recursului formulat împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de reorganizare a activităţii pe bază de plan.
Critica recurentei că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, că au fost încălcate în acest sens dispoziţiile art. 261 C.proc.civ. şi că este incident în cauză motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ. este nefondată, sentinţa recurată cuprinzând motivele de fapt şi de drept ce au stat la baza soluţiei de respingere a reorganizării activităţii pe bază de plan, în sentinţă arătându-se pe larg ce menţiuni obligatorii nu cuprinde planul de reorganizare şi că au fost încălcate în acest sens dispoziţiile art. 95 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 85/2006.
Acestea au fost considerentele pentru care recursul debitoarei a fost respins ca nefondat.
