Decretul nr. 167/19581), art. 3
în examinarea excepţiei de prescripţie. Tribunalul arbitral a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 4 clin contract, plata serviciilor prestate şi a produselor livrate se va face în lei, la cursul de schimb al B.N.R. din ziua facturării, pe măsura finalizării fiecărui sistem, în baza facturilor emise de fumizorul-integrator şi a raportului de recepţie întocmit de acesta şi avizat de beneficiar, care va detalia modul de realizare a obligaţiilor furnizorului-integrator din anexele tehnice (art. 4.1). Achitarea facturilor se va face cu ordin de plată, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la primirea lor la registratura beneficiarului (art. 4.2).
Prin urmare, facturile devin scadente la 5 zile socotite de la îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 4.1, iar nu socotite de la data primirii facturilor la registratura beneficiarului. aşa cum susţine pârâta prin întâmpinare. Un asemenea automatism a fost exclus de părţi prin prevederea art. 4.2. ţinând seama, desigur, că facturile sunt acceptate la plată după constatarea îndeplinirii în bună ordine a serviciilor facturate, constatare care nu s-a învederat în dosar că ar fi intervenit.
Pentru aceste considerente, Tribunalul arbitral a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Sentinţa arbitrală nr. 146 din 18 iunie 2009
