Art. 26 din Decretul nr. 167/1958 stipulează că “pe data intrării în vigoare a acestui act normativ se abrogă orice dispoziţii legale contrare prezentului decret, în afară de cele care stabilesc un termen de prescripţie mai scurt decât termenul corespunzător prevăzut prin decretul de faţă.”
Cum art. 967 C.com. prevedea un termen de prescripţie de 10 ani, rezultă că aceste dispoziţii au fost abrogate prin Decretul nr. 167/1958.
în mod corect, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea art. 5 din Decretul nr. 167/1958 ce cuprinde dispoziţii speciale referitoare la termenul de prescripţie de 6 luni în privinţa dreptului la acţiunea privitoare la viciile lucrării executate, fiind eronată susţinerea apelantei că aceste prevederi se aplicau organizaţiilor socialiste.
Prin acţiunea înregistrată la 25.02.1999, reclamantul C.S.G.G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “M & BI”-S.R.L., solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 43.576.345 lei, actualizată în funcţie de rata indicelui de inflaţie.
Prin sentinţa nr. 3397/1999, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune al reclamantei şi a respins acţiunea, ca prescrisă.
în motivare, s-a arătat că lipsurile calitative la care face referire reclamanta în acţiune se încadrează în categoria juridică a viciilor ascunse şi potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune privind aceste vicii se prescrie în termen de 6 luni, în cazul în care ele nu au fost ascunse cu viclenie şi, potrivit art. 11 din acelaşi act normativ, termenul de prescripţie începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului.
Or, în cauză, produsele au fost livrate în octombrie 1996 şi ianuarie 1997, astfel că termenele de prescripţie s-au împlinit în aprilie şi iulie 1998, înainte de promovarea acţiunii.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, pentru următoarele motive:
Deşi C. com. instituie un termen de prescripţie de 10 ani pentru litigiile comerciale, în cauză se aplică termenul de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, prevederile art. 5 cu privire la termenul de prescripţie de 6 luni, căzând în desuetudine. Se mai arată că dispoziţiile acestui articol se aplicau fostelor întreprinderi şi organizaţii socialiste.
Apelul este nefondat.
Art. 26 din Decretul nr. 167/1958 stipulează că “pe data intrării în vigoare a acestui act normativ se abrogă orice dispoziţii legale contrare prezentului decret,
în afară de cele care stabilesc un termen de prescripţie mai scurt decât termenul corespunzător prevăzut prin decretul de faţă.”
Cum art. 967 C. com. prevedea un termen de prescripţie de 10 ani, rezultă că aceste dispoziţii au fost abrogate prin Decretul nr. 167/1958.
în al doilea rând, în mod corect, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea art. 5 din Decretul nr. 167/1958, ce cuprinde dispoziţii speciale referitoare la termenul de prescripţie de 6 luni în privinţa dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, fiind eronată susţinerea apelantei că aceste prevederi se aplicau organizaţiilor socialiste.
Astfel că, în mod legal, tribunalul a admis excepţia prescrierii dreptului material la acţiune, conform art. 5 şi art. 11 din Decretul nr. 167/1958, în condiţiile în care produsele au fost livrate în octombrie 1996 şi ianuarie 1996, iar acţiunea a fost promovată la 25.02.1999.
în consecinţă, faţă de cele arătate, Curtea a constatat apelul nefondat şi l-a respins, conform dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ.. (Judecator Mihaela-Ioana Prisacaru)
(Secţia comercială, decizia nr. 250/2001)
