Art. 12 din Legea nr. 82/1992 se referă la competenţa specială a Tribunalului Bucureşti de soluţionare a litigiilor patrimoniale în care figurează ca parte Administraţia Naţională a Rezervelor Materiale, pentru obţinerea titlului executor, iar nu pentru faza de silită, prin validare de poprire, caz în care se aplică art. 453 Cod procedură civilă, competenţa de primă instanţă revenind judecătoriei.
CSecţia comercială, sentinţa nr. 4.162/12.11.1997).
Prin cererea înregistrată sub nr. 3.273/1997, S.C. “S.” – S.A. a formulat contestaţie împotriva executării silite solicitate de A.N.R.M. – U. T. 220 -Comuna Podoleni, judeţul Neamţ.
în motivarea contestaţiei, arată că intimata greşit a solicitat înfiinţarea şi validarea popririi pentru sumele cuprinse în sentinţa civilă nr. 303/1996 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, întrucât competenţa după materie, având în vedere prevederile Legii nr. 82/1992, aparţine Tribunalului Bucureşti.
în altă ordine de idei, se invocă prevederile art. 373 Cod proc. civilă şi art. 17 Cod proc. civilă şi, în temeiul art. 2 pct. 4 Cod proc. civilă, se solicită declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2.524/1997, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Conform prevederilor art. 453 Cod proc. civilă, intimata – creditoare corect s-a adresat judecătoriei pentru înfiinţarea şi validarea popririi sumelor cuprinse în sentinţa civilă nr. 303/1996, ce constituie titlul executoriu.
în concret, procedura executării silite a debitorului se realizează conform art. 372 Cod proc. civilă, în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a oricărui alt titlu executoriu.
De asemenea, procedura executării silite este fundamentată în Cartea a V-a din (art. 372-580), care cuprinde şi procedura executării prin poprire, fără a se face vreo distincţie la felul creanţei ori la calitatea părţilor şi nici de vreo altă natură.
Prin urmare, nu se aplică prevederile art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc. civilă.
Pe de altă parte, în Cartea a IV-a din Codul comercial, unde sunt nominalizate acţiunile de competenţa tribunalelor, nu figurează şi cererile de poprire, iar în materie de executare silită s-a prevăzut o singură excepţie dată în competenţa tribunalului, respectiv, urmărirea şi vânzarea silită a navelor (art. 910 – 935).
Concluzionând, pe această excepţie, în materie comercială procedura executării silite asupra cererii debitorului este, în principiu, de competenţa judecătoriei, inclusiv urmărirea ce se face prin poprire.
Prin urmare, se constată că Tribunalul Bucureşti – secţia comercială nu este competent să soluţioneze, în primă instanţă, cererea de înfiinţare şi validare a popririi şi, evident, nici prezenta contestaţie la poprire.
Art. 13 din Legea nr. 82/1992 se referă la competenţa specială a Tribunalului Bucureşti în cazul litigiilor patrimoniale în care figurează ca parte A.N.R.M., pentru obţinerea titlului executor, iar nu pentru faza de executare silită, prin validare de poprire, unde se aplică art. 453 Cod proc. civilă.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul, coroborând prevederile art. 453 cu art. 158 Cod proc. civilă, va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
D asemenea, în baza art. 20-21 Cod proc. civilă, tribunalul va constata conflict negativ de competenţă şi va înainta dosarul la Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare.
Notă: Cu privire la conflictul negativ de competenţă, a se vedea nota de la speţa nr. 3.
Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat (publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 30 iulie 1992), a fost modificată prin O.U.G. nr. 28/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 10 iunie 1997) şi Legea nr. 206/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din 10 decembrie 1997). A fost republicată în Monitorul Oficial nr. 354 din 11 decembrie 1997.
