– României, cap. 2
– Legea nr. 137/2002: art. 12 alin. 5, art. 39
– Legea nr. 31/1990: art. 119
– Legea nr. 304/2004: art. 6 alin. 1
– Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 6
Fiind vorba de o operaţiune postprivatizare determinată de obţinerea ulterioară privatizării unei societăţi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate (deci, după încheierea contractului de vănzare-cumpărare acţiuni), nu este aplicabil art. 39 din Legea nr. 137/2002 care reglementează termenul de o lună pentru constatarea operaţiunilor, actelor sau drepturilor în legătură cu privatizarea înainte de încheierea contractului de vănzare-cumpărare acţiuni.
(Decizia nr. 534 din 15.12.2009, Secţia a Vl-a comercială)
Prin sentinţa comercială nr. 9097 din 11.09.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, în dosarul nr. 43567.01/3/2008, a fost respins capătul unu de cerere ca prescris iar celelalte capete de cerere ca inadmisibile.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că la termenul de judecată de la 16.04.2009 s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru capătul unu de cerere şi a respins acest capăt de cerere ca prescris motivat de faptul că ar fi incidente în cauză dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002.
în privinţa excepţiei inadmisibilităţii tribunalul a reţinut că, reclamanta ar fi putut solicita anularea hotărârii AGEA a SC F. SA din data de 18.04.2006, respectiv să fi solicitat consiliului de administraţie convocarea adunării generale pentru a se pune în discuţie reevaluarea terenului pentru care s-a emis certificatul de atestare.
împotriva sentinţei precitate, cât şi a încheierii din 16.04.2009, a formulat apel reclamanta, solicitând, în temeiul art. 297 alin. 1 C. pr. civ., desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că, în mod greşit, instanţa a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Apelanta prezintă obiectul cererii introductive de instanţă, al cererii completatoare şi faptul că instanţa de fond a respins ca prescris capătul unu de cerere şi ca inadmisibile celelalte capete de cerere.
Se susţine că hotărârile precitate sunt nelegale şi netemeinice pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
în privinţa încheierii din 16.04.2009 apelanta susţine că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 39 din Legea nr. 137/2002 modificată şi completată. Se redă conţinutul art. 39 din Legea nr. 137/2002 şi se concluzionează în sensul că, fiind vorba de o majorare de capital cu valoarea terenurilor pentru care s-au obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate, acţiunea este imprescriptibilă.
în privinţa sentinţei comerciale atacate, apelanta consideră că cererea sa nu poate fi inadmisibilă doar pentru că nu a atacat hotărârea AGA de majorare a capitalului social cu valoarea terenului sau pentru că nu a convocat AGA conform art. 119 din Legea nr. 31/1990.
Altfel apelanta arată că a apreciat incorectă doar suma cu care s-a majorat capitalul social din cauza nerespectării de către societate, în special a dispoziţiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002, motiv dezvoltat cu trimitere la o serie de acte normative în materie cu concluzia că instanţa de fond a greşit examinând superficial cererea apelantei reclamante.
în drept se invocă dispoziţiile art. 282 şi urm. C. pr. civ. şi toate actele normative la care s-a referit în cererea de apel.
Potrivit art. 242 alin. 2 C. pr. civ., apelanta a solicitat soluţionarea cauzei şi în lipsa sa.
Intimata a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. Se prezintă situaţia de fapt şi se consideră corectă soluţia instanţei de fond.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, Curtea reţine că apelul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
Prin cererea introductivă de instanţă, apelanta a solicitat, în esenţă, majorarea capitalului social al societăţii privatizate SC F. SA cu diferenţa dintre suma cu care a fost majorat capitalul social şi valoarea reală cu care ar fi trebuit majorat dacă s-ar fi respectat dispoziţiile legale în vigoare la acea dată.
Aşadar, ne aflăm într-o operaţiune postprivatizare, întrucât SC F. SA a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate după încheierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nefiind vorba de operaţiuni, acte sau drepturi în legătură cu privatizarea înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni şi la care se referă art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Astfel fiind situaţia, Curtea apreciază că în speţă nu se aplică termenul de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Acest motiv de apel cu argumentele expuse apare nefondat, instanţei de fond revenindu-i sarcina de a analiza ce alte prevederi legale sunt aplicabile pentru aprecierea termenului de prescripţie.
Dincolo de faptul că reclamanta a atacat sau nu hotărârea AGEA de majorare a capitalului social cu valoarea terenului sau că nu a convocat AGA conform art. 119 din Legea nr. 31/1990, soluţia instanţei de fond în sensul respingerii cererii acesteia ca inadmisibilă este greşită.
Inadmisibilitatea unei cereri constituie o excepţie de fond care limitează, pe de o parte, intrarea în cercetarea fondului, iar pe de altă parte, accesul reclamantei la justiţie, potrivit Constituţiei României, cap. 2 art. 6 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 şi a art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
De altfel, reclamanta nu contestă hotărârea AGEA din 18.04.2006 privind majorarea capitalului social, ci numai valoarea cu care s-a efectuat majorarea ca fiind mai mică faţă de prevederile legale în vigoare la acel moment, respectiv art. 143 din H.G. nr. 577/2002.
Practic, respectiva valoare rezultă din legislaţia în vigoare, instanţei revenindu-i sarcina de a aprecia asupra incidenţei sau nu în speţă.
în fine, potrivit art. 12 alin. 5 din Legea nr. 137/2002, în cazul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate după privatizare, precum în speţă, capitalul social
se majorează de drept cu valoarea terenurilor care va fi considerată aport în natură al statului (…).
Dar pentru analiza tuturor aspectelor, instanţa de fond trebuie să intre în cercetarea fondului şi să tragă o concluzie justă care să conducă la aflarea adevărului în cauză şi evident la o soluţie legală care să vizeze fondul cauzei.
Şi aceasta în plus pentru că şi intimata în întâmpinare se referă la unele aspecte care depăşesc excepţia de inadmisibilitate a cererii reclamantei, vizând de fapt aspecte ce ţin de fondul cauzei.
Concluzionând, Curtea apreciază că instanţa de fond trebuie să aibă în vedere susţinerile părţilor, dar din perspectiva analizei acestora pe fondul cauzei, şi nu pe cale de excepţie a inadmisibilitâţii cererii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 297 C. pr. civ., a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Potrivit art. 282 alin. 2 C. pr. civ., apelul împotriva hotărârii se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor premergătoare precum încheierea din 16.04.2009 întrucât nu se pot ataca decât odată cu fondul dacă nu s-a întrerupt cursul judecăţii.
