din cadrul Tribunalului Vâlcea a admis contestaţia formulată de debitoarea SC D.SRL
împotriva tabelului preliminar al creanţelor şi în ce priveşte creanţa C.E.B. SA,
dispunând înscrierea respectivei creditoare în tabelul creditorilor ca şi creditor
chirografar.
În motivarea sentinţei judecătorul sindic a arătat că, la data de 10.11.2010,
administratorul judiciar desemnat în cauză, a depus tabelul preliminar al creditorilor,
tabel în care creditoarea C.E.B. SA a fost înscrisă cu suma de 32.039,66 lei – creanţă
garantată. Creditorul a solicitat înscrierea sa cu suma respectivă de bani şi cu titlu
de creanţă garantată, arătând că creditul acordat debitoarei
prin contractul nr.30/01.08.2007, modificat prin actul adiţional nr.1/31.07.2008, a fost
garantat cu biletul la ordin în alb emis fără protest de către debitoare şi avalizat de
persoanele fizice D. I. D. şi D. D. şi cu garanţie reală mobiliară fără deposedare asupra
soldului creditor prezent şi viitor al contului curent.
Creanţa creditoarei, însă, nu se înscrie în dispoziţiile art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006
şi nu este creanţă garantată, întrucât biletul la ordin nu vizează bunuri existente în
patrimoniul debitoarei, ci bunuri aparţinând terţilor. De asemenea, garanţia reală
mobiliară fără deposedare asupra soldului creditor prezent şi viitor al contului curent
deschis la creditoare nu are obiect atâta timp cât nu există o dovadă că debitoarea are
un cont deschis la creditoare şi că avea disponibil în contul respectiv la momentul
deschiderii procedurii.
Judecătorul sindic a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.73 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Prin sentinţa nr.1013/27.04.2011 pronunţată în acelaşi dosar, s-a dispus respingerea
planului de reorganizare propus de debitoarea SC D. SRL prin administrator special, şi
trecerea debitoarei la procedura de faliment, cu luarea celorlalte măsuri impuse de lege
pentru situaţia respectivă.
Împotriva sentinţei nr.649/09.03.2011 a formulat recurs creditoarea C.E.B. (R.) SA
(fostă F. (R.) SA), care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând
dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta-creditoare a arătat că, creanţa sa rezultă din contractul de credit în care
a fost inclusă garanţia reală mobiliară asupra soldului creditor al contului curent
al debitoarei deschis la creditoare. Potrivit art.3 alin.3.1 din Contractul de
garanţie
reală mobiliară nr.30/01.08.2007 „Garantul constituie în favoarea C.E.B. (R.) SA o
garanţie reală mobiliară asupra soldului creditor, prezent şi viitor, al contului
curent nr.(…) deschis de acesta la C.E.B. (R.) SA în garantarea facilităţii de credit
ce i-a fost acordată de bancă”.
Conform literaturii de specialitate soldul creditor al unui cont bancar constituie un
drept de creanţă al titularului contului faţă de bancă. Această creanţă al cărei cuantum
variază în permanenţă sub influenţa creditorilor şi debitorilor poate fi destinată ca
garanţie faţă de bancă pentru obligaţiile titularului contului, conform art.6 alin.5
Titlul VI din Legea nr.99/1999. Astfel, un contract de gaj pe solul contului creditor
este prin esenţă o garanţie reală care conferă C.E.B. (R.) SA înscrierea ca şi creditor
garantat în tabelul debitoarei aflate în .
Banca are constituită garanţie asupra sumelor de bani care vor intra în contul curent al
debitoarei, iar lipsa actuală a disponibilităţilor băneşti din cont nu anulează
caracterul de garanţie a contractelor de gaj de genul celui în discuţie în speţă.
Recurenta a criticat sentinţa şi sub aspectul faptului că a admis o contestaţie formulată
pentru debitoare de o persoană care, fiind administrator statutar, nu mai avea calitatea
să reprezinte societatea. Din informaţiile obţinute din Buletinul Procedurilor de
Insolvenţă nu rezultă că persoana care a semnat contestaţia a fost desemnată administrator
special de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitoarei SC D. SRL.
Împotriva sentinţei nr.1013/27.04.2011, la data de 06.06.2011 a declarat recurs debitoarea
SC D. SRL, prin administrator special N. N. O.
La data de 17.08.2011 recurenta-debitoare a formulat motivele de recurs. Astfel, invocând
dispoziţiile art.304 pct.7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, recurenta a criticat sentinţa
nr.1013/2011 pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În privinţa recursului declarat de SC D. SRL, Curtea a invocat tardivitatea motivării,
având în vedere că, potrivit art.8 alin.2 coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006,
termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin Buletinul
Procedurilor de Insolvenţă, comunicare realizată în speţă la data de 26.06.2011.
Având în vedere că recursul a fost motivat cu mult peste termenul de 7 zile sus arătat,
sancţiunea care intervine este cea prev.de art.306 alin.1 Cod procedură civilă. Ca atare,
Curtea a constatat nul recursul debitoarei.
Examinând sentinţa nr.649/09.03.2011 prin prisma motivelor invocate de
recurenta-creditoare C.E.B. (R.) SA, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru
cele ce urmează:
Potrivit art. 3 pct. 9 din „creanţele garantate sunt creanţele
persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul
debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de
persoanele beneficiare ale garanţiilor reale”.
Potrivit art. 3 pct. 13 din aceeaşi lege „creditorii chirografari sunt creditorii
debitorului care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu
au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data
deschiderii procedurii (…)”.
Potrivit art.41 alin. 2 din Legea nr.85/2006 „(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula”.
Din contractul de credit PROMPT IMM nr. 30/1.08.2007, cel în baza căruia recurenta
creditoare a cerut înscrierea la masa credală, rezultă că împrumutul bancar a fost
garantat cu garanţia reală mobiliară fără deposedare pe soldurile creditoare, prezente
şi viitoare ale conturilor curente în lei şi/sau valută RO22FNNB005702569797RO01,
deschise de debitoare la creditoare, precum şi asupra conturilor care se vor deschide
şi asupra oricăror altor conturi curente care se vor deschide.
Prin Actul adiţional la contractul de credit, Act nr. 1/3.07.2008, părţile au stipulat
garantarea creditului cu biletul la ordin în alb la rubrica „suma” şi „scadenţa”, emis
cu stipulaţia „fără protest”, avalizat de D. D. şi I. D., cu contractul de garanţie
reală mobiliară fără deposedare pe soldurile creditoare ale conturilor curente în
lei şi/sau valută deschise de debitoare la creditoare, precum şi cu o garanţie
personală.
Din cele de mai sus rezultă că de principiu creanţa recurentei este una garantată,
iar înscrierea acesteia în tabel trebuia făcută ca atare.
Însă, întrucât garanţia a fost instituită pe soldurile creditoare ale conturilor
curente în lei şi/sau valută deschise de debitoare la creditoare, lichidatorul
trebuia să înscrie creanţa în tabelul preliminar ca şi creanţă garantată în limita
soldului creditor al contului la data deschiderii procedurii.
Deci lichidatorul trebuia să stabilească soldul creditor al conturilor în lei şi/sau
î valută pe care debitoarea le avea deschise la recurenta creditoare la data deschiderii
procedurii şi în funcţie de valoarea găsită să dea creanţei recurentei calificarea
de creanţă garantată ori chirografară în tot sau în parte, după caz, în procedura
insolvenţei.
Prin urmare, creanţa a fost înscrisă în tabelul preliminar ca şi creanţă garantată
în limita sumei reprezentând soldului creditor al contului la data deschiderii
procedurii.
Curtea a reţinut că, în opoziţie cu cele susţinute de debitoare în contestaţia
împotriva tabelului preliminar, contractul de garanţie încheiat de părţi prevede,
aşa cum impunea art. 15 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, valoarea maximă a obligaţiei
garantate, anume toate obligaţiile şi datoriile ce sunt/se pot naşte din contractul
de credit PROMPT IMM nr.30/1.08.2007 încheiat pentru suma de 47.000 lei (art.2 din
contractul de garanţie).
Curtea nu a reţinut motivul de recurs ce vizează promovarea contestaţiei în faţa
judecătorului sindic de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal al
debitorului aflat în insolvenţă, întrucât din actele şi lucrările cauzei nu rezultă
că, până la momentul promovării contestaţiei împotriva tabelului preliminar, fusese
numit un administrator special. În aceste condiţii sunt aplicabile dispoz.art.3 pct.30
din Legea nr.85/2006, în condiţiile în care debitoarei nu i-a fost ridicat dreptul de
administrare.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul
creditoarei şi a modificat sentinţa nr.649/2011 în sensul că s-a dispus înscrierea
creanţei acesteia garantată în limita soldului creditor al contului la data deschiderii
procedurii. S-a menţinut în rest sentinţa.
16. Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor. Creanţă
garantată. Noţiune. Cuantum garantat
Art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006 şi art.28 din Legea nr.99/1999
În măsura în care creditorul reţine bunul afectat garantării creanţei sale, chiar dacă aceasta nu se îndestulează în totalitate, diferenţa ce ar putea rămâne neacoperită nu mai are caracterul unei creanţe garantate.
În cauză, creanţa creditoarelor a fost garantată cu o garanţie reală mobiliară constând într-un singur bun, bun care a fost reţinut în contul creanţei de către creditoare în temeiul unui act întocmit cu practicianul în lichidare şi judecătoresc, moment după care o eventuală creanţă îşi pierde caracterul de creanţă garantată.
(Decizia nr. 2555/R-COM/16 noiembrie 2011)
