Dispoziţiile art. 455 alin. 1 Cod procedură civilă prevăd obligativitatea comunicării ordonanţei de poprire celui de al treilea, nu şi debitorului, căruia i se comunică doar citaţia şi copie după cererea de poprire.
(Sec{ia comercială, decizia nr. 594/5.06.1997).
Prin sentinţa civilă nr. 3.881 din 12.04.1994, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti admite cererea de înfiinţare şi validare a popririi formulată de creditoarea S.C. “T.” – S.A. şi validează poprirea în mâinile terţului poprit C. B. Bucureşti, pe veniturile debitoarei B., până la concurenţa sumei de 200.000 USD. Validarea popririi s-a făcut în baza sentinţei civile nr. 575 din 21.01.1993, învestită cu formulă executorie.
împotriva sentinţei civile nr. 3.881 din 12.04.1994, pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti s-a declarat apel de către debitoarea “B.” -S.A, apel asupra căruia Tribunalul Bucureşti – secţia comercială s-a pronuţat prin decizia civilă nr. 85 din 2.02.1995, respingându-1 ca nefondat.
împotriva acestei decizii, debitoarea “B.” – S.A. formulează recurs, care, fiind admis, pe motiv de nelegalitate privind citarea, decizia recurată este casată, trimiţându-se cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Motivele de apel formulate de debitoarea B. au rămas aceleaşi din data de 10.05.1994. Prin aceste motive, debitoarea arată că sentinţa civilă nr. 3.881/1994 ar fi nelegală şi netemeinică, întrucât a fost schimbat terţul poprit iniţial şi a numit terţul poprit actual, respectiv C. B, situaţie despre care nu a fost încunoştiinţată. Un alt motiv de apel este formulat cu privire la faptul că nu i-a fost comunicată ordonanţa de poprire.
Faţă de motivele de apel, creditoarea – intimată formulează întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat, sub următoarele motive: sentinţa civilă nr. 575/1993, pronunţată de Judecătoria sectorului 3, fiind titlu executor, prin respingerea căilor de atac, nu mai poate fi pusă în discuţie sub aspectul temeiniciei; introducerea terţului poprit “C.B.” – S.A. s-a făcut la cererea creditoarei-intimate, iar dispoziţiile art. 455 alin. 1 Cod proc. civilă prevăd obligativitatea comunicării ordonanţei de poprire celui de al treilea, nu şi debitorului, căruia i s-au comunicat doar actele prevăzute de lege, adică citaţia şi copia după cererea de poprire.
Aşa fiind, tribualul va constata că apelul formulat de debitoarea-apelantă “B.” – S.A. este nefondat, câtă vreme sentinţa civilă nr. 575/1993 este definitivă şi irevocabilă, şi constituie titlu executor.
Aşa fiind, în condiţiile art. 296 Cod proc. civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
