– rep, art. 46, art. 11 ;
– art. 720/1 Cod procedură civilă
Art. 46 din Legea 85/2006 rep., sancţionează cu nulitatea toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, indiferent de data notificări creditorilor şi de pretinsa lor bună credinţă la încasarea unor sume, fără nici o excepţie, dându-se prioritate caracterului concursual şi colectiv de desfăşurare a procedurii şi de satisfacere a creanţelor.
Competenţa judecătorului sindic.Procedura prealabilă.
Decizia nr. 1335/15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ
Prin sentinţa nr. 287 din 4 iunie 2010, Tribunalul Dâmboviţa a admis acţiunea completată, formulată de lichidatorul judiciar S J IPURL desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC G C SRL, împotriva pârâtei C E B SA, s-a anulat transferul din contul debitorului a sumelor de 57.840 lei şi respectiv de 101.083,3 lei şi a fost obligată pârâta să restituie averii debitorului sumele menţionate.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că pârâta a invocat faptul că a fost notificată abia la data de 27.02.2009, după deschiderea procedurii insolvenţei debitorului, dar textul de lege prevăzut de art. 46 din Legea nr. 85/2006 sancţionează cu nulitate absolută toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, indiferent dacă creditorii au fost sau nu notificaţi despre deschiderea procedurii împotriva debitorului, dispoziţiile menţionate exceptând doar actele autorizate de judecătorul sindic.
Lipsa notificării deschiderii procedurii îndreptăţeşte pârâta să beneficieze de art. 76 din Legea insolvenţei, astfel încât nu se poate invoca afectarea gravă a intereselor băncii prin anularea operaţiunii de încasare a sumelor în litigiu (în acest sens, Decizia nr. 130/R din 1.04.2008 a Curţii de Apel Braşov, Secţia Comercială).
Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea SC C. E. B. (ROMANIA), care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând disp. art. 304 al. 1 pct. 3 c.pr.civ., şi art. 304 al. 1 pct. 9 c.pr.civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti- Secţia a VI Comercială, ca fiind instanţa competentă material, funcţional şi teritorial să soluţioneze cererea formulată şi pe fond, în rejudecarea cauzei, să se dispună admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, faţă de lipsa procedurii prealabile prev. de disp. art 720/1 şi urm. c.pr.civ. pentru pretenţiile care vizează suma de 101.083,33 lei şi respingerea ca neîntemeiată a cererii pentru suma de 57.840 lei.
A arătat recurenta că suma de 93.603,92 lei, a fost achitată la data de 13.03.2009 de către dl. G. C. în calitate de girant – avalist al ordinului de plată în alb remis cu titlu de garanţie recurentei, în temeiul art. 7.1 din contractul de credit, în baza cererii de rambursare nr. 1200/11.03.2009 formulată de acesta, suma de 7.479,41 lei, a fost încasată la data de 9.02.2009, prin plata biletului la ordin seria BRDE3AC nr. 0124167 emis de SC M T SRL şi girat în favoarea recurentei la data de 13.11.2008, iar suma de 57.840 lei a fost încasată de recurentă la data de 4.02.2009, reprezentând contravaloarea biletelor la ordin emise de SC M I SRL, niciuna din aceste plăţi nefiind efectuată de către debitoare direct, ci de către giranţii care au garantat rambursarea creditului.
S-a susţinut că în speţă nu erau aplicabile disp. art. 48 din Legea 85/2006 şi instanţa nu putea să dispună anularea transferului în temeiul acestor dispoziţii, deoarece nu s-a făcut dovada faptei ilicite, a prejudiciului şi a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, condiţii esenţiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, sentinţa fiind nelegală şi netemeinică sub acest aspect.
Curtea, examinând sentinţa prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, a constatat recursul nefondat, pentru următoarele motive:
Critica privind excepţia necompetenţei materiale a instanţei, s-a apreciat că este nefondată, deoarece art 6 alin. 1 din Legea 85/2006 prevede că toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepţia recursului, sunt de competenţa secţiei de a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul.
Ori, acţiunea formulată de către lichidatorul judiciar, prin care a solicitat anularea transferului sumei de 158.923,33 lei, este o acţiune promovată în cadrul procedurii prevăzută de dispoziţiile Legii 85/2006, art. 46 din lege pentru maximizarea averii debitorului, fiind de competenţa materială a secţiei de insolvenţă a Tribunalului Dâmboviţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul debitoarea, în acest sens fiind şi atribuţiile judecătorului sindic reglementate de art. 11, lit. h, din lege.
În privinţa excepţia inadmisibilităţii acţiunii s-a constatat că şi această excepţie este nefondată, procedura legii 85/2006 nu prevede obligativitatea concilierii directe a litigiului, conform art. 720/1 c.pr.civilă, iar lichidatorul judiciar a şi efectuat această procedură, rezultatul concilierii fiind consemnat în punctul de vedere comunicat de recurentă cu actul nr. 26/20.01.2010.
S-au constatat nefondate a fi şi criticile vizând fondul litigiului.
Deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva intimatei debitoare SC G C SRL Târgovişte, a fost dispusă prin încheierea din 26.01.2009 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Dâmboviţa – secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, încheiere prin care s-a dispus şi dizolvarea societăţii debitoare în temeiul art. 107 alin. 2 , lit. a din Legea 85/2006, a fost numit lichidator judiciar Cabinetul Individual Practician de insolvenţă C. I, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei către asociaţi, creditori şi Oficiul registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, precum şi a tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, dispunându-se şi celelalte măsuri prevăzute de dispoziţiile legii 85/2006, cu ocazia deschiderii procedurii simplificate a insolvenţei.
Recurenta pârâtă invocă faptul că a fost notificată abia la data de 27.02.2009 despre deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, însă aceasta a fost prezumată că luat cunoştinţă de încheierea de deschidere a procedurii, la data publicării acestei hotărâri în Buletinul procedurilor de insolvenţă, când s-au îndeplinit formalităţile legale de publicitate.
Dispoziţiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei prevăd că, în afară cazurilor prevăzute la art. 49 din lege, sau a celor autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Prin urmare, recurenta pârâtă nu poate invoca buna credinţă, pe motiv că a luat cunoştinţă despre deschiderea procedurii abia la data de 27.02.2009, deoarece, pe de-o parte, data luării la cunoştinţă a încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii este data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar pe de altă parte,pretinsa bună credinţă nu are relevanţă,întrucât dispoziţiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 sancţionează cu nulitatea absolută toate plăţile efectuate după deschiderea procedurii,fără nici o excepţie, în virtutea principiului clasic potrivit căruia frauda corupe totul „fraus omnia corrumpit”.
S-a constatat că suma de 93.603,92 lei a fost achitată la data de 13.03.2009, de către dl. G C. în calitate de girant – avalist al ordinului de plată remis în alb cu titlu de garanţie recurentei, în temeiul art. 7.1 din contractul de credit, în baza cererii de rambursare nr. 1200/11.03.2009 formulată de acesta, suma de 7.479,41 lei, a fost încasată la data de 9.02.2009, ca urmare a încasării la plată a biletului la ordin seria BRDE3AC nr. 0124167 emis de SC M T SRL, şi girat în favoarea recurentei la data de 13.11.2008, iar suma de 57.840 lei a fost încasată de recurentă la data de 4.02.2009, reprezentând contravaloarea biletelor la ordin emise de la SC M I SRL.
Prin urmare,toate transferurile privind sumele sunt încasate de către recurentă după data deschiderii procedurii simplificate a insolvenţei debitoarei- 26.01.2009, de la giranţii care au garantat rambursarea creditului acordat intimatei debitoare, potrivit contractului de credit nr. 28/24.09.2008 şi a actelor adiţionale la contract, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit disp. art. 46 alin. 1 din Legea 85/2006.
S-a constatat că este nefondată critica recurentei cu privire la aplicarea disp. art. 48 din Legea nr. 85/2006, acest text neavând incidenţă în cauză, anularea transferului din contul debitorului a sumei totale de 158.923,33 lei dispunându-se în temeiul art. 46 alin. 1 din Legea 85/2006.
Pentru toate aceste considerente, recursul creditoarei s-a respins ca nefondat în temeiul disp. art. 312 alin.1 c.pr.civ., prin Decizia nr. 1335 din data de 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, în cauză neevidenţiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare, din cele prevăzute de art. 304 c.pr.civ.
