Dreptul material la acţiune este prescris dacă facturile au fost emise la 20.03.1993 şi, respectiv, 1.10.1993, iar acţiunea a fost promovată la data de 7.02.1997.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 1.513/14.04.1997).
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 858 din 7.02.1997, reclamanta S.C. “I.M.S.A.T.” – S.A. a chemat în judecată pârâta I. C. D. V. P. H. – R.A., solicitând să fie obligată la plata sumei de 12.295.238 lei, contravaloare lucrări executate în baza contractului nr. 06/076/1992 şi facturate sub nr. 3/8556272 din 20.09.1993 şi nr. 3006 din 9.03.1993,12.295.238 lei, penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
în drept, sunt invocate dispoziţiile Legii nr. 76/1992, iar în susţinerea cererii reclamanta se foloseşte de proba cu acte, depunând contractul încheiat, facturile emise în vederea încasării preţului, notificarea incapacităţii de plată şi dovada achitării taxei de timbru.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, având în vedere data scadenţei facturilor, raportat la data promovării acţiunii.
Examinând excepţia invocată de pârâtă, tribunalul reţine că, în adevăr, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, termenul de prescripţie este de 3 ani.
în speţă, scadenţa celor 2 facturi a căror contravaloare se solicită a fost 20.03.1993 şi respectiv, 1.10.1993, iar promovarea acţiunii s-a făcut la data de 7.02.1997, deci, după termenul de 3 ani, când s-a născut dreptul material al reclamantei.
Faţă de cele arătate, acţiunea urmează a se respinge, ca fiind prescrisă.
