Legea nr. 31/1990 art. 117 alin. (6), art. 117, art. 1171, art. 129 alin. (7)
Dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 nu prevăd obligaţia ca data de referinţă (avută în vedere la stabilirea structurii acţionariatului) să fie menţionată în cuprinsul convocatorului.
Instanţa a reţinut că dreptul la informare a fost respectat, intenţia de cumpărare a mărcii respective şi a licenţei de folosire a mărfii fiind evidenţiată în raportul consiliului de administraţie supus aprobării adunării, aprobare ce figura înscrisă în convocatorul publicat în Monitorul Oficial.
Decizia nr. 40 din 17 mai 2010
Prin sentinţa comercială nr. 57/CC/2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul O.N.C., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, în având ca obiect anularea hotărârii AGEA pârâtei SC F. SA din 31 martie 2009 în ceea ce priveşte punctele 11.10 – referitor la acordarea către directorul general al pârâtei a unui beneficiu dc 3% din profitul net al societăţii, sumă care poate fi majorată sau diminuată în funcţie de nivelul de realizare a criteriilor de performanţă, fară a depăşi 12 remuneraţii lunare – şi 11.15 lit. e) – referitor la abilitarea directorului general de a aproba operaţiunile de cumpărare şi vânzare de bunuri şi mijloace circulante, cu avizul
consiliului de administraţie, respcctiv anularea hotărârii AGOA pârâtei SC F. SA din 31 martie 2009 în ceea ce priveşte aprobarea cumpărării mărcii X. şi a liccnţei dc folosire a mărcii, precum şi radierea menţiunilor înscrise în actul constitutiv reactualizat şi în în baza acestor acte, respectiv menţionarea prezentei hotărâri judecătoreşti în registrul comerţului şi publicarea prezentei hotărâri judecătoreşti în Monitorul Oficial Partea a IV-a.
Tribunalul Cluj a arătat, între altele, că prin concluziile scrise reclamantul a invocat încă un motiv dc nulitate a hotărârilor AGEA şi AGOA din 31 martie 2008: neindicarea în convocator a datei de referinţă prin raportare la care s-a stabilit structura acţionariatului. Judecătorul de fond a arătat că în absenţa unei dispoziţii legale imperative care să stabilească că data de referinţă face parte din conţinutul obligatoriu al convocatorului, reglementat de art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, reclamantul era ţinut să facă dovada vătămării unui drept al său sau a unui interes legitim, aspect neprobat de către reclamant.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul O.N.C. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Examinând motivele de apel formulate, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile în materie, instanţa a constatat apelul neîntemeiat.
Motivul de nulitate cu privire la nerespectarea procedurilor prevăzute de art. 123 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale referitor la stabilirea datei de referinţă în convocator, este neîntemeiat.
Dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 nu prevăd expres că data de referinţă face parte din conţinutul obligatoriu al convocatorului.
Prin urmare, corect a stabilit judecătorul de fond că reclamantul era ţinut să facă dovada vătămării unui drept al său sau a unui interes legitim, aspect neprobat de către acesta.
Un ultim motiv de nulitate invocat de apelant se referă la faptul că hotărârile atacatc au fost luate cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 117, art. 1171 şi art. 129 alin. (7) din legea societăţilor comerciale, în privinţa cărora s-a opinat a fi neîntemeiat.
In susţinerea acestui motiv apelantul a reclamat faptul că prin hotărârea AGOA din 31.03.2008 s-a aprobat cumpărarea de către pârâtă a unei licenţe cu un preţ fabulos de 1,2 milioane euro fară ca o asemenea chestiune să fie introdusă pe ordinea de zi.
Din actele şi lucrările dosarului rezulta că intenţia de cumpărare a mărcii X. şi a licenţei de folosire a mărcii a fost evidenţiată în raportul consiliului de administraţie pe anul 2007, care a fost pus la dispoziţia acţionarilor, iar discutarea acestui raport a fost cuprinsă în convocatorul publicat în Monitorul Oficial nr. 957/18.02.2008.
In această situaţie corect a reţinut judecătorul de fond că nu s-a încălcat dreptul la informare, dezbaterea distinctă pe un element al raportului şi votarea acestuia neechivalând cu votarea asupra unui element care nu s-a aflat pe ordinea de zi.
Având în vedere considerentele arătate, curtea de apel, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins apelul ca nefondat, instanţa dc fond făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în funcţie de situaţia de fapt.
