Primă instanţă. Handicapaţi


Prin sentinţa nr.538/CA/2009 a Tribunalului Bihor, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâtele CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR şi DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI BIHOR, şi în consecinţă, au fost obligate pârâtele să acorde reclamantului drepturile cuvenite în temeiul Legii nr.448/2006 cu începere din luna mai 2008 şi la plata de daune morale în sumă de 500 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul s-a adresat la data de 17.04.2008 pentru expertizare Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu a judeţului Bihor, în scopul încadrării într-un grad de handicap, având în vedere că a dobândit o serie de afecţiuni invalidante în urma unui caz de malpraxis, cerere ce i-a fost respinsă.

Împotriva acestei soluţii a formulat contestaţie, adresându-se Comisiei superioare de expertiză, care, prin Decizia nr. 5575/01.07.2008, a dispus încadrarea în grad de handicap cod 1, ce corespunde gradului de handicap accentuat.

Ca urmare a acestei decizii, s-au stabilit în beneficiul reclamantului drepturile aferente acestui grad de handicap cu începere de la data pronunţării deciziei comisiei superioare, aspect contestat de reclamant, care se consideră îndreptăţit la acordarea lor cu data depunerii cererii de solicitare, respectiv din luna aprilie 2008.

Reclamantul s-a adresat pârâţilor pentru acordarea drepturilor pretinse prin prezenta cerere, fiindu-i emise răspunsurile aflate la filele 12 – 30 prin care cererea i-a fost respinsă.

Instanţa a reţinut că normele incidente în cauză sunt: art. 57, 58 şi 59 din Legea nr. 448/2006.

Potrivit art. 57 alin 1 şi 4 din lege: „asistenţa sociala sub forma de prestaţii sociale se acorda la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile prevăzute de lege, iar potrivit alin 4 „plata prestaţiei sociale se face începând cu luna următoare depunerii cererii si încetează cu luna următoare încetării dreptului la prestaţia sociala respectiva.

Pe de altă parte, potrivit art. 59 alin 1 lit. b: „persoanele cu handicap au următoarele obligaţii:[…] sa depună diligentele necesare pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege”.

Instanţa a constatat că reclamantul a îndeplinit obligaţia ce îi revine şi a efectuat demersurile necesare, iar faptul că din motive care nu îi sunt imputabile cererea sa a fost iniţial respinsă nu este de natură a atrage acordarea drepturilor numai după pronunţarea în sens favorabil de către comisia superioară, întrucât aceasta ar echivala cu o sancţionare a reclamantului, deşi a efectuat toate diligenţele în scopul stabilirii corecte a drepturilor ce i se cuvin.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că, la dosar s-a depus documentaţia ce a stat la baza pronunţării soluţiei de către comisia superioară, documentaţie din care rezultă că aceasta a avut în vedere înscrisuri care au existat la data efectuării analizei şi emiterii primului certificat de comisia judeţeană, astfel că starea de fapt a fost aceeaşi neintervenind pe parcurs o împrejurare nouă şi edificatoare în raport cu cea avută în vedere iniţial.

Deşi din răspunsul la plângerea prealabilă adresată rezultă că la dosarul iniţial nu au fost depuse toate înscrisurile relevante, instanţa a constatat că autoritatea trebuia să solicite reclamantului toate documentele asupra stării sănătăţii, întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 448/2006: „autorităţile publice[…]responsabile de aplicarea prezentei legi au obligaţia sa promoveze, sa respecte si sa garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanta cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificata prin Legea nr. 74/1999, precum si cu celelalte acte interne si internaţionale în materie la care România este parte precum şi să respecte principiile prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 448/2006 care stipulează că „persoanele cu handicap, în înţelesul prezentei legi, sunt acele persoane cărora, datorita unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţii cotidiene, necesitând masuri de protecţie în sprijinul recuperării, integrării si incluziunii sociale, iar pe de altă parte, potrivit art. 3 „protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la baza printre alte principii şi egalizarea şanselor; solidaritatea sociala; adaptarea societăţii la persoana cu handicap; protecţie împotriva neglijării si abuzului şi alegerea alternativei celei mai puţin restrictive în determinarea sprijinului si asistentei necesare;

Din interpretarea coroborată a acestor norme legale, s-a constatat că intenţia legiuitorului a fost aceea de a se veni în sprijinul persoanelor din această categorie şi de a li se acorda atenţia şi interesul cuvenit.

Având în vedere, că reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu moral fiind lipsit de drepturile sale, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp, instanţa, văzând situaţia specială a acestuia, respectiv că este o persoană cu grave probleme de sănătate, în temeiul art.18 alin. 3 din Legea 554/2004, a admis în parte capătul de cerere privind acordarea daunelor morale şi a obligat pârâţii la plata sumei de 500 lei cu acest titlu, apreciind că această sumă reprezintă o reparaţie echitabilă pentru suferinţa psihică la care a fost supus în mod suplimentar.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 57 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a admis în parte cererea formulată, în sensul că drepturile cuvenite vor fi acordate din luna mai 2008, deci începând cu luna următoare depunerii cererii, conform dispoziţiilor legale, sens în care i-a obligat pe pârâţi să acorde suma cuvenită.

Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.