Modalitate de realizare efectivă
– Cod procedură civilă: art. 7201
Raţiunea concilierii directe a fost practic realizată atât prin introducerea anterioară a unei altei cereri de chemare în judecată, respectiv somaţia de plată, cât şi prin faptul că termenul stabilit pentru data concilierii şi comunicat pârâtei anterior introducerii acţiunii s-a situat ulterior acestui moment, existând posibilitatea pentru părţi să-şi rezolve amiabil litigiul, chiar anterior primului termen de judecată.
Raţiunea concilierii directe a fost practic realizată atât prin introducerea anterioară a unei altei cereri de chemare în judecată, respectiv somaţia de plată, cât şi prin faptul că termenul stabilit pentru data concilierii şi comunicat pârâtei anterior introducerii acţiunii s-a situat ulterior acestui moment, existând posibilitatea pentru părţi să-şi rezolve amiabil litigiul, chiar anterior primului termen de judecată.
(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 64^2009,
nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 525/10.04.2009 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a respins ca fiind neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru suma de 2.794,88 lei şi penalităţi de întârziere (dobânda legală) aferentă acestei sume, precum şi excepţia de neexecutare a contractului, ridicate în cauză de către pârâtă şi, în consecinţă s-a admis acţiunea civilă precizată, formulată de reclamanta R.N.P.R. – D.S.B. împotriva pârâtei SC D.&H. SRL, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 2.794,88 lei, taxă de peaj conform facturii nr. 3102034/ 30.06.2005 şi dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data scadenţei plăţii (30.06.2005) şi până la data plăţii efective; sumei de 2.566,97 lei, taxă de peaj conform facturii nr. 3101968/15.08.2005 şi penalităţi de întârziere aferente sumei de 4.609, 6 lei; suma de 905 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. pr. civ., tribunalul reţine următoarele:
Prin contractul nr. 387/14.07.2005 încheiat între D.S.B. şi intimata pârâtă SC
D.&H. SRL s-a convenit asigurarea folosinţei drumurilor auto forestiere pentru
transportul masei lemnoase din partidele 435 Strâmbi II şi 432 Rebra Mare în cantitate de 428 mc adjudecată de societatea în cauză la data de 28.06.2005, la art. 3 menţionându-se modalitatea de plată a preţului.
In acest sens a fost emisă factura fiscală nr. 3101968/15.08.2005 (dosar fond).
Totodată, pretenţiile reclamantei au vizat şi contravaloarea facturii fiscale nr. 3102034/30.06.2005 aferentă partidei 358 pentru suma de 2794,88 lei reprezentând taxă întreţinere drum forestier, prima instanţă reţinând că anterior încheierii contractului mai sus arătat pârâta a recunoscut exploatarea partidei nr. 352, fără a exista un contract încheiat în acest sens, reţinerea primei instanţe fiind corectă faţă de răspunsul la întrebarea nr. 1 la interogatorul depus de D.S.B.
Instanţa de fond a respins ca fiind neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de pârâtă, întrucât nu s-a realizat întocmai procedura prealabilă prev. de art. 7201 şi urm. C. pr. civ., soluţie criticată de recurentă la pct. 2 din recursul promovat.
Referitor la modalitatea de soluţionare a acestei excepţii, tribunalul reţine că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 1.07.2008, expedierea fiind realizată prin poştă la data de 30.06.2008.
Iniţial nu a fost depusă dovada parcurgerii procedurii prealabile cerută în materia litigiilor comerciale evaluabile în bani prev. art. 7201 C. pr. civ., însă prin înscrisurile depuse la dosarul de fond, reclamanta a făcut dovada că o invitaţie la conciliere a fost expediată societăţii pârâte şi primită de aceasta la data de 18.06.2008, stabilindu-se ca dată a convocării 7.07.2008, ora 13,00.
Este evident că, deşi s-a respectat termenul de 15 zile menţionat de alin. 3 al art. 7201 C. pr. civ., acţiunea a fost introdusă şi înregistrată pe rolul instanţei la data de
01.07.2008, fără a se mai aştepta expirarea celor 30 zile arătate de alin. 5 al articolului menţionat mai sus.
Susţine recurenta că, concomitent cu invitaţia la conciliere nu i s-au comunicat şi actele pe care reclamanta îşi întemeia pretenţiile, fiind vătămată prin aceea că a fost pusă în imposibilitatea de analiza aceste pretenţii şi de a răspunde documentat la acestea, rolul unei asemenea proceduri obligatorii fiind acela de a da posibilitatea părţilor de a se înţelege cu privire la eventualele pretenţii, fără intervenţia autorităţii judecătoreşti.
în mod corect instanţa de fond a statuat că nerespectarea de către reclamantă întocmai a disp. art. 7201 C. pr. civ., nu atrage în mod imediat nulitatea concilierii directe câtă vreme pârâta nu a făcut dovada vreunei vătămări, cu atât mai mult cu cât pretenţiile aferente celor două facturi emise la datele 30.06.2005 şi 15.08.2005 au făcut obiectul unei somaţii de plată promovată anterior, respectiv la data de 17.11.2005. Aşa fiind, pretenţiile reclamantei recurente erau de pe atunci cunoscute, chiar dacă între timp cuantumul acestora s-a majorat ca urmare a curgerii penalităţilor de întârziere, penalităţi prevăzute de contractul nr. 5687/14.07.2005 la art. 5 lit. c), contract semnat de pârâtă.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs, anume încălcarea principiului reciprocităţii obligaţiilor contractuale prin neasigurarea folosinţei drumurilor auto forestiere aferente partidelor 435 Strâmbi II şi 432 Rebra Mare, tribunalul reţine că art. 4 din
contract stabilea în sarcina reclamantei intimate obligaţia de asigura folosinţa drumurilor auto forestiere ce fac obiectul contractului, respectiv întreţinerea şi refacerea acestora, dar la art. 7 se detalia procedura de urmat în situaţia în care la solicitarea scrisă făcută de societatea comercială în mod repetat ocolul silvic nu intervenea cu mijloacele necesare pentru punerea în siguranţă a drumurilor forestiere, ipoteză în care Direcţia Silvică era de acord ca societatea comercială să efectueze lucrările ce se impun pentru siguranţa drumurilor forestiere în limita taxei de peaj datorate. Mai mult, lucrările efectuate de pârâtă se impuneau a fi recepţionate de reprezentanţii ocolul silvic, recepţie în baza căreia urma a fi emisă factura supusă compensării cu taxa de peaj datorată.
Este evident că această procedură impusă de contractul încheiat şi care constituia legea părţilor conform art. 969 C. civ. trebuia respectată, pârâta nefăcând dovada, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, realizării unor lucrări de întreţinere şi reparare a drumurilor auto forestiere, urmate de recepţionarea de către reprezentanţii ocolului silvic pentru ca în final să opereze o compensare în condiţiile art. 7 alin. ultim din contract.
Foile de parcurs depuse la dosar evidenţiază că de la Ocolul Silvic Năsăud s-au realizat lucrări de transport balast, prestări servicii cu buldozerul şi alte lucrări de întreţinere a drumurilor, chiar dacă în cuprinsul acestor înscrisuri nu se regăsesc menţiuni exprese la drumurile aferente partidelor 435 şi 432, menţionate în contractul încheiat la data de 14.07.2005.
Mai mult, excepţia de neexecutare a contractului aşa cum a susţinut intimata şi având ca temei juridic interdependenţa obligaţiilor reciproce din contractul sinalag-matic, implică simultaneitatea de a acestor obligaţii, ceea ce nu este cazul în speţă întrucât termenele de plată a preţului au fost raportate la alte momente – data eliberării autorizaţie de exploatare; data de 15 a lunii anterioare eşalonării tăierii mase lemnoase pentru cantităţile de masă lemnoasă prevăzută în graficul de eşalonare renunţându-se astfel la simultaneitatea executării obligaţiilor, ceea ce determina lipsirea de suport juridic a excepţiei menţionate.
Pentru considerentele expuse, raportat la disp. art. 312, 304 pct. 9 şi 3041 C. pr civ., tribunalul va respinge recursul ca nefundat (judecător Linul Diana Emiliana).
