Restituirea cererii de chemare în judecată pentru efectuarea concilierii – dat fiind caracterul de recomandare al normelor privind efectuarea concilierii – nu justifică plasarea momentului introducerii cererii la o altă dată (ulterioară datei la care a fost expediată iniţial cererea).
(Secţia comercială, decizia nr.284/18.09.1991)
I.M.E.B. a solicitat obligarea I.T.B. la plata sumei de 78.750 lei, refuzată din factura nr. 2.992/26.07.1989, emisă pentru decontarea preţului unui număr de 6 convertizoare, care s-au livrat potrivit contractului nr.902.817/ 1989.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2.066/ 13.05.1991, a admis excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii invocată de pârâtă şi, ca urmare, a respins acţiunea, cu motivarea că, potrivit art.3 din Decretul nr. 167/1958, termenul pentru exercitarea acţiunii a fost depăşit.
Prin recursul declarat, reclamanta a formulat critici care vizează nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, care constau, în esenţă, în neanalizarea actelor aflate la dosar, din care s-ar fi putut constata că acţiunea a fost promovată în termen şi, ca atare, greşit s-a reţinut că a fost depăşit termenul prevăzut de art.3 din Decretul nr. 167/1958.
în sprijinul afirmaţiei că acţiunea a fost introdusă în termen, la cererea de recurs a fost anexat borderoul trimiterilor din 25.01.1991.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Faţă de raporturile juridice stabilite între părţile în proces, în cauză sunt aplicabile prevederile art.3 din decretul mai sus citat, dispoziţie în raport de care prima instanţă, ca urmare a nesocotirii dispoziţiilor art.7 din acelaşi decret, a apreciat greşit că dreptul la acţiune s-a născut la o dată ulterioară celei rezultând din actele aflate la dosar. Astfel, se poate observa, potrivit datei aflată pe plic, că acţiunea a fost expediată la data de 25.01.1991. Cererea a fost restituită pentru efectuarea concilierii efective, deşi din conţinutul dispoziţiilor art.720 Cod proc. civilă, nu s-ar putea reţine că în lipsa înscrisului care să ateste efectuarea concilierii instanţa putea să restituie acţiunea.
Din termenii articolului citat rezultă caracterul de recomandare al acestor norme, în ce priveşte efectuarea concilierii, aşa încât, nu se justifică plasarea momentului introducerii acţiunii la o altă dată decât cea arătată mai sus.
Ca urmare, faţă de momentul naşterii dreptului la acţiune, instanţa a fost sesizată la 25.01.1991, înainte de împlinirea termenului de prescripţie (26.01.1991).
Astfel fiind, potrivit art.312 lit.b Cod proc. civilă, recursul se va admite, iar sentinţa va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Notă: A se vedea şi nota de la speţa nr. 361.
