Sentinţă civilă
Societăţi comerciale
Prin art. 138 din nu s-a instituit o prezumţie legală de vinovăţie şi de răspundere în sarcina pârâţilor, ci s-a prevăzut doar posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi în acest sens, ceea ce în speţă nu s-a realizat.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com., de cont. adm. şi fiscal, sent. nr.298/2008, nepublicată)
Prin cererea formulată în dosarul de înregistrat reclamanta A.V. A. S. – A.V.A.S., în calitate de creditoare a debitoarei S.C. „T.” S.R.L. Bistriţa, a solicitat ca pârâţii B. I. R., B. T. şi B. D. C., administratori statutari ai societăţii să fie obligaţi la plata pasivului rămas neacoperit în cadrul procedurii de insolvenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut în fapt că prin sentinţa civilă nr. 1010/2006 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost admisă ca fiind întemeiată cererea formulată de A.F.P. a Municipiului Bistriţa împotriva debitoarei S.C. „T.” S.R.L. Bistriţa şi, în consecinţă, a fost deschisă procedura insolvenţei, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar fosta S.C. „L. E.” S.R.L. Bistriţa, în prezent L.E. SPRL Bistriţa.
După deschiderea procedurii a mai depus declaraţie de creanţă numai creditoarea A.V.A.S. pentru sumele datorate de debitoare C.N.A.S. Bistriţa-Năsăud şi preluate de A.V.A.S. prin protocol, totalul creanţelor debitoarei ridicându-se la suma de 18.895,42 lei.
Din rapoartele depuse de administratorul judiciar la dosarul cauzei rezultă că debitoarea nu deţine bunuri mobile sau imobile care să poată fi valorificate pentru achitarea creanţelor şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele de bani necesare acoperirii cheltuielilor ce decurg din administrarea procedurii insolvenţei, motiv pentru care administratorul judiciar a arătat că intenţionează să întocmească raportul final şi bilanţul general în vederea închiderii procedurii şi radierea societăţii din Registrul comerţului.
În aceste condiţii creditoarea A.V.A.S. a formulat prezenta cerere prin care solicită angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari, cerere însuşită şi de creditoarea A F. P. a Municipiului Bistriţa.
Referitor la fondul cauzei se constată că în acţiune se invocă săvârşirea de către pârâţi a faptelor prevăzute de art. 138 lit. c, e şi f din Legea nr. 85/2006, şi anume: ar fi dispus în interes personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi, ar fi deturnat sau ar fi ascuns o parte din activul persoanei juridice ori ar fi mărit în mod fictiv pasivul acesteia şi ar fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăţi.
Dar acţiunile şi inacţiunile invocate de reclamantă în cuprinsul acţiunii sale nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor descrise în textul de lege menţionat, motiv pentru care administratorul judiciar nu a promovat această acţiune şi a lăsat la latitudinea instanţei soluţia ce urma a se pronunţa în dosar.
Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă săvârşirea de către pârâţi a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138 lit. c, e şi f şi respectiv a legăturii de cauzalitate dintre astfel de fapte şi ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă.
După cum a reţinut de altfel chiar şi reclamanta, actuala Lege nr. 85/2006 este mai exigentă decât fosta Lege nr. 64/1995, în sensul că nu mai este suficient ca administratorii statutari să fi contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, ci se cere ca aceştia să fi cauzat această stare prin săvârşirea uneia dintre faptele limitativ prevăzute de art. 138, ipoteză ce nu a fost probată în cauză.
Contrar susţinerilor creditoarei, prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit o prezumţie legală de vinovăţie şi de răspundere în sarcina pârâţilor, ci s-a prevăzut doar posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi în acest sens, ceea ce în speţă nu s-a realizat.
Pentru considerentele menţionate instanţa urmează să respingă acţiunea ca neîntemeiată (judecător Checec Virgil).
