Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.11.2008, reclamanta S.C. I D & C S.A. a solicitat obligarea pârâtelor MTS şi S.C. S L IFN S.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 155.965,54 lei (inclusiv TVA) efectuate în dosarul nr. 26385/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială.
În motivarea acţiunii se arată că reclamanta a avut aceeaşi calitate şi în dosarul sus-menţionat, soluţionat prin sentinţa comercială nr. 9680/07.11.2007, prin care instanţa de fond a respins cererea princiaplă şi a admis cererea de intervenţie accesorie a actualei pârâte S.C. S L IFN S.A.
Prin decizia comercială nr. 264/21.05.2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială, a admis apelul reclamantei, a admis cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi a respins cererea de intervenţie accesorie.
Prin decizia comercială nr. 1369/08.04.2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială a respins recursurile formulate de cele două pârâte. Prin urmare, soluţia instanţei de apel a rămas irevocabilă.
Reclamanta a precizat că şi-a rezervat expres posibilitatea de a solicita cheltuielile de judecată, în special onorariul de avocat, pe cale separată.
Au fost invocate în drept prevederile art. 274 alin. 1 C.proc.civ.
În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a anexat următoarele acte în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul: sentinţa comercială nr. 9680/07.11.2006 a Tribunalului Bucureşti, decizia comercială nr. 264/21.05.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, decizia comercială nr. 1369/08.04.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, factura fiscală nr. 4364197/14.11.2005, OP nr. 2665/15.05.2008, factura fiscală nr. 140/12.05.2008, contractele de asistenţă juridică nr. 257787/25.02.2008, 162333/16.03.2007, OP nr. 1756/15.03.2007, factură fiscală nr. 5540602/38/13.03.2007, contract asistenţă juridică nr. 2275/13.03.2007, factura fiscală nr. 5540431/06/04.04.2006, contractul de asistenţă juridică nr. 2192/14.11.2005, chitanţele nr. 119/30.09.2005, 117/29.09.2005, 116/28.09.2005, 114/27.09.2005, anexe la contractele de asistenţă, factura nr. 008/27.09.2005, extrase de cont ale reclamantei.
Pârâta S.C. S L IFN S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţia prematurităţii, excepţia tardivităţii şi excepţia autorităţii de lucru judecat. Instanţa a soluţionat primele două excepţii enumerate la termenul din 15.05.2009, respingându-le ca neîntemeiate.
În ceea ce priveşte celelalte două excepţii, instanţa urmează a le trata în ceea ce urmează, fiind unite cu fondul cauzei.
Referitor la fondul litigiului, pârâta S.C. S L IFN S.A. a arătat în primul rând că nu s-a făcut dovada plăţii facturii emise în baza contractului de asistenţă judiciară, în al doilea rând a susţinut că contractul nr. 320461/2005 este completat ilizibil şi că nu are legătură cu dosarul litigiului dintre prezentele părţi, în al treilea rând contractul nr. 2275/2007 are legătură cu un alt dosar al reclamantei pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar în al patrulea rând în ceea ce priveşte contractele nr. 162333/2007 şi 257787/2008 se contestă emiterea facturii în lei, deşi onorariul este convenit în euro, iar prin decizia Curţii de Apel s-a arătat că nu s-a rezervat expres dreptul reclamantei de a pretinde cheltuilelile de judecată pe cale separată.
Au mai fost depuse la dosarul cauzei, în cadrul probei cu înscrisuri, de către reclamantă, următoarele contracte de asistenţă juridică în fotocopie: 2275/13.03.2007, 2192/14.11.2005, 162333/16.03.2007, 257787/25.02.2009.
Asupra excepţiei tardivităţii invocată de pârâtă, de fapt excepţia prescripţiei, instanţa reţine următoarele : contractele de asistenţă juridică depuse la dosarul cauzei sunt : 2275/13.03.2007, 2192/14.11.2005, 162333/16.03.2007, 257787/25.02.2008.
Instanţa constată mai întâi că relative la dosarul nr. 26385/3/2005 sunt doar contractele nr. 162333/16.03.2007 (pentru faza apelului) şi nr. 257787/25.02.2008 pentru faza recursului. Celelalte două contracte depuse la dosar sunt semnate pentru dosarele nr. 25528 al Tribunalului în faza apelului la Curtea de Apel, respectiv pentru notificarea pârâtei MTS.
Instanţa constată cronologia hotărârilor judecătoreşti date în cauză, respectiv sentinţa comercială nr. 9680/07.11.2007, decizia comercială nr. 264/21.05.2007 dată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială şi decizia comercială nr. 1369/08.04.2008 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială. Instanţa consideră că la rămânerea definitivă a sentinţei, creanţa privind cheltuielile de judecată abia devine scadentă, aşadar nu la semnarea contractului de asistenţă judiciară. Ar fi şi ilogic să se considere altfel, deoarece un litigiu poate dura mai mult de 3 ani, caz în care drepturile şi obligaţiile izvorând din contractul de asistenţă judiciară ar fi mereu sub spectrul prescripţiei.
Prin urmare, deoarece în cauză sentinţa a rămas definitivă la 21.05.2007, iar prezenta cerere a fost introdusă la 17.11.2008, termenul de prescripţie de 3 ani nu este împlinit, motiv pentru care excepţia invocată de pârâtă va fi respinsă.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa o consideră de asemenea neîntemeiată.
Astfel, prin sentinţa comercială nr. 9680/07.11.2007 se reţine în considerente faptul că nici una dintre părţi nu a dovedit efectuarea de cheltuieli de judecată. În faza apelului, prin decizia comercială nr. 264/21.05.2007, deşi nu rezultă că ar fi cerut cheltuieli, reclamantele – apelante au primit şi 77 lei cheltuieli de judecată. Nu s-a menţionat nimic în cuprinsul hotărârii cu privire la onorariile de avocat.
În faza recursului, prin decizia comercială nr. 1369/08.04.2008, au fost respinse recursurile declarate. Prin urmare, instanţa nu putea să se pronunţe asupra onorariului de avocat. Faptul că reclamanta nu a declarat recurs nu înseamnă că a renunţat la cheltuielile de judecată, ci, pe de o parte, semnifică faptul că era mulţumită de decizia din apel, iar, pe de altă parte, nimic nu interzice solicitarea cheltuielilor pe cale separată, deoarece acestea se întemeiază pe noţiunea de răspundere civilă pentru culpa procesuală. Prin urmare, faptul că în apel s-au acordat cei 77 lei cheltuieli de judecată, coroborat cu faptul că nu s-a mai formulat recurs faţă de decizia de apel, nu sunt de natură a conduce spre constatarea triplei identităţi de părţi obiect şi cauză specifică autorităţii de lucru judecat. De altfel, în cauza nr. 26385/3/2005 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială şi apoi pe rolul instanţelor superioare nu s-a discutat problema onorariului de avocat. Prin urmare, şi excepţia autorităţii de lucru judecat va fi respinsă ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele : contractul nr. 2192 se referă la notificarea pârâtei MTS, fiind în valoare de 1190 lei. Instanţa nu îl va considera ca având legătură cu cauza pierdută în mod irevocabil de pârâte.
Contractul nr. 2275 în valoare de 35.700 lei, se referea la un dosar nr. 25528 de pe rolul Tribunalului Bucureşti. Nici cu privire la acesta instanţa nu poate reţine legătura cu litigiul dintre prezentele părţi.
Singurele contracte care au legătură cu dosarul nr. 26385/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială – în faza de apel, apoi de recurs – sunt 162333/16.03.2007, respectiv 257787/25.02.2008. ambele au onorarii stabilite în euro, respectiv 15.000 plus TVA primul şi 10.000 euro plus TVA al doilea. Instanţa nu are dreptul să examineze în ce a constat serviciul oferit de societatea de avocatură semnatară a contractului, din moment ce culpa procesuală a pârâtelor este independentă de diligenţa profesională a avocatului părţii adverse.
Suma totală în lei facturată cu factura nr. 140/2008 este de 109.932,20 lei (fila 38), fiind achitată cu OP nr. 2665/15.08.2008 (fila 37).
Instanţa consideră că toate condiţiile impuse de art. 274 C.proc.civ. sunt îndeplinite, pârâtele au o culpă procesuală evidentă care rezultă din hotărârile aflate la dosar, s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată cu onorariul de avocat. Prin urmare, instanţa va admite în parte cererea, pentru suma dovedită, de 109.932,20 lei, urmând a respinge pretenţiile pentru restul ca neîntemeiate.
Cu privire la aplicarea art. 274 C.proc.civ. în prezentul litigiu, instanţa va acorda reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar calculate la suma efectiv acordată, respectiv 3450, 84 lei taxa judiciară şi 5 lei timbrul judiciar.
