Pretenţii Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)


DOSAR NR. 19984/303/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. 8972

Prin cererea formulată la data de 22.12.2010, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6Bucureşti sub nr. 19984/303/28.12.2009, reclamantul FG a chemat în judecată pe pârâta S.C. Plevnei S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata către sumei de 31.836,40 lei, reprezentând dobânda legală pe care pârâta i-o datorează pentru restituirea cu întârziere faţă de data scadentă a sumei de bani pe care i-a dat-o cu împrumut.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 07.05.2007,în calitate de împrumutător, a încheiat cu pârâta, în calitate de împrumutat, contractul de împrumut nr. 5804/07.05.2007, având ca obiect suma de 1.000.000 (un milion) lei. La data de 07.08.2007, părţile contractului au încheiat un act adiţional prin care au stabilit ca scadenţa obligaţiei de restituire a sumei împrumutate să fie data de 31.12.2007, moment la care pârâta urma să achite restul de 200.000 lei rămas de plată din valoarea debitului iniţial.

Cu toate acestea, a arătat reclamantul că debitul a fost restituit de către pârâtă mult după scadenţă, respectiv la data de 26.08.2009, ulterior întâlnirii care a avut loc cu reprezentanţii acesteia ca urmare a convocării în vederea concilierii directe pe care a transmis-o pârâtei.

A menţionat reclamantul că prin invitaţia la conciliere a solicitat pârâtei să achite debitul principal şi dobânda legală aferentă debitului principal, dobândă care la acel moment fusese calculată până la data redactării convocării la conciliere.

De asemenea, a arătat reclamantul că la data de 26.08.2009 pârâta a achitat numai debitul principal, nu şi dobânda legală care conform legii i se cuvenea reclamantului.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 969 – 970, art. 1073, art. 1088, art. 1584 din Codul Civil, art. 1, art.3, art. 4, art.43, art. 46 şi art. 56 Cod Comercial, art. 3 din OG nr.9/2000.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1885 lei ( chitanţa nr.18893851/29.01.2010 eliberată de CEC Bank –Agenţia Splaiul Independenţei) şi timbru judiciar în valoare de 5 lei.

La data de 18.02.2010, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea,ca neîntemeiată a cererii.

De asemenea, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că pretenţiile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt neîntemeiate, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale.

Pentru antrenarea răspunderii societăţii pentru daune interese la nivelul dobânzii de referinţă a BNR, a arătat pârâta că trebuie avut în vedere faptul că la baza răspunderii civile stă principiul culpei, consacrat chiar de textele invocate de reclamant.

Pârâta a arătat că în realitate, reclamantul a creditat societatea cu suma de 200.000 lei, în calitate de acţionar al societăţii, creditare care, potrivit scopului licit care se pretinde că s-a dat operaţiunii, avea menirea de a sprijini/ajuta societatea, cu atât mai mult, cu cât la data acordării acestui credit, şi chiar la data expirării contractului de împrumut, reclamantul fiind membru al Consiliului de Administraţie al societăţii.

Mergând pe această linie a scopului licit al operaţiunii de creditare a societăţii, a arătat pârâta că se putea aprecia de către societate că, prin nesolicitarea la scadenţă a creditului de către acţionar sau prin nedispunerea restituirii creditului către administrator, se dorea o prelungire a creditării societăţii şi nicidecum crearea premizelor răspunderii societăţii în interes personal. Aceasta cu atât mai mult cu cât la expirarea contractului nr.5804/07.05.2007 prin care reclamantul a creditat societatea cu suma de 90.000 lei şi extra obiectului contractului, acesta creditează în continuare societatea cu suma de 10. 000 lei, fără a solicita restituirea sumelor împrumutate anterior.

De asemenea, a arătat pârâta că analizând poziţia reclamantului în cadrul concilierii prealabile a părţilor, exprimată la punctul d. cuprins în susţinerea acestuia din procesul verbal de conciliere încheiat în data de 16.07.2009, rezultă că acesta a intenţionat menţinerea creditului în cadrul societăţii pentru a-şi majora pachetul de acţiuni participând la o majorare de capital prin conversie de datorie, şi nu restituirea împrumutului, pentru ca apoi, faţă de situaţia în care nu s-a realizat o voinţă socială în sensul dorit, să solicite daune-interese conform prezentei cereri.

Totodată, a arătat pârâta că pretenţia, rezultând din nerestituirea la termen a creditului, provine din faptul că, la data scadenţei împrumutului, reclamantul nu şi-a exercitat atribuţiile legale şi contractuale şi nu a dispus ca şi administrator în funcţie al societăţii cu privire la restituirea creditului sau prelungirea contractului de împrumut, ceea ce reprezintă o invocarea propriei culpe; ” nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, atitudine contrazisă prin înseşi dispoziţiile care reglementează exercitarea mandatului de administrator, respectiv art.1540 Cod civil, si cele din Legea nr. 31/1990, exemplificând cu cele ale art.144/1, conform cărora membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator, pentru a nu produce prejudicii societăţii.

Potrivit dispoziţiilor art.35 din Decretul nr.31/1954, faptele săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, iar potrivit alineatului 4 al aceluiaşi articol, aceste fapte implică nu numai răspunderea persoanei juridice, ci deopotrivă a persoanelor fizice care alcătuiesc organul de conducere al persoanei juridice.

Prin urmare, dând aplicare acestor dispoziţii normative care instituie atât posibilitatea acţiunii în regres a societăţii faţă de membrii organelor de conducere, cât şi posibilitatea acţionarii direct în instanţă a acestora alături de societate, în cazul demersului juridic al reclamantului se crează situaţia ca acesta să insinueze dubla calitate de reclamant şi pârât.

A mai arătat pârâta că în cauză trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art.1082 Cod Civil, potrivit cărora neexecutarea sau executarea necorespunzătoare sau cu întârziere nu dă loc la daune-interese dacă debitorul dovedeşte că nerespectarea obligaţiei se datorează unei cauze străine, cum ar fi fapta creditorului.

Cât priveşte cuantumul dobânzii legale pretinse de reclamant, a arătat pârâta că dacă se trece peste apărările invocate pe fondul dreptului, trebuie reţinut că în ceea ce priveşte creditarea în sumă de 10 000 lei, acordată societăţii în cursul anului 2008, după încetarea la data de 31.12.2007 a contractului nr.5804/07.05.2007, şi care se deduce din cuantumul total de 200 000 lei, pentru aceasta părţile nu au stabilit printr-un contract perioada pentru care se acordă, astfel încât cu atât mai mult nu se datorează dobânda legală pentru întârziere pentru această sumă, restituirea făcându-se după solicitarea acestei sume prin somaţie adresată societăţii. Creditarea în sumă de 10.000 lei, acordată societăţii în cursul anului 2008, la data de 17.01.2008, după încetarea la data de 31.12.2007 a contractului nr.5804/07.05.2007, rezultă din chiar înscrisul depus de reclamant în dosar, intitulat fişă cont pentru perioada 01.01.2008-

31.12.2008.

De asemenea, a arătat pârâta că modul de calcul al reclamantului cu privire la cuantumul dobânzii pretinse, nu a fost prezentat în faza concilierii directe cum impuneau dispoziţiile art 720/1 alin 2 Cod proc. civ., nu îndeplineşte nici condiţiile art.3 din OG nr.9/2000, în conformitate cu care se pretinde că s-a efectuat.

În drept, s-au invocat prevederile art.115 şi urm. din Codul de procedură civilă.

La data de 29.04.2010, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care a arătat că la data de 07.05.2007, a semnat cu pârâta contractul de împrumut înregistrat sub nr.5804/07.05.2007. Prin acest contract, semnat iniţial pentru o durată de trei luni, reclamantul a convenit să împrumute pârâta cu suma de 1.000.000 (un milion) lei, pe care, conform clauzelor contractuale, pe urma să-i împrumute societăţii pârâte în mai multe tranşe.

Astfel, la data de 17.07.2007, reclamantul a creditat contul pârâtei cu suma de 120.000 lei, iar la data de 07.08.2007, a semnat cu pârâta act adiţional la contractul de împrumut nr.5804/07.05.2007, prin care a fost de acord cu prelungirea valabilităţii contractului şi a termenului de împrumut până la data de 31.12.2007.

După semnarea actului adiţional prin care a prelungit durata valabilităţii contractului de împrumut, la data de 25.10.2007, a arătat reclamantul că a mai creditat contul pârâtei cu încă 40.000 lei. Ulterior, până la finele anului 2007, a mai creditat contul societăţii cu încă 30.000 lei.

Astfel, în temeiul contractului de împrumut, reclamantul a creditat pârâta cu suma totală de 190.000 lei , după cum se poate observa şi din fişa de cont aferentă perioadei 01.01.2008-31.12.2008, în care la poziţia sold iniţial creditor figurează suma de 190.000 lei.

Reclamantul a precizat că, urmare a semnării actului adiţional la contractul de împrumut nr. 5804/07.05.2007, la data de 31.12.2007, pârâta trebuia să îi restituie suma de 190.000 lei, lucru care nu s-a întamplat.

La data de 17.01.2008, reclamantul a înţeles să crediteze societatea pârâtă cu suma de 10.000 lei pentru care nu s-a semnat un contract în formă scrisă.

În consecinţă, suma de 10.000 de lei a fost împrumutată în afara contractului de împrumut nr. 5804/07.05.2007.

Deşi reclamantul a solicitat în mod repetat restituirea sumelor împrumutate pârâtei, nu a dat curs solicitării sale.

Astfel, în prima decadă a lunii decembrie a anului 2008, fiind evident că deşi termenul contractual expirase (în ce priveşte suma de 190.000 lei), respectiv că societatea nu înţelegea să restituie această sumă şi nici pe cea de 10.000 lei (pentru care nu s-a semnat un contract), dorind să evite înregistrarea de pierderi determinată de blocarea acestor sume de bani, reclamantul a solicitat Consiliului de Administraţie al SC aprobarea majorării capitalului social cu creanţele pe care le deţinea împotriva societăţii. Data concretă la care s-a discutat solicitarea reclamantului în cadrul CA urmând a rezulta din hotărârea CA pe care SC SA urmează a o depune la dosarul cauzei, după cum i s-a pus în vedere la termenul din data de 25.03.2010.

Întrucât societatea pârâtă nu a înţeles nici după acest demers să îi restituie împrumutul, la data de 12.03.2009, reclamantul a solicitat pârâtei prin adresa înregistrată sub nr. 2008 restituirea sumei de 200000 lei.

În consecinţă, la data de 16.07.2009, a arătat reclamantul că a convocat pârâta la conciliere directă pentru a-i restitui atât suma de 200.000 lei, cât şi dobânda legală aferentă.

Abia după ce a întreprins şi acest ultim demers, în data de 26.08.2009, pârâta a restituit doar suma de 200.000 lei, reprezentând contravaloarea împrumutului de 190.000 lei, conform contractului de împrumut, şi 10.000 lei împrumutaţi în afara acestui contract de împrumut, nu însă şi dobânda legală datorată.

În concluzie, deşi conform contractului de împrumut nr.5804/07.05.2007 pârâta trebuia să-i restituie cei 190.000 lei care i-au fost împrumutaţi conform acestui contract la data de 31.12.2007, pârâta i-a restituit suma de bani la data de 26.08.2009.

De asemenea, pârâta i-a restituit suma de 10.000 lei pe care i-a împrumutat-o la data de 17.01.2008 în afara contractului de împrumut sus menţionat tot la data de 26.08.2009, deşi i-a solicitat restituirea în repetate rânduri, fie verbal, fie prin cererea de majorare a capitalului social, fie prin adresa nr. 2008/12.03.2009.

Pentru aceste considerente, reclamantul a înţeles ca prin acţiunea introductivă de instanţă să solicite obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, având în vedere că sumele împrumutate i-au fost restituite cu mult după expirarea termenului contractual (în ce priveşte suma de 190.000 lei), respectiv dupa momentele la care a solicitat restituirea sumei (in ce priveşte suma de 10.000 lei).

Cu privire la perioada în care reclamantul a deţinut calitatea de administrator al SC şi atribuţiile care îi reveneau în calitate de administrator al societăţii, reclamantul a precizat că a deţinut această calitate de la data de 31.03.1999 până la data de 06.12.2005 şi de la data de 15.04.2007 până la data de 27.05.2009.

În ce priveşte atribuţiile Consiliului de Administraţie, care până la data de 27.05.2009 a fost alcătuit din 5 membrii, ulterior numărul membrilor fiind redus la trei, acestea au fost prevăzute de dispozitiile art. 16 din actul constitutiv al societăţii.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 16 din actul constitutiv al SC , Consiliul de Administraţie are, în principal, următoarele atribuţii: a) stabileşte direcţiile principale de activitate şi dezvoltare ale societăţii; b) hotărăşte sistemul şi de control financiar şi aprobă planificarea financiară; c)numeşte şi revocă directorii şi auditorii interni şi le stabileşte remuneraţia; d) supraveghează activitatea directorilor; e) pregăteşte raportul anual, organizează adunarea generală a acţionarilor şi implementează hotărârile acesteia; f) hotărăşte introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii, potrivit Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei; g)hotărăşte majorarea capitalului social în condiţiile de procedură şi publicitate prevăzute de legea societăţilor comerciale; h) aprobă structura de organizare şi sistemul de salarizare propriu al societăţii; i) aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii şi conţinutul contractului colectiv de muncă; j) aprobă operaţiunile de vânzare-cumpărare/închiriere/schimb/constituire de garanţii cu bunuri aflate în patrimoniul societăţii dacă valoarea acestora la data încheierii actului juridic, nu depăşeşte ? din valoarea contabilă a activelor societăţii, în caz contrar având nevoie de acordul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor; k) aprobă contractarea de împrumuturi bancare şi acordarea de garanţii, aprobă obiectivele de investiţii, acordarea de împrumuturi, necesităţile de creditare ale societăţii şi alte obiective, conform cu legislaţia în vigoare; l) propune înfiinţarea de sucursale şi agenţii; m) aprobă încheierea de contracte de asociere sau încheierea cu alte firme de contracte în baza cărora societatea urmează să dobândească imobile, instalaţii, utilaje şi alte bunuri destinate a servi în mod durabil exploatării obiectului de activitate conform cu legislaţia în vigoare; n) propune Adunării Generale a Acţionarilor încheierea de contracte în scopul constituirii de noi şi de cumpărare de acţiuni sau părţi sociale, puse în vânzare de alte societăţi; o) rezolvă orice alte probleme stabilite de Adunarea Generală a Acţionarilor; p) modifică obiectul de activitate al societăţii cu excepţia domeniului şi a activităţii principale, cu respectarea formalităţilor de publicitate şi cu obligaţia menţionării la Oficiul Registrului Comerţului, impuse de lege; q) hotărăşte mutarea sediului societăţii în condiţii de procedură şi publicitate prevăzute de legea societăţilor comerciale; r) hotărăşte înfiinţarea sau desfiinţarea punctelor de lucru ale societăţii; s) va solicita Oficiului Registrului Comerţului înregistrarea numirii directorilor, auditorilor financiari şi orice schimbare în persoana administratorilor, directorilor sau auditorilor financiari şi orice schimbare în persoana administratorilor, directorilor sau auditorilor financiari şi publicarea acestor date în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a; t) stabileşte remuneraţiile suplimentare ale membrilor Consiliului de Administraţie însărcinaţi cu funcţii specifice; u) dispune casarea obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe, cu respectarea prevederilor legale, iar în cazul clădirilor, având obligaţia de a publica hotărârea potrivit normelor prevăzute de legea societăţilor comerciale.

Conform art. 15 (intitulat Consiliul de Administraţie) paragraful 11 din Actul constitutiv al societăţii „pentru valabilitatea deciziilor Consiliului de Administraţie este necesară prezenţa a cel puţin ? din numărul membrilor, iar deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor Consiliului de Administraţie.

Astfel, faţă de aceste prevederi rezultă în mod evident că simpla calitate de administrator – membru al consiliului de administraţie al societăţii nu îi permitea reclamantului să adopte singur decizii, cu atât mai mult cu cât aceste decizii vizau aspecte în care era interesat în mod direct.

Reclamantul a făcut această precizare în considerarea aspectelor expuse de către pârâtă în întâmpinare, în care lasă a se înţelege că simpla calitate pe care reclamantul o deţinea ca şi administrator i-ar fi permis să îşi restituie sumele pe care le-a împrumutat pârâtei, în calitate de acţionar al acestei societăţi.

Tot cu referire la ce a susţinut pârâta în întâmpinare, reclamantul a învederat prevederile art. 6.2. din contractul de imprumut nr.5804/07.05.2007, conform căruia „în cazul în care părţile nu îşi indeplinesc oricare din obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a executării respectivei obligaţii nu înseamnă că aceasta a renunţat la drepturile pe care le are conform fiecărei clauze din prezentul contract”.

De asemenea, dispoziţiile art.6.3 din contract prevăd că „modificarea prezentului contract va fi considerată îndeplinită în mod valabil numai dacă sunt făcute în scris, prin acordul ambelor părţi, sub forma unui act adiţional”.

Totodată, trebuie avut în vedere că este vorba de un raport de drept comercial, iar debitorul este considerat a fi de drept în întârziere încă de la data scadenţei”.

În consecinţă, nu se poate reţine vreo culpă a reclamantului, vreo pasivitate în atitudinea de recuperare a sumelor cu care a creditat societatea la datele scadente sau de vreo intenţie a sa de prelungire a contractului după data scadenţei, astfel cum se încearcă a se sugera de către pârâtă prin întâmpinare.

Au fost încuviinţate şi s-au administrat pentru reclamant următoarele probe :

– proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus la dosar fotocopii de pe : contractul de împrumut nr.5804/07.05.2007 încheiat între FG şi SC, actul adiţional la contractul de împrumut nr. 5804/07.05.2007 încheiat la data de 07.08.2007, fişă de cont 455103-Sume datorate asociaţilor (F.G) perioada 01.01.2007-31.12.2007, fişă de cont 455103- Sume datorate asociaţilor (F.G) perioada 01.01.2008-31.12.2008, notificare, proces verbal de conciliere din data de 16.07.2009, dovada achitării de către pârâta la data de 26.08.2009 a unei părţi din împrumut, dovada îndeplinirii procedurii prealabile conform art. 720/1 Cod procedură civilă (convocarea la conciliere si procesul verbal semnat cu ocazia concilierii directe), fişă de calcul a dobânzii legale datorate şi istoric dobândă de referinţă BNR., notificare nr.2008/12.03.2009 şi actul constitutiv al S.C..Hotărârea AGOA nr. 2/15.04.2007 privind alegerea ca administrator al S.C.. a lui FG

– proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză întocmit de expertul Păun Gheorghe şi completarea la acest raport aflându-se la filele 141-153 şi 170-178 dosar;

– proba cu interogatoriul pârâtei( filele 158 şi 159);

Au fost încuviinţate şi s-au administrat pentru pârâtă următoarele probe :

– proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus la dosar ordinul de plată din 21.09.2010, chitanţele nr. 194/02.06.2010 şi nr.193/25.05.2010 eliberate de Cab.. Av. Nacşu Carmen Mihaela şi fotocopii de pe : factura nr.183/25.05.2010, contractul de administrare al lui FG valabil de la data de 01.01.2007, act constitutiv al S.C. actualizat la data Hotărârii AGOA nr.2/15.04.2007, Publicaţia Monitorul Oficial al României partea a IV-a nr. 3131/15.06.2009 privind hotărârii AGOA nr. 1/27.05.2009 referitoare la încetarea mandatului administratorului FG certificate constatatoare emise de ONRC la datele 17.05.2007, 08.02.2008, 20.05.2009 cu privire la calitatea de acţionar şi administrator al SC a numitului FG convocatorul şi publicaţia convocatorului Hotărârii AGEA SC nr.2/11.12.2008 privind propunerea administratorilor societăţii de majorare a capitalului social în schimbul aportului în numerar al acţionarilor înregistraţi la data de referinţa în registrul acţionarilor societăţii, Hotărârea AGEA SC nr.2/11.12.2008 şi certificatul privind înregistrarea la a acestei hotărâri, extrase din hotărârile Consiliului de Administraţie cu privire la ordinea de zi a şedinţelor derulate anterior şi după data expirării contractului de credit şi a celor ulterioare cererii de restituire şi anterioare încetării mandatului administratorului activ, FG (12.03.2009, 22.04.2009), certificat de înregistrare depunere şi menţionare acte nr.628223/16.12.2008, încheierea nr.91387 pronunţată în şedinţa publică din data de 18.12.2008 de Tribunalul Bucureşti, procesul verbal încheiat la data de 06.12.2007 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC, proces verbal încheiat la data de 07.01.2008 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC, proces verbal încheiat la data de 24.01.2008 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC, proces verbal încheiat la data de 07.02.2008 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC, proces verbal încheiat la data de 19.02.2008 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC proces verbal încheiat la data de 25.02.2008 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC, proces verbal încheiat la data de 25.03.2008 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC proces verbal încheiat la data de 12.03.2008 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC, proces verbal încheiat la data de 22.04.2009 în şedinţa Consiliului de Administraţie al SC. procesul verbal încheiat la data de 31.10.2008 în şedinţa Consiliului Administraţiei al SC, act constitutiv al SC, notificare nr.5361/05.08.2009, notificare nr.2008/12.03.2009, sentinţa comercială nr.1237/12.02.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Comercială, sentinţa civilă nr.4865/15.06.2010 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, proces verbal încheiat la data de 12.03.2009 în şedinţa Consiliului Administraţiei al SC act constitutiv al SC , punctul de vedere al preşedintelui Consiliului de Administraţie înregistrat sub nr.2007/12.03.2009 şi adresa BCR nr.5614/18.08.2009, procesul verbal din 31.10.2008, actul constitutiv al pârâtei, notificările cu nr.5361/2009 şi nr.2008/2009, sentinţa comercială nr.1237/12.02.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a Comercială, sentinţa civilă nr.4865/15.06.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr.19985/303/2009, procesul verbal din 12.03.2009, punct de vedere din 29.03.2010 al reclamantului şi d-nei Gyemant Cristina, adresa înregistrată la pârâtă sub nr.5614/2009.

– proba cu interogatoriul reclamantului( filele 156 şi 157 dosar),

– proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză întocmit de expertul Păun Gheorghe şi completarea la acest raport aflându-se la filele 141-153 şi 170-178 dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 07.05.2007 între reclamant, în calitate de împrumutător şi pârâtă, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de împrumut nr.5804 prin care reclamantul a acordat pârâtei un împrumut în sumă totală de 1.000.000 lei pe o perioadă de 3 luni, începând cu data primei tranşe plătite.

Prin actul adiţional încheiat la data de 07.08.2007 părţile au hotărât modificarea duratei contractului nr.5804/07.05.2007 în sensul prelungirii valabilităţii contractului şi a termenului de împrumut până la data de 31.12.2007.

Reclamantul a invitat-o pe reclamantă la conciliere solicitând a i se restitui suma de 200.000 lei, precum şi dobânda aferentă pe perioada 31.12.2007- 30.06.2009( data transmiterii invitaţiei).

Astfel cum rezultă din procesul verbal de conciliere aflat la fila 10 dosar părţile nu au ajuns la o înţelegere.

Prin notificarea nr.5730/05.08.2009( fila 16 dosar) pârâta solicita pârâtului să se prezinte la data de 26.08.2009 la sediul BEJ Cristian Bran pentru a primi suma de 200.000 lei reprezentând : 190.000 lei rest din împrumutul acordat în baza contractului de împrumut nr.5804/07.05.2009, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional din 07.08.2009 şi 10.000 lei, conform situaţiei contabile.

La data de 26.08.2010 potrivit menţiunilor de pe adresa de la fila 17 dosar pârâtul a ridicat de la judecătoresc Bran Cristian recipisa prin care se consemnase de pârâtă suma de 200.000 lei.

Instanţa reţine având în vedere materialul probator administrat în cauză că pârâta nu şi-a respectat obligaţia asumată de a restitui la data de 31.12.2009 restul de împrumut de 190.000 lei, precum suma de 10.000 lei, care o datora pârâta reclamantului, şi pe care acesta a solicitat-o la data de 12.03.2009, potrivit notificării de la fila 28 dosar.

Potrivit dispoziţiile art. 1584 împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate la timpul stipulat, iar potrivit art.969 Cod civil convenţiile legale încheiate au putere de lege între părţile contractante.

Conform art. 56 Cod comercial, caracterul comercial al unui litigiu este dat de natura comercială a actului juridic dedus judecăţii. Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în ceea ce priveşte acest act, legii comerciale afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Caracterul comercial al unui litigiu este conferit, potrivit art. 4 din Codul comercial, de contractele şi obligaţiile unui comerciant, altele decât cele prevăzute de art. 3, pe care legea comercială le consideră ca fapte de comerţ, dacă nu sunt de natură civilă. Potrivit art. 56 din Codul comercial , actul trebuie să fie comercial pentru cel puţin una din părţi.

Având în vedere obligaţia comercială a pârâtei, faptul că sumele împrumutate de reclamant pârâtei au fost folosite de aceasta pentru activitatea sa natura juridică a cauzei dedusă judecăţii este comercială.

Instanţa apreciază că regula curgerii de drept a dobânzii îşi găseşte aplicare în speţă deoarece obligaţia privind plata unei sume de bani este comercială pentru pârâtă (În acest sens urmează a se vedea şi opinia prof. Satanciu Cărpenaru în ediţia a VII-a a Dreptului comercial român, pag.419).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 43 Cod comercial şi art.3 alin.1 din OG nr.9/2000, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 28.872,50 lei reprezentând dobânda legală comercială pentru suma de 190.000 lei calculată pentru perioada 31.12.2007-26.08.2009 şi a sumei de 456,20 lei reprezentând dobânda legală comercială calculată pentru suma de 10.000 lei pentru perioada 12.03.2009-26.08.2009.

În baza art.274 din Codul de procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 2189,148 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1784,148 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar şi 400 lei onorariu de expert şi va respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa va obliga pârâta doar la plata sumei de 1784,148 lei reprezentând taxă judiciară de timbru calculată pentru suma de 29.328,7 lei solicitată de reclamant prin cererea precizată în urma efectuării raportului de expertiză şi nu la plata sumei de 1885 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru suma menţionată în cererea de chemare în judecată înainte de precizare.

În consecinţă, instanţa va admite în parte cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată.

Instanţa apreciază că deşi reclamantului i s-a admis în parte cererea precizată, nu i se poate imputa faptul că a calculat greşit dobânda, deoarece acesta nu este contabil şi nici nu a dovedit pârâta reaua credinţă a reclamantului rezultată din modul de calcul al dobânzii.

Instanţa nu a reţinut ca fiind întemeiate susţinerile pârâtei, în sensul că reclamantului nu ar fi trebuit să i se restituie suma reprezentând dobânda comercială, deoarece a acţionat ca administrator al pârâtei, deoarece astfel cum rezultă din contractul de împrumut nr.5804/07.05.2007, precum şi din actul adiţional la acest contract, reclamantul nu a încheiat actul ca reprezentant al pârâtei. Mai mult, chiar pârâta a restituit reclamantului prin procedura ofertei reale urmată de consemnaţiune datoria de 200.000 lei.

Totodată, instanţa reţine că pârâta nu a dovedit în condiţiile art.1169 din Codul civil, susţinerea în sensul că părţile s-ar fi înţeles să stingă datoria nu prin restituire, ci prin conversia acesteia în acţiuni.