Este posibilă reactualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei şi pentru creanţe certe, lichide şi exigibile rezultând dintr-un titlu executoriu anterior modificării Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 59/2001, temeiul juridic fiind dispoziţiile art. 1084 Cod civil.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 162 din 29 ianuarie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 4423 din 12 septembrie 2002 a
Tribunalului Cluj, s-a admis acţiunea reclamantei Asociaţia „Panegrano PAS” Cluj împotriva pârâtei Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 9.374 USD sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii şi 24.623.191 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut faptul că, prin sentinţa civilă nr. 1709/1999 a Tribunalului Cluj pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 192.052.400 lei în urma rezilierii contractului dintre părţi.
Pârâta nu a executat sentinţa, reclamanta fiind obligată să recurgă la executarea prin poprire. Recuperarea debitului a avut loc la 28 februarie 2001.
Suma de 192.052.400 lei la data plăţii ei- 28 ianuarie 1999 reprezenta suma de 16.627 USD, iar la data încasării debitului prin poprire reprezintă 7.253 USD.
Prejudiciul suferit de reclamantă din culpa pârâtei care a ignorat o sentinţă irevocabilă, este diferenţa de 9.374 USD.
împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta solicitând admiterea lui şi în temeiul art. 304 pct.9 şi art. 3041 cod.pr.civ, respingerea acţiunii reclamantei.
în motivarea recursului său pârâta susţine că nu este în culpă pentru a fi obligată la plata despăgubirilor. Instanţa de fond nu a luat în considerare aspectele invocate de ea prin întâmpinare şi anume că, suma a fost depusă de reclamantă cu titlu de garanţie de participare la licitaţia organizată pentru vânzarea acţiunilor S.C. Panegrano S.A. şi a constituit o parte din preţ, că recurenta a reţinut garanţia în virtutea clauzei 5.3 din contract coroborate cu dispoziţiile art. 47 alin.2 din H.G. nr. 55/1998, că restituirea sumei a fost dispusă prin sentinţa civilă nr. 1709 din 18 noiembrie 1999, iar încasarea sumei de către reclamantă s-a realizat la 1 februarie 2001, în baza sentinţei 7881/2000.
De asemenea, recurenta a mai susţinut că, nu există temei legal pentru obligarea sa la valoarea actualizată a obligaţiei, deoarece dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2001 pentru modificarea O.U.G. nr. 138/2000 care prevăd posibilitatea actualizării valorii obligaţiei stabilite în bani, a intrat în vigoare la 27 aprilie 2001, iar reclamanta a introdus acţiunea la 5 aprilie 2001.
Reclamanta prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, Curtea constată că este nefondat.
Orice hotărâre judecătorească definitivă şi poate fi executată benevol de către debitorul obligaţiei. în caz de refuz, executarea prestaţiei din titlu va fi efectuată prin constrângerea debitorului cu ajutorul autorităţii de stat.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 1709 din 18 noiembrie 1999, astfel încât, reclamanta a fost obligată să solicite executarea prin poprire a creanţei sale, poprirea conturilor pârâtei fiind validată prin sentinţa civilă nr. 7881 din 20 octombrie 2000.
Potrivit art. 1084 cod.civ, creditorul este îndreptăţit a pretinde repararea pierderii suferite, cât şi beneficiul de care a fost lipsit, adică a pagubei reale.
Tocmai acesta este principiul care stă la baza actualizării valorii creanţei băneşti, creditorul având dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat de debitor prin neplata la termen a datoriei sale băneşti.
Noţiunea de „pierdere efectivă” la care se referă dispoziţiile art. 1084 Cod.civ., are în vedere şi pierderea suferită de creditor prin erodarea valorii reale a monedei de plată, proces la care creanţa este supusă din vina debitorului care întârzie plata creanţei.
Acest prejudiciu este supus procedurii actualizării, aşa cum în mod corect a statuat şi instanţa de fond.
Este nefondată susţinerea recurentei că anterior modificării Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 59/2001 şi respectiv O.U.G. nr. 138/2000, nu exista temei legal pentru actualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani. Temeiul juridic este cel arătat anterior, art. 1084 Cod.civ.
Prin modificările aduse Codului de procedură civilă s-a prevăzut în mod expres posibilitatea actualizării valorii obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, această posibilitate având-o chiar şi organul de executare.
De altfel, prin modificarea codului, s-a prevăzut în mod expres în art. 3711 şi obligaţia debitorului de a executa de bunăvoie obligaţia stabilită prin titlu.
Pârâta recurentă a refuzat executarea benevolă a hotărârii
judecătoreşti, situaţie în care, culpa ei în executarea obligaţiei este evidentă şi ea trebuie să suporte prejudiciul suferit de reclamantă.
Sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică, va fi păstrată în întregime, iar recursul se va respinge ca nefondat, potrivit art. 312 C.pr.civ., nefiind prezent nici unul din motivele de casare sau de modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 şi 3041 C.pr.civ. (Judecător Ligia Rodica Bodea)
