Prescripţia dreptului la acţiune. Determinarea momentului începerii cursului ei


Decretul nr. 167/1958, art. 3 alin. (1), art. 8

Examinând cxcepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de bani în cuantum de 9477,9 euro solicitată cu titlu de daune-interesc aferente perioadei de la data de I octombrie 2004 până la data de 7 aprilie 2005, Tribunalul arbitral a reţinut că, faţa de data înregistrării cererii de arbitrare (7 aprilie 2008), prescripţia dreptului material la acţiune a intervenit, potrivit art. 3 alin. (I) din Decretul nr. 167/1958. Apărările pârâtei fundamentate pe dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, cât şi pe îndeplinirea procedurii concilierii prealabile la data de 21 noiembrie 2007, cu posibila consecinţă a curgerii unui nou termen de prescripţie fie de la această din urmă dată calendaristică, fie de la data de 19 iulie, respectiv de la data de 8 octombrie 2007. nu sunt întemeiate.

Invocarea prevederilor textului art. 8 din Decretul nr. 167/1958 în stabilirea momentului de început al curgerii termenului de prescripţie („păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pc cel care răspunde de ea”) nu este de natură a înlătura data începerii cursului prescripţiei, stabilită a fi cea de la momentul înregistrării cauzei de arbitrare. Or. în demersul de determinare a unui nou moment de început al curgerii termenului de prescripţie, reclamanta invocă trei momente alternative: 19 iulie 2007, 8 octombrie 2007, 21 noiembrie 2007. Această apărare informă constituie, totodată, şi sursa caracterului neîntemeiat al acesteia. în plus. data de 21 noiembrie 2007 (momentul îndeplinirii procedurii de concilicre) nu poate fundamenta începerea curgerii unui nou termen de prescripţie, atâta timp cât procedura stabilită de art. 7201 C. proc. civ. nu este specifică justiţiei private.

Aşa fiind. Tribunalul arbitral, în temeiul art. 3 alin. (I) din Decretul nr. 167/1958, a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă cu privire la suma de bani în cuantum de 9.477,9 euro este întemeiată.

Sentinţa arbitrală nr. 73 din 30 martie 2009