C. com., art. 405 C. civ., art. 1412
între reclamantă, în calitatc de cumpărător, şi pârâtă, în calitatc de vânzător, s-a încheiat actul intitulat „Declaraţie, act de comasare, contopire, dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărarc”, prin care s-a transmis către reclamantă dreptul de proprietate asupra unei părţi din imobilul aparţinând societăţii pârâte, situat în Braşov, str. C. nr. 2. în vederea construirii de către reclamantă a unui hypermarket, ce urma să fie conectat la centrul comercial E.M., aparţinând pârâtei.
Ulterior, acest contract a fost modificat printr-un act adiţional, prin care s-a convenit ca reclamanta să „execute prin mijloace proprii lucrările de construire pentru extinderea
E.M. existent – parter+ctaj -, reprezentând intrarea principală comună” (art. 3 din actul adiţional), iar costurile acestor lucrări urmau să fie plătite de către pârâtă în limita sumei maxime de 450.000 curo (exclusiv TVA), ce trebuia plătită „în termen de 30 de zile de la data deschiderii comune a proiectului E.M.H.”
în scopul executării obligaţiilor contractuale mai sus asumate, reclamanta a contractat realizarea lucrărilor de către SC R.D.T. SRL, în valoare de 1.025.000.00 euro (exclusiv TVA), obiectivul „intrare principală comună” fiind predat fizic pârâtei la data de 27 martie 2007, conform procesul ui-verbal de predare-primire nr. 127 din 27 martie 2007.
Lucrările au fost finalizate şi predate beneficiarului la IX decembrie 2006, conform procesul ui-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 18 decembrie 2006 încheiat de reprezentanţii reclamantei şi ai antreprenorului general, iar plata întregii lucrări, inclusiv a celor aferente intrării comune, care facc obiectul prezentului litigiu, a fost făcută de reclamantă la data de 28 decembrie 2006, în baza facturii nr. 01577060 din 20 decembrie 2006, emisă de SC R.D.T. SRL, în valoare totală de 8.191.424,39 lei (inclusiv TVA).
Pentru recuperarea sumei de 450.000 euro, datorată reclamantei de către pârâtă, s-a emis factura nr. 4925423 din 30 iunie 2007 în valoare totală de 1.833.844, 91 lei, echivalentul a 450.000 euro, plus TVA, care a fost însă refuzată la plată pe motiv că facturarea trebuia tăcută la cursul B.N.R. din ziua emiterii facturii şi, de asemenea, fără aplicarea TVA, potrivit dispoziţiilor fiscale în vigoare la aceeaşi dată.
Refuzul de plată a pârâtei este însă parţial întemeiat. într-adevăr, în ccea ce priveşte calculul contravalorii în lei a sumei de 450.000 euro, sumă în principiu necontestată de pârâtă. Tribunalul arbitral a reţinut faptul că, potrivit art. 2.6.1 lit. b) din contract, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din actul adiţional din 20 septembrie 2006. costurile aferente lucrării comune realizate de reclamantă cu acceptul pârâtei „vor fi plătite de vânzător în limita sumei maxime de 450.000 euro (patru sute cincizeci mii euro) -această sumă nu include TVA şi se va plăti de către vânzător în termen de maxim 30 de zile de la data deschiderii comune a proiectului E.M.H.” Rezultă că această sumă este datorată de pârâtă reclamantei în calitate de mandant („comitent” în termenii art. 405 C. com.), iar nu în calitate de cumpărător, lucrarea comună devenind proprietate comună, pe de o parte, iar, pe de altă parte, suma maximă datorată de pârâtă este de 450.000 euro.
indiferent de costul efectiv al lucrării comune şi fără a se facc vreo menţiune despre cursul de schimb leu/euro.
Prin urmare, plata sumei de 450.000 curo făcută la 28 decembrie 2006 de cătrc reclamantă cătrc antreprenor a fost o plată pentru altul, şi nu o plată în nume propriu [conform preambulului art. 2.6.1 din contract, amendat la 20 septembrie 2006: „vânzătorul desemnează pe cumpărător cu acceptul acestuia din urmă să execute prin mijloace proprii lucrările de construire pentru: (…) h) extindere E.M. existent – parter + etaj reprezentând intrarea principală comună conform proiectului aprobat (…)”]» astfel încât reclamanta arc dreptul la restituirea ci integrală, carc nu poate fi realizată decât dacă se ţine seama de cursul B.N.R. din ziua plăţii facturii emise de antreprenor, şi nu din ziua refacturării, dacă acest curs ar fi mai mic. cum s-a întâmplat chiar în speţa de faţă.
Aşadar, în absenţa unui temei contractual privind rata de schimb leu/curo la carc se va facc refacturarea sumei de 450.000 curo. susţinerea pârâtei ca aceasta să se facă în funcţie de cursul B.N.R. din ziua emiterii facturii nr. 4925423 din 30 iunie 2007 este lipsită de suport legal şi a fost respinsă, cu atât mai mult cu cât, în lipsa unei clauze contractuale contrare, aplicarca acestui curs ar avea ca cfect ruperea echilibrului contractul şi îmbogăţirea pârâtei fără justă cauză, intr-adevăr, prin aplicarea cursului de schimb din data de 30 iunie 2007, pârâta ar fi ţinută să plătcască numai suma de 1.410.300 Iei (I curo = 3.1340 Ici), faţă de 1.540.710 Ici (I curo = 3,4238 Ici), cât a achitat cfectiv reclamanta la 28 decembrie 2006, ccea ce ar fi vădit inechitabil.
în consecinţă, în temeiul art. 969. art. 1547 coroborat cu art. 1412 C. civ. privind locaţiunea lucrărilor, art. 405 C. com., acţiunea vizând obligarea pârâtei la plata sumei datorate în factura din 2007, reprezentând echivalentul a 450.000 curo, a fost admisă.
Sentinţa arbitrată nr. 170 din 25 iulie 2008
