pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia Civilă în dosarul nr.2959/109/2009,
s-a admis cererea formulată de N.G. şi s-a dispus suspendarea executării
ordinului contestat, emis de Prefectul judeţului Argeş, ce privea
suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, până la
soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a
reţinut că unica motivare din actul administrativ privind formularea acţiunii
pentru anularea permisului de conducere al reclamantei nu este suficientă
pentru a justifica suspendarea dreptului acesteia de a conduce
autovehicule, câtă vreme nu există nicio dovadă că permisul de conducere
ar fi fost obţinut în mod fraudulos, reclamanta beneficiind de prezumţiile de
nevinovăţie şi bună-credinţă, în cauză fiind îndeplinite cerinţele art. 14 din
Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat recurs
Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, care a criticat-o pentru nelegalitate si
netemeinicie.
Astfel, potrivit art. 103 rap. la art. 114 alin. 1 lit. e) din OUG
nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule
este obligatorie in condiţiile în care Prefectul a sesizat instanţa de judecată
cu o acţiune în constatarea faptului că permisul de conducere a fost obţinut
cu nerespectarea prevederilor legale. O astfel de condiţie este îndeplinită în
cauză, litigiul fiind pendinte.
S-a mai susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.
14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului
administrativ – cazul bine justificat şi paguba iminentă – în sensul că nu
există împrejurări care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ şi,
respectiv, că nu este dovedită niciun fel de pagubă.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, ce se
încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit disp.art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002: „În situaţia
în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanţa de
judecată potrivit art.114 alin.(1) lit.e), autoritatea emitentă a permisului de
conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a
conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea
definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, titularul este
obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, are
reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de la
comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere”.
Din economia textului de lege rezultă că, atunci când
instanţa de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării nelegale a
permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să dispună
suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, nefiind lăsat la
latitudinea sa să facă aprecieri asupra posibilităţii aplicării măsurii.
Faţă de cele arătate, cât timp există o acţiune având ca
obiect constatarea obţinerii nelegale a permisului de conducere, în mod
evident nu există temeiuri pentru suspendarea actului administrativ. În
cererile având ca obiect suspendarea executării ordinului prefectului prin
care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce, instanţele
sunt datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite cerinţele impuse de
art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 – promovarea acţiunii în justiţie pentru
constatarea obţinerii nelegale a permisului -, fără a putea valorifica alte
posibilităţi prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, sub aspectul cazului
bine justificat. Cum cel puţin la nivel de aparenţă ordinul prefectului respectă
condiţiile impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, cererea
reclamantului nu putea fi admisă.
De asemenea, se va observa, la o cercetare sumară, că
atribuţii în acest sens revin instituţiei prefectului, în considerarea
dispoz.art.32 şi 37 din HG nr.1391/2006 şi că raţiunea art.103 alin.8 din
OUG nr.195/2002 este aceea de a proteja cu prioritate interesul public
căruia îi este subordonat interesul privat.
În concluzie, în baza aer.312 alin.3 Cod pr. civilă, Curtea a
admis recursul şi a modificat sentinţa în sensul că a respins cererea.
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE
CU MINORI ŞI DE FAMILIE
DREPT PROCESUAL PENAL – PARTEA GENERALĂ
1. Respingerea cererii de revocare sau înlocuire a măsurii arestării
preventive. Inadmisibilitatea recursului. Raportarea dispoziţiilor legale
naţionale la prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
Art. 141 alin. 1 Cod procedură penală
Art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor
Omului
Dublul grad de jurisdicţie consacrat în art.2 din Protocolul nr.7 al
Convenţiei nu este aplicabil în materia arestării preventive.
(Decizia penală
nr.772/R/MF/21.12.2009)
