Împrescriptibilitatea prevăzută de art. 1844 a cuprins întreaga proprietate socialistă de stat, bunurile proprietate de stat fiind scoase din circuitul civil.
Din 1990, unităţile socialiste de stat s-au transformat în cu capital de stat în baza Legii nr.15/1990. Potrivit art.20 din acest act normativ, bunurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale la data înfiinţării lor devin proprietatea acestora, cu excepţia cazului când sunt dobândite cu alt titlu. Chiar dacă de la data reorganizării ca societăţi comerciale cu capital de stat, entităţile respective au început a exercita o posesie pentru sine (utilă), în virtutea Legii nr.15/1990, nu sunt îndeplinite condiţiile prescripţiei achizitive, neposedând timpul necesar, adică 30 de ani, pentru a uzucapa.
Societăţile comerciale aveau la dispoziţie mecanismele Legii nr.15/1990 şi ale actelor normative specifice ulterioare, respectiv HG 834/1990, pentru a-şi stabili natura dreptului asupra terenului şi puteau şi trebuia să uzeze de aceste mecanisme. Prin prisma acestor acte normative trebuie să se stabilească dacă terenul făcea parte sau nu din patrimoniul societăţii la data înfiinţării.
Decizia nr. 147 din 29 iunie 2010
Prin sentinţa nr. 460 din 10.03.2010, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia Comercială, în dosarul nr.2253/63/2009, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC CHR M. SRL în contradictoriu cu pârâtele STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMAR, SC J. SA CRAIOVA şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 2906 mp aferentă complexului M. din Craiova, str. …. nr….., prin uzucapiunea de 30 de ani, prin joncţiunea posesiilor, potrivit art.645 şi 1890 cod civil, coroborat cu art. 1859 şi 1860 cod civil.
În drept, instanţa de fond a apreciat că nu operează uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii, întrucât reclamanta şi societăţile din care s-a înfiinţat nu au exercitat o posesie utilă asupra terenului, în sensul dispoziţiilor art. 1847 cod civil, neposedând sub nume de proprietar. A reţinut că aceştia au exercitat numai o posesie precară asupra terenului, în sensul art. 1853 cod civil, având doar un drept de folosinţă şi administrare, constat irevocabil pe cale judecătorească, ce nu duce la prescripţia achizitivă.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca reclamanta să dobândească dreptul de proprietatea supra terenului aferent complexului M. prin prescripţia achizitivă de 30 de ani, ca urmare a joncţiunii posesiilor sale şi ale antecesorilor săi.
La data intrării OJT Dolj (antecesor al reclamantei) în posesia terenului, în anul 1971, aceasta nu a început a poseda pentru sine, deci nu a început o posesie utilă ci o posesie pentru statul român, ca unic proprietar al terenurilor publice, entităţile socialiste neputând să exercite decât un drept de administrare, adică o posesie precară. Împrescriptibilitatea prevăzută de art. 1844 cod civil a cuprins întreaga proprietate socialistă de stat, bunurile proprietate de stat fiind scoase din circuitul civil. Dispoziţiile obligatoriii ale Deciziei IV/2006 a ÎCCJ nu sunt incidente. Din 1990, OJT s-a transformat în societate comercială cu capital de stat devenind SC J. SA, în baza Legii nr.15/1990. Potrivit art.20 din acest act normativ, bunurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale la data înfiinţării lor devin proprietatea acestora, cu excepţia cazului când sunt dobândite cu alt titlu. Chiar dacă de la data reorganizării ca societate comercială cu capital de stat, SC J. SA a început a exercita o posesie pentru sine (utilă), în virtutea Legii nr.15/1990, nu sunt îndeplinite condiţiile prescripţiei achizitive, reclamanta SC CHR M. SRL şi antecesorul său SC. J. SA neposedând timpul necesar, adică 30 de ani, pentru a uzucapa.
Reclamanta şi antecesorul său aveau la dispoziţie mecanismele Legii nr.15/1990 şi ale actelor normative specifice ulterioare, respectiv HG 834/1990 pentru a-şi stabili natura dreptului asupra terenului aferent complexului M. şi puteau şi trebuia să uzeze de aceste mecanisme. Prin prisma acestor acte normative trebuie să se stabilească dacă terenul în litigiu făcea parte sau nu din patrimoniul SC J. SA la data înfiinţării.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, pentru considerentele expuse, cu amendamentele de mai sus.
