Poprire asigurătorie. Inadmisibilitatea introducerii în recurs a altor părţi în calitate de terţ poprit. Prin cererea de chemare în judecată se stabileşte, printre altele, şi cadrul procesual cu privire la părţile între care acesta se poartă


Creditoarea SC „S” SA Bucureşti, prin cererea înregistrată sub nr. 1783/2001 la Tribunalul Galaţi, a solicitat înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra contului debitoarei SC „E” SRL Galaţi deschis la terţul poprit Banca „A” SA, Sucursala Galaţi, până la concurenţa sumei de 920 USD.

Prin încheierea din 18.10.2001, Tribunalul Galaţi a admis cererea şi a dispus înfiinţarea popririi asigurătorii pe contul debitoarei până la concurenţa sumei de 920 USD.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că sunt întrunite cerinţele art.908 C.com.

împotriva menţionatei încheieri a declarat recurs creditoarea, solicitând înfiinţarea popririi asigurătorii pe toate conturile pe care debitoarea le are la alte societăţi bancare motivat de faptul că, în eventualitatea promovării unei alte cereri privind luarea acestei măsurători asigurătorii, să nu mai fie obligată la plata unei cauţiuni.

Creditoarea s-a obligat ca înainte de fixarea termenului de judecată în recurs să depună lista persoanelor juridice care urmează să fie introduse în cauză în calitate de terţ poprit.

Recursul nu este fondat.

Printre alte efecte pe care le produce cererea de chemare în judecată este şi acela că fixează cadrul procesual în care se va desfăşură judecata (părţi, obiect, cauză), instanţa neputând modifica sau lărgi acest cadru procesual în faza controlului judiciar, nici din oficiu şi nici la cererea părţilor.

Potrivit principiului disponibilităţii, recurenta creditoare, în momentul sesizării primei instanţe, prin cererea de chemare în judecată, a stabilit persoanele cu care a înţeles să-şi dispute obiectul procesului.

In speţă, cadrul procesual odată stabilit în faţa primei instanţe, în ceea ce priveşte părţile, se menţine şi în faţa instanţei de recurs; în caz contrar s-ar încălca principiul celor două grade de jurisdicţie faţă de părţile pentru care recurenta a solicitat pentru prima dată în recurs introducerea acestora în cauză.

în raport de considerentele expuse mai sus, recursul creditoarei nefiind fondat, în temeiul art.312 alin. 1 C.proc.civ. a fost respins.

( Decizia civilă nr. 7/R/2002 )