Prin cererea înegistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 1030/2005, creditoarea A.F.P. Buzău a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment a debitoarei SC S.P. SNC Buzău.
Prin sentinţa nr. 282 din data de 16 noiembrie 2005, Tribunalul Buzău-Secţia Comercială şi de administrativ a admis cererea formulată de creditoarea A.F.P. Buzău, dispunând deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului debitoarei SC S.P. SNC Buzău.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că reclamanta-creditoare deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ce are un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 Euro, iar debitorul se află în stare de , întrucât a încetat plăţile faţă de creditori de mai mult de 30 de zile şi nu a contestat această stare în termen de 5 zile de la primirea copiei de pe cererea introductivă.
Împotriva sentinţei de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, a declarat recurs debitoarea SC S.P. SNC Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că este lipsită de calitate procesuală pasivă, întrucât societatea nu mai funcţionează, fiind desfiinţată prin încheierea nr.30655 din data de 17 februarie 2005pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului.
A mai precizat recurenta, că dizolvarea persoanei juridice a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului, iar A.F.P. Buzău a emis titluri executorii la 4 luni de la dizolvare, iar cererea de deschidere a procedurii a fost formulată la cira 7 luni de la dizolvare.
Recursul a fost respins ca nefondat, potrivit următoarelor considerente :
Dizolvarea unei societăţi comerciale, indiferent de modul în care aceasta se produce, nu afectează personalitatea juridică a societăţii, care potrivit art.233 alin.4 din Legea nr. 31/1990, îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.
Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 233 alin.1 din Legea societăţilor comerciale, însă potrivit legii, lichidarea prevăzută de Legea nr. 31/1990 nu împiedică declanşarea procedurii de faliment prevăzute de Legea nr.64/1995, art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 prevăzând că lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii.
Rezultă că, în cazul în care sunt îndeplinie condiţiile prevăzute de legea nr. 64/1995, privind deschiderea procedurii reorganizării şi falimentului, societatea dizolvată poate face obiectul unei cereri de deschidere a procedurii, iar judecătorul sindic nu poate, potrivit textelor de lege mai sus menţionate, să respingă cererea pe motiv că societatea a fost dizolvată pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 359/2004.
De altfel, recurenta nu s-a apărat în faţa judecătorului sindic, nedepunând contestaţie la cererea de deschidere a procedurii, iar faptul că în prezent este dizolvată, dizolvare care a intervenit ca o sancţiune pentru nerespectarea cerinţelor prevăzute de lege, nu înseamnă că este lipsită de calitate procesuală şi de personalitate juridică, aceasta menţinându-se până la radierea societăţii.
Nici faptul că titlul executoriu invocat de creditoare a fost emis la circa 4 luni după dizolvarea societăţii, iar cererea de deschidere a procedurii a fost formulată la 7 luni de la dizolvare, nu prezintă relevanţă cât timp societatea nu a fost radiată.
