Prin sentinţa nr. 64 din 25 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, în dosarul nr.2433/2002 s-au respins ca nefondate obiecţiunile formulate de creditorii D.G.F.P. Mureş şi A.V.A.S Bucureşti, împotriva raportului final întocmit în cadrul procedurii de faliment a debitoarei falite SC T. S.R.L. de către lichidatorul judiciar C. C. S.P.P.I, raport afişat la tribunal la data de 13 octombrie 2006 şi a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Împotriva debitoarei falite SC T. SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, prin Încheierea din data de 30 aprilie 2002, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în SC C. C. SRL Tg.-Mureş. Prin Încheierea din data de 17 iunie 2003, s-a dispus trecerea la procedura falimentului fiind desemnat în calitate de lichidator, administratorul judiciar desemnat iniţial.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, se poate reţine că la data deschiderii procedurii debitoarea nu deţinea bunuri în patrimoniu, precum şi faptul că evidenţele contabile ale acesteia nu erau ţinute la zi. S-a mai învederat lichidatorului judiciar, că administratorul debitoarei a dispus continuarea unei activităţi care a produs pierderi societăţii în condiţiile în care a utilizat bunurile societăţii în interes personal avându-se în vedere faptul că a ridicat avansul de Trezorerie în suma de 48.000 ROL care nu a fost justificat. În ceea ce priveşte continuarea unor activităţi care au adus pierderi societăţii lichidatorul judiciar a precizat că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale faţă de mai multe societăţi care a generat acumularea unor datorii faţă de debitoare.
Judecătorul sindic reţine de asemenea că prin Sentinţa nr. 1760/2003 s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei falite, până la concurenţa sumei de 193.552.362 ROL. Lichidatorul judiciar a demarat procedura de punere în a acestei hotărâri împotriva administratorilor debitoarei C. C. şi H. S. In cursul procedurii de executare silită, nu au putut fi identificate bunuri ale numitului H. S., iar în ceea ce priveşte fostul administrator C. C. Judecătoria Tg.-Mureş prin sentinţa civilă nr.2249/2006 a respins acţiunea promovată de lichidator pentru partajarea bunurilor comune dobândite de soţii C., constatând ca imobilul situat în Tg. Mureş, str.Apicultorilor, nr.23, ap.3 constituie bun personal al fostei soţii al acestuia M. D. Avându-se în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a putut identifica alte bunuri în patrimoniul fostului administrator al debitoarei, a întocmit raportul final prin care a propus închiderea procedurii.
Având în vedere această stare de fapt, judecătorul sindic apreciază că obiecţiunile formulate de creditoarea DGFP Mureş sunt nefondate, întrucât lichidatorul a demarat procedura pentru a pune în executare hotărârea nr.1760/2003, hotărâre care nu s-a putut executa datorită faptului că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acestor persoane, mai mult, în ceea ce priveşte pârâtul H. S. Primăria com. Teaca jud. Bistriţa a comunicat lichidatorului că după ultimele informaţii această persoana este plecată din ţară. În atare condiţii se constată că lichidatorul judiciar în această procedură şi-a îndeplinit toate obligaţiile şi a efectuat toate demersurile pentru executarea hotărârii sus menţionate.
În ceea ce priveşte obiecţiunile formulate de creditoarea AVAS împotriva propunerii de închidere a procedurii, judecătorul sindic apreciază că aceste obiecţiuni sunt nefondate. Aceasta pe de o parte, datorită faptului că, în cauză s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei falite, în baza concluziilor din raportul lichidatorului judiciar, iar pe de altă parte datorită faptului că au fost parcurse toate etapele procedurii în care debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu. În acest sens, susţinerea creditoarei AVAS, cu privire la faptul că trebuie parcurse toate fazele procedurii de lichidare judiciară prevăzută de legiuitor este greşită, întrucât în situaţia în care lichidatorul nu identifică bunuri în patrimoniul debitoarei falite, procedura poate fi închisă în orice fază a acesteia, evident fără a se parcurge toate fazele prevăzute de Legea 85/2006. Cu privire la susţinerea creditoarei referitor la neîntocmirea de către lichidatorul judiciar a unui raport detaliat cu privire la eventuale bunuri ale societăţii, judecătorul sindic apreciază că, aceste susţineri sunt nefondate, întrucât lichidatorul judiciar a întocmit în cauză rapoartele în baza evidenţelor contabile ale debitoarei, potrivit celor reţinute mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Mureş solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecţiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecinţa continuării procedurii instituită de Legea 64/1995.
În motivarea cererii de recurs se arată că nu au fost depuse suficiente diligenţe în identificarea bunurilor administratorului C. C. faţă de care a fost angajată răspunderea patrimonială. Se arată în continuare că prin închiderea acestei proceduri nu s-a atins scopul prevăzut de Legea 64/1995, acela al recuperării integrale a datoriilor către creditori.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de această recurentă instanţa constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecţii la raportul final şi continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparţinând administratorului sau societăţii debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor şi executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
S-a invocat doar argumente cu rang de principiu ale legii insolvenţei care nu se contestă dar se face abstracţie de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea şi valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societăţii debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
S-a susţinut de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii şi nu după închiderea acesteia.
Aceste susţineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligaţie executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenţei în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator şi aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Prin aceste dispoziţii legale legiuitorul a urmărit finalizarea acestei proceduri şi atingerea scopului acestei legi, acela de recuperare a datoriilor.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-Mureş a apreciat criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.316 din acelaşi cod, a respins recursul ca nefondat şi a menţinut soluţia primei instanţe ca temeinică şi legală.
