întrucât Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă nu a fost abrogat, iar litigiul este între două cu capital de stat, termenul de prescripţie aplicabil este cel de 18 luni.
(Secţia comercială, decizia nr. 598/23.12.1991)
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, la data de 23.05.1991, reclamanta S.C. “H.” – S.A. B. a pretins obligarea pârâtei S.C. “R.” – S.A. B. la plata sumei de 6.600 lei, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că a livrat pârâtei, cu facturile nr. 7.161/1989, 7.286/ 1989 şi 8.546/1989 materiale horticole pe care pârâta le-a refuzat la plată.
Prin sentinţa civilă nr. 4.062/1991, acţiunea s-a admis, în parte, pentru suma de 1.888 lei, facturată cu factura nr. 8.546 din 19.12.1989, cu 148 lei, cheltuieli de judecată. Privitor la diferenţa facturată de reclamantă cu facturile nr. 7.161 din 20.04.1989 şi nr. 7.226 din 29.04.1989, în motivarea sentinţei s-a arătat că dreptul la acţiune este prescris, în conformitate cu art.3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Susţinerea reclamantei că dispoziţile art.3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 au fost abrogate, în mod tacit, prin Legea nr. 15/1990 nu s-au reţinut.
împotriva sentinţei, reclamanta a formulat recurs, prin care a susţinut că hotărârea este nelegală, deoarece, nemaiexistând organizaţii socialiste, tuturor persoanelor juridice, indiferent de natura lor, politice sau nepolitice, societăţi comerciale cu capital integral de stat sau mixte, li se aplică o singură prescripţie, cea de trei ani, prevăzută prin art.3 alin.l din Decretul nr.167/ 1958.
Instanţa, examinând recursul, în raport de prevederile legale aplicabile, constată următoarele:
Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă nu a fost abrogat, ci este în vigoare.
Prin art.3 alin.l din Decretul nr.167/1958 se prevede că termenul de prescripţie este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizaţiile socialiste este de 18 luni.
Decretul nr.167/1958 mai conţine o serie de alte prevederi, cu referire specială în raporturile dintre organizaţiile socialiste.
Recurenta a pretins că termenul de prescripţie de 18 luni, prevăzut prin art.3 din Decretul nr.167/1958, nu-şi mai găseşte aplicare, deoarece nu mai există organizaţii socialiste, şi că prevederile referitoare la organizaţiile socialiste din Decretul nr.167/1958 au fost tacit abrogate prin Legea nr.15/ 1990.
într-adevăr, odată cu apariţia Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, organizaţiile socialiste propriu-zise, astfel cum erau definite şi reglementate prin legile anterioare, nu mai există.
Prin art.l din Legea nr. 15/1990 s-a prevăzut că unităţile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea, se organizează şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, sub formă de regii autonome şi societăţi comerciale.
Prin art. 16 din Legea nr. 15/1990 s-a limitat forma de societate comercială la societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată.
Unităţile economice de stat, foste unităţi socialiste de stat, reorganizate ca regii autonome sau societăţi comerciale, se înfiinţează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau hotărâre a organelor judeţene, municipale sau locale ale administraţiei de stat (art.3 şi 17 din Legea nr.15/1990). O serie de activităţi ale acestora se pot efectua numai cu aprobarea ministerului de resort (art.5 alin.2, art.9 alin. 1 şi art.44) sau prin hotărâre a Guvernului (art.25 şi art.32).
Directorul general al regiei autonome este numit cu avizul ministerului de resort (art. 15). Relaţile comerciale dintre regiile autonome, dintre societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi relaţiile dintre ele, ori între ele şi stat se desfăşoară pe baze contractuale (art.47 al. 1), iar refuzul de încheiere a contractului, cu încălcarea prevederilor art.52 al. 1 şi 2, atrage răspunderea civilă a regiei autonome sau a societăţii comerciale vinovate (art.52 al.3).
Activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale poate fi influenţată de stat prin pârghii economice, cum sunt creditele cu dobânzi preferenţiale, comenzi de stat, subvenţii, impozite, taxe, iar societăţile comerciale create pe baza Legii nr.15/1990 pot fi subvenţionate pe baza hotărârii Guvernului, pe o perioadă de maximum 4 ani (art.43).
Dar, ce este mai important, sub aspectul termenului de prescripţie, este faptul că, potrivit art.21 din Legea nr.15/1990, până la transferul total sau parţial al acţiunilor sau părţilor sociale din capitalul social către terţe părţi din sectorul public sau privat, societăţile comerciale au un acţionar, respectiv deţinător de părţi sociale, unic, şi anume, potrivit art.20, statul român.
Termenele de prescripţie din Decretul nr.167/1958, cu referire la organizaţiile socialiste, sunt termene mai scurte decât termenele din Codul civil sau Codul comercial.
Prin art.26 din Decretul nr. 167/1958 s-a prevăzut expres că pe data intrării lui în vigoare se abrogă orice dispoziţii legale contrare, în afară de cele care stabilesc un termen de prescripţie mai scurt.
Pe de altă parte, prin art.21 din Decretul nr.167/1958 s-a stabilit că dispoziţiile decretului nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaţiune, servitute şi superficie (drepturi reale corespunzătoare tipului de proprietate individuală).
Termenele scurte impuse prin Decretul nr. 167/1958 au urmărit stabilirea unei stări de certitudine în situaţia contabil-economică a fostelor unităţi socialiste de stat, lichidarea rapidă a pretenţiilor în curs, care să asigure realitatea bilanţurilor încheiate şi să le apere drepturile patrimoniale, întărirea disciplinei contractuale şi financiare, asigurarea rotaţiei mijloacelor circulante, într-un termen cât mai scurt.
Prin felul cum este reglementată, prescripţia extinctivă înlesneşte controlul prin leu, impulsionează întreprinderile în realizarea promptă a drepturilor lor, uşurează stabilirea răspunderii personale a angajaţilor, înlătură, din economie, un mijloc de acordare nejustificată de credite.
Aceste carateristici ale prescripţiei scurte din Decretul nr.167/1958 îşi găsesc aplicare şi în relaţiile dintre societăţile comerciale cu capital de stat, dintre regiile autonome, dintre regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat, astfel cum organizarea şi activitatea acestora este reglementată prin Legea nr.15/1990 şi atâta timp cât acestea vor avea ca unic acţionar statul.
Nu se poate susţine că prin Legea nr.15/1990 legiuitorul a înţeles să abroge tacit prevederile Decretului nr.167/1958, doar pentru faptul că a reorganizat unităţile economice de stat, foste unităţi socialiste, în regii autonome şi societăţi comerciale.
Nu se poate susţine nici că, imediat după 1.01.1990, nu au mai funcţionat unităţile socialiste de stat şi că, deşi începând cu 1.01.1990 nu şi-au mai găsit aplicare prevederile Decretului nr.167/1958 referitoare la relaţiile dintre unităţile socialiste, deoarece Legea nr.5/1978 cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste, Legea nr. 14/1971 cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materială, ca şi Legea nr.3/1988 privind încheierea şi executarea contractelor economice au fost abrogate la împlinirea termenului prevăzut prin art.57 din Legea nr.15/1990.
Prin art.57din Legea nr. 15/1990 s-a stabilit ca înfiinţarea regiilor autonome şi societăţile comerciale să aibă loc în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr.15/1990, cu excepţia unităţilor agricole de stat, pentru care termenul este de 9 luni.
Legea nr.15/1990 a intrat în vigoare Ia 7.09.1990.
Reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat, în temeiul Legii nr.15/1990, s-a făcut treptat, până la 7.03.1991 şi, ulterior, iar IAS-urile, potrivit legii, până la 7.06.1991.
Dacă, potrivit susţinerilor recurentei, Legea nr. 15/1990 ar fi abrogat tacit prevederile Decretului nr. 167/1958 privitoare la prescripţia de 18 luni dintre unităţile socialiste, ar fi însemnat că până la reorganizarea tuturor unităţilor economice de stat – foste socialiste, în regii autonome sau societăţi comerciale cu capital de stat, să se aplice, în paralel, după cum a avut sau nu a avut loc reorganizarea, atât prescripţia de 18 luni, cât şi prescripţia de 3 ani, ceea ce nu ar fi fost posibil, dată fiind incertitudinea ce s-ar fi născut în raporturile juridice dintre acestea.
Atât Codul civil, Codul comercial, cât şi Decretul nr.167/1958 conţin o serie de dispoziţii tranzitorii cu privire la aplicarea prescripţiilor.
Prin art.25 din Decretul nr.167/1958 s-a reglementat situaţia prescripţiilor prevăzute prin celelalte acte normative, neîmplinite sau împlinite la data intrării în vigoare a Decretului nr.167/1958, iar prin art.26 s-a stabilit că se aborgă orice dispoziţii legale contrare celor din Decretul nr.167/1958, în afara celor care stabilesc un termen de prescripţie mai scurt.
Un alt argument în susţinerea tezei că prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958, referitoare la prescripţia de 18 luni sau prevederile art.4, art.6, art. 10, art. 13 pct.c, art. 16, lit.a din Decretul nr. 167/1958, nu pot fi considerate abrogate tacit, îl constituie şi faptul că aplicarea unui nou termen de prescripţie, faţă de reglementarea anterioară, ridică o serie de aspecte ce nu pot fi rezolvate decât prin dispoziţii tranzitorii expres prevăzute printr-un act normativ (dreptul la acţiune s-a născut înainte ca unitatea economică de stat să fi fost reorganizată sub una din formele prevăzute prin Legea nr. 15/1990 şi prescripţia nu s-a împlinit la data reorganizării sau s-a împlinit înainte de reorganizarea unităţii economice de stat etc.) or, acest act normativ nu a fost încă emis.
Instanţa, având în vedere considerentele arătate, faptul că Decretul nr. 167/1958 nu a fost abrogat, ci este în vigoare, că cele două părţi în litigiu sunt societăţi comerciale cu capital de stat, astfel că le sunt aplicabile prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958, respectiv termenul de prescriţie de 18 luni, constată că sentinţa pronunţată este temeinică şi legală.
Astfel fiind, recursul urmează a se respinge.
OPINIE SEPARATĂ
Subsemnatul judecător R.L. sunt de părere că acţiunea a fost formulată înăuntrul termenului general de prescripţie de 3 ani, aplicabil în cauza de faţă şi că soluţia legală era de admitere a recursului şi de casare a sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Decretul nr.167/1958 privind prescripţia exctinctivă a avut în vedere termene de prescripţie mai scurte, de 18 luni şi, în anumite cazuri, de 6 luni, pentru acţiuni izvorâte din raporturile dintre unităţile socialiste, pentru că el a fost structurat pe o economie planificată anual, în care activitatea întreprinderilor era strict controlată de organul central de planificare şi de ministerul de resort.
Revoluţia română din decembrie 1989 a avut ca rezultat înlăturarea sistemului anacronic, totalitar, de conducere a economiei de la centru şi a pus bazele trecerii imediate la o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă, concurenţa loială între agenţii economici, pe proprietatea privată asupra capitalului şi a mijloacelor de producţie.
Toate acestea şi-au găsit corespondent şi în actele normative adoptate după revoluţie de C.F.S.N. şi C.P.U.N., dar mai cu seamă în Legile nr.15/ 1990 privind reorganizarea întreprinderillor de stat în regii autonome şi societăţii comerciale şi nr.31/1990 privind societăţile comerciale.
în aceste condiţii, consider că, dacă nu imediat după revoluţia din decembrie 1989, cel puţin de la 8.09.1990, când a intrat în vigoare Legea nr.15/1990, nu ne mai poate vorbi de “unităţi socialiste” în România (deşi opinia majoritară încearcă să demonstreze că de fapt întreprinderile de stat rămân tot unităţi socialiste, până când se reorganizează în regii autonome sau societăţi comerciale, adică până în martie 1991 sau chiar mai târziu, ceea ce este inadmisibil) şi, ca atare, nici de aplicarea termenelor de prescripţie de 18 luni şi de 6 luni, prevăzute pentru aceste unităţi în art.3 şi 4 din Decretul nr.167/1958.
în cauza de faţă, termenul de prescripţie de 18 luni, pentru cele două facturi în litigiu, se împlineşte la 20.10. şi 29.10.1990, or, la acele date, este evident că reclamanta S.C. “H.” – S.A. nu mai era o unitate socialistă şi, deci, în lipsa unor dispoziţii contrarii, nu i se mai putea aplica decât termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut în art.3 din Decretul nr. 167/1958, în raport de care acţiunea de faţă, înregistrată în luna mai 1991, trebuia să fie socotită ca fiind formulată în termen, astfel că soluţia legală era de admitere a recursului şi casarea sentinţei, cu trijniterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a rezolva fondul pricinii.
Notă: A se vedea şi nota de la speţa nr. 361.
în legătură cu Decretul nr. 167/1958 şi Legea nr. 3/1988, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
Referitor la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5. Legea nr. 5/1978 privind organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat, precum şi la funcţionarea acestora pe baza autoconducerii muncitoreşti şi autogestiunii economico-financiare (publicată în Buletinul Oficial nr. 56 din 12 iulie 1978), a fost abrogată prin Legea nr. 15/1990 (publicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990).
Legea nr. 14/1971 privind gospodărirea resurselor materiale, a fondurilor fixe şi aprovizionarea tehnico-materială (publicată în Buletinul Oficial nr. 133 din 22 octombrie 1971), a fost abrogată, de asemenea, prin Legea nr. 15/1990.
