Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta SC AGROINDUSTRIAL SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI să se constate că este proprietara terenului în suprafaţă de 1955 mp situat în extravilanul municipiului….
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că această suprafaţă de teren se află în evidenţa sa contabilă şi o foloseşte netulburat, iar din eroare, în anul 1998 când s-au constatat drepturile de proprietate pe toate terenurile aflate în patrimoniul societăţii nu s-a trecut şi acest teren.
Acţiunea nu a fost motivată în drept.
Reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie xerox: plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, sentinţa civilă nr .. a Judecătoriei Buzău, contract de închiriere încheiat la 17.12.2001 între reclamanta SC DUCTIL STEEL S.A şi anexa la acesta, inventarul mijloacelor fixe la sfârşitul lunii 09/2003
Pârâta prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii întrucât acest bun figurează în inventarul mijloacelor fixe astfel încât nu se poate aprecia că din gre şeală, reclamanta nu ar fi avut posibilitatea de a stabili suprafaţa de teren în litigiu, ca societate agricolă înfiinţată potrivit Legii nr 15/1990 a devenit proprietara bunurilor aflate în patrimoniul său, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu.
În susţinere a depus la dosar adresa nr .. emisă de O.C.P.I..
Prin sentinţa civilă nr … Judecătoria Buzău a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a constatat că aceasta este proprietara suprafeţei de 1955 mp teren cu vecinătăţile menţionate mai sus.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea formulată de reclamanta este admisibilă în conformitate cu dispoziţiile art 111 C.p.civ, deoarece suprafaţa de 1955 mp teren se află în patrimoniul reclamantei, care îl foloseşte ca un adevărat proprietar şi l-a închiriat unei alte societăţi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Primăria municipiului care a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece terenul în litigiu nu este proprietatea reclamantei, iar constatarea dreptului de proprietate conform art 111 C.p.civ nu este posibilă.Curtea de Apel Ploieşti prin decizia civilă nr … a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului împotriva sentinţei civile nr … a Judecătoriei Buzău, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că a respins acţiunea formulatăde reclamanta.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora necesare desfăşurării activităţii, conform obiectului lor de activitate, se determină potrivit art 1 din HG nr 834/1991 de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organelor locale ale administraţiei de stat, de către organele administrative.
S-a mai reţinut că dispoziţiile legale menţionate mai sus sunt aplicabile şi în cadrul de faţă, în sensul că stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul SC Agroindustrial SA trebuia făcută în conformitate cu dispoziţiile hotărârii de guvern amintite.
Având în vedere dispoziţiile HG 834/1991 şi HG 746/1991 potrivit cărora stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital integral de stat la data înfiinţării lor se face potrivit procedurii instituite de actele normative de mai sus, a reţinut instanţa de apel că acţiunile pentru obţinerea titlului de proprietate întemeiate pe dispoziţiile art 111 C.p.civ, sunt inadmisibile.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs reclamanta care a arătat că acţiunea urmăreşte constatarea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 1955 mp şi nu obţinerea unui titlu de proprietate asupra acestuia iar la termenul din 5.09.2006 recurenta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, suţinând că prin sentinţa civilă nr .. a Judecătoriei Buzău s-a constatat în mod irevocabil că este proprietara terenului în întregime şi că din acesta face parte şi cel din cauza de faţă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr … a admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr … pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a casat decizia civilă sus menţionată şi sentinţa civilă nr … a Judecătoriei Buzău cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Buzău.Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că în speţă nu s-a procedat la clarificarea pe deplin a cadrului procesual, respectiv la precizarea temeiului de drept al acţiunii, nu a fost clarificat dacă pentru terenul în litigiu s-a urmat procedura administrativă prevăzutăde HG 834/1991 şi HG 746/1991, dacă certificatul de proprietate invocat ca titlu de proprietate în contractul de închiriere nr … reprezintă sau nu titlu de proprietate în condiţiile legii pentru terenul în litigiu, să se procedeze la efectuarea unei expertize în specialitatea topografie pentru identificarea terenului în litigiu şi pentru a se preciza dacă acest teren este inclus sau nu printre cele ce au făcut obiectul dosarului nr …, să se clarifice pe deplin aspectul privind posibilitatea sau nu a reclamantei de a avea la această dată calea acţiunii în realizare a dreptului său de proprietate, instanţa de fond va proceda la analizarea admisibilităţii sau nu a excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de reclamanta.
Cauza fiind trimisă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de ….
La termenul de judecată din 20.03.2007 SC TRANS GAS GRUP SRL a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanta, întrucât intervenienta este concesionara terenului în litigiu, fiindu-i concesionat de pârât prin contractul de concesiune nr .., termenul concesionării fiind de 49 ani, aceasta are un drept şi un interes propriu cu privire la terenul ce face obiectul prezentului litigiu.
A mai arătat intervenientul principal că acţiunea reclamantei este neîntemeiată deoarece pe tot parcursul judecării cauzei reclamanta nu a precizat şi nici nu a prezentat vreun act în temeiul căruia terenul în discuţie a intrat în patrimoniul său, simpla înregistrare în evidenţele contabile şi atribuirea unui număr de inventar nu poate duce în mod automat la incidenţa prevederilor HG 834/1991 şi HG 746/1991 atâta timp cât reclamanta nu face dovada intrării în patrimoniul societăţii din care s-a constituit în condiţiile HG 834/1991 şi Legii 15/1990 a terenurilor în discuţie; în plus, reclamanta nu a făcut dovada exploatării terenului iar referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat este evident că sentinţa civilă nr … nu face referire la terenul ce face obiectul prezentei cauze, aceasta rezultând în mod clar atât din dispozitivul acestei sentinţe cât şi din chiar prezenta acţiune şi argumentarea acesteia.
În drept au fost invocate dispoziţiile art 49-56 C.p.civ.
Prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenţie în interes propriu, reclamanta a invocat excepţiile inadmisibilităţii în plan procesual a acesteia, tardivitatea intervenţiei şi lipsei calităţii procesual active a intervenientului principal iar pe fond respingerea acesteia , motivat în esenţă de faptul că în condiţiile principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac- orice situaţie procedurală ce depăşeşte limitele deciziei de casare încalcă principiul disponibilităţii acţiunii civile şi limitele rejudecării determinate în urma recursului său , decizia Curţii de Apel Ploeşti a statuat în problemele de drept ce au la bază excepţia puterii lucrului judecat, cererea de intervenţie a fost depusă peste limita închiderii dezbaterilor la instanţa fondului, intervenienta nefiind titulara unui drept care să privească obiectul cauzei, concesiunea nu are legătură cu proprietatea.
Aceleaşi excepţii au fost reiterate de reclamanta împotriva cererii de intervenţie principală şi prin notele de şedinţă depuse la filele 34-36 dosar.
Prin serviciul registratură al instanţei, la data de 14.05.2007, reclamanta a precizat sub raport obiectiv acţiunea arătând că acţiunea pendinte judecăţii are ca obiect constatarea existenţei dreptului său de proprietate, conform art 111 Cpc, asupra terenului în litigiu, prin efectul puterii lucrului judecat, ca prezumţie instituită în temeiul art 1201 C.cic, prin sentinţa civilănr … a Judecătoriei Buzău, prin efectul uzucapiunii , prin joncţiunea posesiei fostului proprietar, cu posesia acesteia, ca mod de dobândire a proprietăţii( filele 28-30 dosar)
Pârâta Primăria municipiului …, faţă de precizările la acţiune depuse de reclamanta, prin notele depuse la fila 32 dosar , a arătat că dacă SC Agroindustrial .. SA deţinea certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, acţiunea devenea inadmisibilă întrucât avea posibilitatea de realizare a dreptului, lipsită de obiect şi de interes, însă în lungul ciclu procesual parcurs de cauza pendinte judecăţii nu a fost depus acest certificat atestator al dreptului de proprietate, nu este reală afirmaţia reclamantei potrivit căreia terenul se află în incinta acesteia şi întrucât intervenienta este beneficiara unui contract de concesiune încheiat în temeiul unor hotărâri de consiliu local intrate în circuitul civil, a solicitat admiterea cererii de intervenţie principală formulată.
A mai arătat pârâta că în speţă nu poate fi susţinută existenţa autorităţii de lucru judecat, pretinsul contract de închiriere nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege nefiind înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Buzău iar acţiunea a fost preomovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă, fiind necesar introducerea în cauză a Municipiului Buzău, prin Primar.
La termenul de judecată din 22.05.2007 , instanţa, după ce a pus în discuţia părţilor, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie în interes propriu invocată de reclamanta, a respins excepţia tardivităţii introducerii cererii de intervenţie în interes propriu invocată de reclamanta, a admis în principiu cererea de intervenţie principală formulată de SC Trans Gas Grup SRL, a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Primăria municipiului Buzău invocată de aceasta şi a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Primăria municipiului Buzău invocatăde aceasta, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la data respectivă; ca urmare, a fost introdus în cauză intervenienta în interes propriu SC TRANS GAS GRUP SRL şi a apreciat că în cauză calitate de pârât are MUNICIPIUL BUZĂU, prin PRIMAR.
La acelaşi termen de judecată, în temeiul art 137 alin 2 C.p.civ a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesual active a intervenientei în interes propriu şi a puterii lucrului judecat invocate de reclamantă.
Reclamanta, prin serviciul registraturăal instanţei, la data de 17.07.2007, a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Municipal Buzău nr … solicitând desfiinţarea acesteia pentru nelegalitate in condiţiile art 4 din Legea 554/2004 , desfiinţarea actelor care au stat la baza hotărârii şi a actelor subsecvente inclusiv contractul de concesiune … întrucât terenul ce face obiectul acestei hotărâri nu s-a aflat niciodată în proprietatea publică a municipiului Buzău, fiind proprietatea sa, dreptul său de proprietate fiind constatat prin sentinţa civilă nr … a Judecătoriei Buzău.
Instanţa, în baza art 4 alin 1 din Legea nr 554/2004, a suspendat la data de 18.09.2007 judecata cauzei şi a înaintat spre soluţionarea Tribunalului Buzău-Secţia Administrativ excepţia de nelegalitate a hotărârii Consiliului Local Municipal Buzău nr …. invocată de reclamanta.
În consecinţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr …
.Prin sentinţa nr … pronunţată de Tribunalul Buzău- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta, constatată nulitatea Hotărârilor CLM Buzău nr .. şi .., precum şi a actului subsecvent, respectiv a contractului de concesiune nr … intervenit între pârâtă şi intervenientă, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC Trans Gas Grup SRL
.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Municipiul Buzău, prin primar, iar Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr .. a admis excepţia tardivităţii invocată de reclamantă, a respins ca tardiv recursul declarat de pârât.
Reclamanta a solicitat la data de 13.02.2009 repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii.
La termenul din 06.04.2009 reclamanta, în condiţiile art 132 alin 2 pct 2 C.p.civ. şi-a mărit câtimea obiectului pretenţiilor în sensul că a solicitat să se constate dreptul său de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra suprafeţei de 1963 mp, conform expertizei întocmite în cauză de expertul Sarafoleanu Maria, precizând că există numai prezumţia puterii lucrului judecat şi nu excepţia puterii lucrului judecat învederând că nu înţelege să invoce excepţia puterii lucrului judecat; ca urmare, instanţa în temeiul art 84 C.p.civ a recalificat susţinerile reclamantei referitoare la puterea lucrului judecat ca nefiind o veritabilă excepţie, ci apărări de fond.
În cauză instanţa a administrat la solicitarea părţilor proba cu expertiză specializarea topografie ( raportul de expertiză fiind întocmit de expert Sarafoleanu Maria) înscrisuri în cadrul căreia au mai fost ataşate în copie xerox: contract de concesiune nr … încheiat între pârât şi intervenient, legitimaţie expert Rotaru Nicu, schiţă teren concesionat, chitanţa depunere numerar emisă la 01.06.2007 de CEC Buzău, memoriu tehnic întocmit de Cocărăscu Dana( filele 56-57 dosar), adresa nr … emisă de reclamanta, extras din Legea nr 9/1998, din Legea nr 10/2001, decizia nr .., decizia nr .. pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, certificat de grefă nr .. emis de Curtea de Apel Ploieşti la 30.01.2009, sentinţa nr .. emisă de Tribunalul Buzău.Reclamanta a depus note de concluzii scrise ( filele 22-40 dosar 782/200/2007 supliment)
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa va reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Potrivit art 137 alin 1 C.p.civ instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În examinarea excepţiei lipsei calităţii procesual active a intervenientului în interes propriu invocată de reclamantă, instanţa va avea în vedere că în doctrina juridică opinia dominantă o reprezintă analiza calităţii procesual active pornind de la existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
În speţă, intervenientul principal şi-a motivat dreptul său subiectiv asupra terenului în litigiu pe faptul că este concesionarul acestuia, pe o perioadă de 49 ani, conform contractului de concesiune nr … încheiat cu pârâtul.În contextul în care, prin sentinţa nr … pronunţată de Tribunalul Buzău- Secţia comercială şi de contencios administrativ ( rămasă definitivă şi irevocabilă) a fost constatată nulitatea respectivului contract de concesiune, instanţa apreciază că intervenientul principal nu mai are legitimare procesuală activă în cauză, nemaiavând un interes îndreptăţit de a cere concursul justiţiei, interes ce să izvorască din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege ori de conexitate cu acel drept.
În considerarea celor ce preced, instanţa urmează să admită excepţia analizată iar pe cale de consecinţă să respingă cererea de intervenţie în interes propriu pendinte judecăţii.
Cu privire la acţiunea introductivă, instanţa va reţine că stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii, conform obiectului lor de activitate, se determină potrivit art 1 din H.G.834/1991 de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organelor locale ale administraţiei de stat, de către organele administrative.
În speţă, după cum rezultă din motivarea în fapt a acţiunii introductive, pentru suprafaţa de 1416,177 ha teren s-a urmat procedura prevăzutăde H.G 834/1991, dar din eroare, atunci când s-a întocmit documentaţia pentru stabilirea dreptului de proprietate nu s-a inclus şi suprafaţa de 1963 mp in litigiu, astfel cum a fost identificată prin expertiza topo întocmită în cauză de expert Sarafoleanu Maria.
Potrivit art 6 alin 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „ orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil(…) de către o instanţă (…), care va hotărâ (…) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil(…).
Jurisprudenţa actuală CEDO arată că noţiunea „drept la justiţie” sau „drept de acces la instanţă” includ, printre altele, posibilitatea acordată de a te adresa instanţelor, posibilitatea acordată unui individ de a apela la o instanţă naţională pentru a se dispune definitiv asupra unei chestiuni juridice.
Deciziile luate de autorităţi administrative care nu îndeplinesc cerinţele textului legal de mai sus, care să nu fie supuse controlului unui organ cu plenitudine de jurisdicţie deplină ar putea fi interpretate a fi de natură a limita dreptul de acces la instanţă.
Nu există nici un dubiu asupra caracterului civil, în sensul art 6 alin 1 C.E.D.O., al cererii pendinte judecăţii, iar instanţa apreciază că este competentă să se pronunţe asupra uzucapiunii intervenite în favoarea reclamantei pentru terenul în litigiu, chiar dacă aceasta nu a parcurs procedura administrativă reglementată de HG 834/1991, să examineze litigii de natura celui în cauză.
În sistemul Codului nostru civil uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată de art 1890 C.civ, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani , indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.
În acest sens, în art 1846 alin 1 C.civ se prevede că „ orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii”, precizându-se în alineatul următor, că „ posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru”
Rezultă deci că posesiunea juridică, adică cea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept, constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât şi în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretenţiunii existenţei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.
În speţă, terenul în litigiu a fost înscris, până în anul 1991 în patrimoniul fostului IAS Buzău, trecut ulterior prin reorganizare la SC ROMAGRIBUZ SA .., la SC ROMAGRIBUZ .. SA, ca mai apoi, urmare a divizării aprobate de AGA celor din urmă două societăţi, terenul a fost predat cu protocolul … către reclamanta.
Codul civil, în art 1844 prevede că nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiect de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ, legea reglementând domeniul de aplicare al uzucapiunii, prin excluderea unor categorii de bunuri; rezultă că numai bunurile proprietate privată pot fi dobândite prin uzucapiune.
Proprietatea de stat reglementată de Constituţiile anterioare anului 1991 nu poate fi echivalată cu proprietatea publică, aşa cum este descrisă de dispoziţiile Codului civil, pentru a-i fi aplicate dispoziţiile art 1849 C.civ, întrucât nu există o reglementare legală care să asimileze regimul juridic al proprietăţii publice cu cel al proprietăţii socialiste de stat, acestea fiind instituţii juridice diferite.
Prin urmare, dispoziţiile art 1849 C.civ nu sunt aplicabile în speţă, neexistând dovezi în sensul că imobilul a aparţinut domeniului public.
În temeiul Legii nr 3/1983, patrimoniul întreprinderilor – parte integrantă din proprietatea întregului popor- a fost dat în administrare directă acestora.
În cazul dreptului de administrare directă, spre deosebire de drepturile reale clasice legate de drepturile de proprietate, nu se mai produce o dezmembrare a proprietăţii, datorită faptului că „întregul popor” îşi exercită atributele proprietarului, are posesia, folosinţa şi dispoziţia bunului său în mod necondiţionat, adică prin putere proprie, pe când societăţile comerciale au posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor ce li s-au încredinţat numai în măsura în care aceste atribute le sunt necesare în realizarea scopului pentru care au fost înfiinţate. De aceea elementul psihologic, animus, se deosebeşte de cel al proprietarului, prin aceea că este corespunzător numai dreptului de administrare directă, nefiind opzabilă statului ca administrator general al fostei proprietăţi a întregului popor.
În acest context, instanţa apreciază că reclamanta până în anul 1991 a exercitat asupra terenului în discuţie o posesie precară, care nu a putut ştirbi în nici un fel dreptul proprietarului, nefiind o posesie utilă care să conducă la uzucapiunea de lungă sau de scurtă durată.
După anul 1991, statul şi unităţile administrativ-teritoriale au putut fi titulari ai dreptului de proprietate privată, iar bunurile proprietate privată ce le aparţin şi care formează domeniul lor privat să poată fi uzucapate de persoane fizice sau juridice.
Domeniul privat al acestor subiecte de drept a primit consacrarea legală prin Legea nr 18/1991-art 6, Legea nr 69/1991-art 81 şi Legea nr 213/1998-art 4.
Instanţa apreciază că, în anul 1991, odată cu intrarea în vigoare şi a HG 834/1991, a avut loc intervertirea titlului autoarei reclamantei, în condiţiile art 1858 C.civ, adică de unde până la acel moment poseda în virtutea unui titlu care dădea posesiunii sale caracter de precaritate, din acel moment nu a mai posedat în virtutea primului titlu, ci în virtutea unui nou titlu care dă posesiunii caracter util.
Cel care invocă uzucapiunea , poate uni posesia exercitată de el cu aceea exercitată de autorul său, instanţa supremă statuând în acest sens, că prin se înţelege persoana care, ca şi cel ce invocă uzucapiunea, nu este titulară a dreptului real.
Dreptul de a prescrie prin 10 sau 20 ani nu este acordat de lege decât aceluia care dobândeşte un imobil printr-un just titlu şi bună credinţă. Aceste două condiţii sunt cerute de lege într-un mod cumulativ prin art 1895 şi art 1898 C.civ.
Prin sentinţa nr … a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă şi irevocabilă, coroborat cu raportul de expertiză întocmit de expert Sarafoleanu Maria, reiese că reclamanta a avut permanent stăpânirea terenului în litigiu pe care l-a împrejmuit cu gard, creând o prezumţie de proprietate.
Mai mult, prin contractul încheiat la 17.12.2001, reclamanta , care considera la data respectivă că este proprietarul terenului în litigiu în baza certificatului seria …, nr …, a închiriat imobilul către Ductil Steel SA … ( filele 5-6 dosar 10002/2003)
Chiar dacă mai târziu, în cursul prescripţiunei, cel ce prescrie pierde buna credinţă, prescripţia nu încetează de a curge în favoarea sa, deoarece legea nu-i pretinde ca în tot cursul prescripţiunei el să fie de bună credinţă; ca urmare, reclamanta îndeplineşte condiţia bunei credinţe reglementate prin art 1898 C. civ.
Pe de altă parte, instanţa apreciază că atât actul prin care , în baza Legii 3/1983, a fost dat în administrare directă terenul autoarei reclamantei, cât şi certificatul …, pot constitui just titlu în accepţiunea art 1897 C.civ. Mai mult decât atât, cum între sentinţa civilă nr .. a Judecătoriei Buzău, rămasă irevocabilă şi cauza pendinte judecăţii nu există tripla identitate prevăzută de 1201 C civ şi în contextul în care aceasta statuează asupra dreptului de proprietate al reclamantei în ceea ce privesc terenurilor stăpânite la data respectivă, se poate concluziona că în speţă, această sentinţă are valoare probatorie a unui înscris autentic.
În considerarea celor ce preced, având în vedere şi dispoziţiile art 1895 C. civ, instanţa va admite acţiunea pendinte judecăţii şi urmează să constate că reclamanta este proprietara suprafeţei de 1963 mp teren în litigiu, identificat prin raportul de expertiză.
Având în vedere pe de o parte dispoziţiile art 274 Cpc iar pe de altă parte principiul disăponibilităţii părţii în procesul civil, instanţa urmează să ia act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
