Preschimbare permis de conducere emis de autorităţile străine.Condiţii.Circulaţie rutieră


Art. 5 lit. d din O.M.A.I. nr. 1480/2006

Art. 116 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002

Art. 5 lit. d din O.M.A.I. nr. 1480/2006 nu poate fi interpretat în sensul că preschimbarea permisului de conducere ar fi permisă în cazul reglementat cu condiţia susţinerii examenului de conducere, întrucât n-ar fi un caz de preschimbare, ci de efectivă obţinere a unui nou permis de conducere, urmare a promovării acestui examen, iar această normă introduce o excepţie „în cazurile când a intervenit una din situaţiile prevăzute de art. 116 alin. 1” şi nu în ipoteza reglementată de art. 116 alin. 1, care ar fi justificat o atare interpretare.

Art. 5 lit. d din O.M.A.I. nr. 1480/2006 nu poate fi interpretat în sensul că preschimbarea permisului de conducere ar fi permisă în cazul reglementat cu condiţia susţinerii examenului de conducere, întrucât n-ar fi un caz de preschimbare, ci de efectivă obţinere a unui nou permis de conducere, urmare a promovării acestui examen, iar această normă introduce o excepţie „în cazurile când a intervenit una din situaţiile prevăzute de art. 116 alin. 1” şi nu în ipoteza reglementată de art. 116 alin. 1, care ar fi justificat o atare interpretare.

Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr. 359/CA/09 martie 2010

Pe rolul Tribunalului Alba – secţia comercială şi de contencios administrativ – s-a înregistrat sub nr. 2721 din 16.06.2009 acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.N. în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului judeţului Alba – Serviciul Public Comunitar Regim Permise De Conducere Şi Înmatriculare a Vehiculelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Alba, solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea dispoziţiei de anulare a permisului de conducere emis de autorităţile statului german, pentru categoriile A, B şi C şi obligarea pârâţilor să-i elibereze un permis de conducere pentru aceleaşi categorii.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că la data de 27.01.2009 a depus la Serviciul public comunitar – Regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor o cerere în vederea preschimbării permisului de conducere emis în Germania, însoţită de actele necesare, iar I.P.J. Alba i-a comunicat că i-a fost anulat dreptul de a conduce, începând cu data de 05.12.2003.

S-a mai susţinut de reclamant că prin sentinţa penală nr. 734/2003 pronunţată de Judecătoria Câmpeni a fost condamnat pentru conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, însă instanţa nu a instituit măsura anulării permisului de conducere.

S-a mai învederat că reclamantul la data condamnării nu deţinea permis de conducere, iar măsura anulării permisului eliberat de autorităţile germane a fost luată cu nerespectarea termenului de prescripţie de 3 ani.

În drept s-a invocat Legea nr. 554/2004, Ordinul M.A.I. nr. 1480/2006 şi O.U.G. nr. 195/2002.

Prin sentinţa administrativă nr. 982 din 28.10.2009 pronunţată de Tribunalul Alba a fost admisă acţiunea reclamantului şi în consecinţă s-a dispus anularea referatului nr. 60.607/02.03.2009 emis de I.P.J. Alba – Serviciul Poliţiei Rutiere şi a obligat Instituţia Prefectului judeţului Alba să preschimbe permisul de conducere emis reclamantului de autorităţile germane pentru categoriile A, B, C/1 cu un document similar românesc .

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice care justifica anularea permisului de conducere, conform art. 116 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002. Însă, pedeapsa aplicată reclamantului de 2 ani închisoare a fost executată cel târziu la data de 5.01.2006, considerându-se împlinită perioada de 6 luni prevăzută de art. 116 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că a intervenit una din situaţiile legale de excepţie care justifică soluţionarea favorabilă a cererii reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Instituţia Prefectului judeţului Alba – serviciul public comunitar – regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor solicitând modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului recurenta susţine că în baza art. 5 din Ordinul M.A.I. nr. 1480/2006, art. 24 alin. 6, art. 114 alin. 1 lit. b şi art. 116 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în mod corect i-a fost anulat reclamantului permisul de conducere eliberat de autorităţile germane, iar acesta pentru a dobândi un permis de conducere pentru categoriile auto menţionate este obligat să participe la examen.

În drept, se invocă prevederile art. 299, art. 3021 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 195/2002, O.M.A.I. nr. 1480/2006 şi Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului pârâtei Instituţia Prefectului susţinând temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate.

Recursul este nefondat .

Reclamantul a stabilit cadrul procesual în raport de un consorţiu procesual independent format din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Alba pentru capătul de cerere privind anularea dispoziţiei de anulare a permisului de conducere şi din Instituţia Prefectului judeţului Alba – serviciul public comunitar – regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor pentru cererea de obligare a acestei instituţii la preschimbarea permisului eliberat de autorităţile germane într-unul românesc pentru aceleaşi categorii de autovehicule.

Instanţa de fond, respectând cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată, a dispus în contradictoriu cu I.P.J. Alba anularea referatului nr. 60.607/02.03.2009 ce conţinea propunerea anulării permisului reclamantului şi aprobarea acestei măsuri de funcţionarii publici ai acestei instituţii.

Pârâtul I.P.J. Alba nu a declarat recurs împotriva sentinţei administrative nr. 982/CAF/2009, prezumându-se din neexercitarea acestei căi de atac că a achiesat la dispoziţia instanţei de fond relative la actul administrativ emis de I.P.J., această dispoziţie devenind irevocabilă şi impunându-se cu autoritate de lucru judecat tuturor părţilor în proces. De această calitate trebuie să ţină seama şi instanţa de recurs, considerând, în virtutea dispoziţiei instanţei de fond, permisul de conducere al reclamantului emis de autorităţile germane deplin valabil.

Potrivit art. 5 din Ordinul M.A.I. nr. 1480 din 19.10.2006 „ Nu pot fi preschimbate cu documente similare româneşti, chiar dacă au fost emise în statele prevăzute în anexele 1 şi 2 ( inclusiv Germania ), următoarele categorii de documente :

d) Permisele de conducere ale persoanelor care au fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru una din infracţiunile la art. 6 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia cazurilor când a intervenit una din situaţiile prevăzute la art. 116 alin. 1 actul normativ susmenţionat”.

Situaţiile la care se face trimitere prin norma susmenţionată sunt cazurile în care legiuitorul permite persoanei al cărei permis a fost anulat urmare a unei condamnări definitive pentru faptele prevăzute la art. 114 alin. 1 şi la art. 115 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 să participe la examen pentru obţinerea unui permis de conducere.

Situaţia aplicabilă reclamantului reglementată de art. 116 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 este cea prevăzută la lit. b şi anume dacă „au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, pedeapsa aplicată reclamantului era considerată executată cel târziu la data de 5.01.2006, astfel că la data formulării cererii de preschimbare a permisului era împlinit termenul prohibitiv de 6 luni reglementat de norma susmenţionată, aşa încât reclamantul era îndreptăţit la preschimbarea permisului în forma solicitată.

Nu în ultimul rând, chiar în interpretarea dată de recurentă art. 5 lit. d din O.M.A.I. nr. 1480/2006 nu este aplicabil situaţiei reclamantului, acesta suferind o condamnare sub incidenţa Decretului 328/1966 şi nu a O.U.G. nr. 195/2002. Această normă are caracterul unei sancţiuni pentru persoanele ce intră sub incidenţa ei, aşa încât voinţa legiuitorului este de strictă interpretare. Chiar dacă infracţiunile reglementate de Decretul nr. 328/1966 au fost preluate de O.U.G. nr. 195/2002, sunt acte normative distincte, iar neincluderea în sfera normei susmenţionate şi a condamnărilor suferite sub incidenţa D. 328/1966 presupune intenţia legiuitorului, de orice nivel ierarhic ar fi el, de a excepta aceste situaţii juridice de la reglementare.

Toate aceste consideraţiuni au condus la concluzia că hotărârea atacată, în măsura în care a fost supusă cenzurii instanţei de recurs, este temeinică şi legală, astfel că a fost menţinută prin respingerea recursului în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.