Art. 11 din Decretul nr. 167/1958 stabileşte că prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.
Faţă de aceste dispoziţii imperative, instanţa de fond legal a procedat la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune având în vedere că utilajele au fost predate în 9.11.1992 şi 2.02.1993, iar acţiunea fost introdusă la data de 15.02.1995.
(Secţia comercială, decizia nr. 162/26.02.1996).
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 756/1995, reclamanta S.C. “A.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “I. U. B.” – S. A., solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.783.462 lei despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.
Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, prin sentinţa civilă nr. 2.940 din 16.10.1995, a respins acţiunea ca tardiv introdusă, admiţând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, faţă de data livrării, toamna anului 1992, şi data sesizării instanţei, 15.02.1995, dreptul la acţiune al reclamantei era prescris, prin depăşirea intervalului de timp prevăzut de art. 11 din Decretul nr. 167/1958.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. “A.” – S.R.L, motivând că, în mod greşit, a reţinut instaţa de fond tardivitatea cererii formulate, având în vedere că utilajele livrate de pârâta intimată au fost puse în funcţiune la data de 10.10.1994, iar viciile ascunse au fost descoperite în termenul de 6 luni.
Analizând ansamblul probator al cauzei, raportat la motivele de apel, tribunalul reţine următoarele:
Obiectul acţiunii îl constituie plata de despăgubiri, reprezentând constul remedierilor efectuate la marfa livrată cu vicii ascunse, respectiv cazanele livrate la data de 9.11.1992 şi 2.02.1993.
Este adevărat că, potrivit art. 1352 “vânzătorul este supus la răspunderea pentru viciile ascunse ale lucrului vândut”, dar art. 1359 Cod civil stabileşte că acţiunea pentru vicii redhibitorii (vicii care determină anularea vânzării sau înapoierea unei părţi din preţ) trebuie să fie intentată de cumpărător în scurt termen, după natura viciului, obiceiul din partea locului şi distanţa.
Art. 11 din Decretul nr. 167/1958 stabileşte că prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.
Faţă de aceste dispoziţii imperative, instanţa de fond legal a procedat la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, având în vedere că utilajele au fost predate în 9.11.1992 şi 2.02.1993, iar acţiunea a fost introdusă la data de 15.02.1995.
Pe cale de consecinţă, apelul urmează a fi respins.
Notă: Socotim că soluţia este greşită, întrucât termenul de prescripţie este de 3 ani şi el începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.
în speţă, viciile nu au fost descoperite în termenul de 1 an de la predarea bunurilor, situaţie în care termenul de 3 ani curge de la împlinirea unui an de la predare, adică de la 10.11.1993 şi respectiv, 3.02.1994 (predarea fiind efectuată în două etape, suntem în prezenţa a două termene, distincte, de prescripţie).
în legătură cu Decretul nr. 167/1958, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
