– principiul contradictorialităţii şi al disponibilităţii
– excepţia de nelegalitate;
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 7498 din 29.05.2009, hotărăşte:
1.a. Respinge cererea de interogatoriu formulată de SC T. S. COMPANY SRL.
b. Respinge excepţia de necompetenţă materială invocată de S.C C. J. S.A.
c. Admite excepţia de necompetenţă materială pentru nelegalitatea H.C.J. Iaşi invocată de S.C C. J. S.A.
d. Respinge excepţia nulităţii cererii şi lipsei coparticipării procesuale pasive şi de litispendenţă invocate de S.C C. J. S.A.
e. Respinge excepţia de inadmisibilitate a cererii invocată de S.C C. J. S.A. şi de SC T. S. COMPANY SRL.
f. Respinge excepţiile inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi lipsei de interes a cererii reconvenţionale invocate de reclamant.
g. Respinge excepţia de litispendenţă invocată de reclamant.
h. Respinge cererea de suspendare a judecării.
2. Admite în principiu cererea de intervenţie formulată de SC T. S. COMPANY SRL.
3. Respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul JUDEŢUL IAŞI PRIN CONSILIUL JUDEŢEAN IAŞI în contradictoriu cu pârâtele: SC D. A. GRUP SRL – IAŞI, , SC S. S. SRL – IAŞI, SC T. S. COMPANY SRL – IAŞI, , SC D. I. TEAM SRL – IAŞI, şi S.C C. J. S.A- societate în PRIN Societatea civilă profesională “L. C. 2003” SPRL
4.a. Respinge cererea de intervenţie formulată de intervenienta SC T. S. C. SRL Iaşi în contradictoriu cu reclamantul şi ceilalţi pârâţi.
b. Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC T. S. C. SRL Iaşi în contradictoriu cu reclamantul-pârât Judeţul Iaşi prin Consiliul Judeţean Iaşi.
5. Respinge cererea S.C C. J. S.R.L. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
6. Disjunge judecarea cererii formulată de S.C C. J. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul privind nelegalitatea H.C.J.
7. Declină în favoarea Tribunalului Iaşi – Secţia de administrativ competenţa de soluţionare a cererii formulate de S.C C. J. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul privind nelegalitatea şi nulitatea hotărârilor Consiliului Judeţean.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul reclamantul Judeţul Iaşi prin Consiliul Judeţean Iaşi a solicitat evacuarea, de urgenţă, fără somaţie şi fără trecerea unui termen din imobilul clădire şi teren, din Iaşi, str.V. Alecsandri nr. 6 a pârâtei S.C. “C. J.” SA, reprezentată prin L. C. 2003 SRL. A mai solicitat evacuarea oricărei persoane fizice sau juridice din care ocupă vreun spaţiu din acest imobil în temeiul unor simple înţelegeri sau raporturi contractuale cu pârâta.
A arătat că pârâta ocupă fără titlu imobilul din Iaşi, str. V.Alecsandri nr. 6 ce aparţine domeniului public al judeţului Iaşi, fiind atestat prin HCJ 10/1999 şi HG 1354/2001 şi intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 8910/16.06.2003 şi înscris în lista monumentelor istorice.
A arătat că se află în incapacitate de a asigura spaţii adecvate pentru funcţionarea unor servicii de interes public (Prefectură, Poliţie şi Direcţia Agricolă) şi că pârâta ocupă abuziv spaţiul de mai bine de 8 ani.
A mai susţinut că acoperişul imobilului se află într-o stare avansată de degradare şi că instalaţia electrică este degradată existând riscul unor incendii.
În drept, a invocat art. 581 Cod de procedură civilă.
Prin precizări – fila 111, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a următoarelor persoane juridice: S.C. “D. A. G.” SRL, S.C. “T. S. C.” SRL, S.C. “D. I. T.” SRL.
S.C. “T. S. C.” SRL Iaşi a formulat cerere de intervenţie în interes propriu în contradictoriu cu reclamanta şi în interes alăturat, în favoarea S.C. “C. J.” SA. A arătat că reclamanta a micşorat partea care s-ar mai cuveni domeniului public judeţean, din clădirea în cauză – 2547 mp la numai 1598 mp şi a blocat accesul clienţilor în curtea imobilului.
În drept, a invocat art. 49 şi urm. Cod de procedură civilă şi Lg. 554/2004.
Prin cerere reconvenţională a solicitat ridicarea imediată a baricadelor care obstrucţionează intrarea în curtea imobilului din Iaşi, str. V. Alecsandri nr.6 a clienţilor unităţii, instalate începând cu data de 15.01.2009 şi încetarea oricăror restricţii de intrare liberă a clienţilor societăţii în curtea imobilului din Iaşi, str. V. Alecsandri nr.6.
În drept, a invocat art. 119 al.1 şi urm. Cod de procedură civilă.
S.C. “C. J.” SA prin Societatea Civilă Profesională “L. C. 2003” SRL a solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
A invocat nulitatea cererii, motivat că nu au fost indicaţi toţi pârâţii, conform art. 112 al.1 şi art. 133 Cod de procedură civilă şi excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive .
A invocat şi excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Iaşi, arătând că, în baza art. 6 din Lg. 85/2006 “toate procedurile prevăzute de prezenta lege (…) sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul (…) şi sunt exercitate de un judecător sindic.”
A susţinut şi că litigiul este comercial deoarece se referă la un fond de comerţ din care face parte spaţiul comercial respectiv, aici fiind sediul social, conform certificatului de înregistrare emis de ORC Iaşi.
A invocat art. 2 pct.1 lit. a teza a II-a Cod de procedură civilă şi 581 al.2 Cod de procedură civilă.
A solicitat suspendarea judecării cauzei, conform art. 36 din Lg. 85/2006.
A invocat excepţia de litispendenţă.
A arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 11333/2003 reclamantul Consiliul Judeţean Iaşi a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. “C. J.” SA evacuarea acesteia din imobilul din Iaşi, str. V. Alecsandri nr.6.
Prin sentinţa civilă nr. 14636/17.12.2003 pronunţată în dosarul nr. 11333/2003 Judecătoria Iaşi a respins cererea de evacuare a pârâtei.
Împotriva sentinţei menţionate, atât Consiliul Judeţean Iaşi cât şi S.C. “C. J.” SA au formulat apel ce face obiectul dosarului nr. 975/2005 al Curţii de Apel Iaşi.
Prin încheierea din 15.06.2005, Curtea de Apel Iaşi a suspendat judecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 14523/17.12.2003 a Judecătoriei Iaşi.
De asemenea, a invocat excepţia de nelegalitate a HCA 10/28.01.1999, 78/23.10.1999, 22/20.01.2001 şi nr. 60/26.05.2001. A arătat că aceste hotărâri sunt lovite de nulitate absolută. A susţinut că hotărârile nu au respectat condiţiile şi modalităţile exproprierii pentru cauze de utilitate publică.
A solicitat sesizarea instanţei de contencios administrativ şi suspendarea soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.
A solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă.
A arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod de procedură civilă, urgenţa, vremelnicia şi neprejudicierea fondului cauzei.
A susţinut că prin reorganizarea fostei IJPI PSJ Iaşi s-au înfiinţat asociaţii comerciale: S.C. “M. I.” SA, S.C. “C.” SA şi S.C. “C. J.” SA. Aceste societăţi au preluat patrimoniul fostei unităţi economice de stat, în condiţiile Capitolului III, art. 16-24 din Lg. 15/1990. A arătat că imobilul din Iaşi, str. V. Alecsandri nr.6 a aparţinut fostei IJPIPS.
A susţinut că nu a fost respectată Lg. 33/1994.
Conform art. 19 din Ordinul nr. 2682/13.06.2003 al Ministerului Culturii şi şi Lg. 422/2001, clasificarea unui bun imobil ca fiind monument istoric nu exclude existenţa unui drept de proprietate asupra acelui bun al cărui titular poate fi o persoană fizică sau juridică.
A precizat că decizia nr. 1767/2001 a Curţii Supreme de Justiţie şi încheierea de carte funciară nr. 8910/16.06.2003 nu îi sunt opozabile.
A arătat că imobilul construcţie în Iaşi, str. V. Alecsandri nr.6 este format din parter şi etaj. S.C. “C. J.” SA ocupă efectiv din această construcţie doar o parte din parterul acestui imobil.
Restul parterului şi etajul sunt ocupate efectiv de reclamanţi prin reprezentanţii săi.
Parte din parterul construcţiei ocupate de pârâtă nu îngrădeşte şi nu limitează accesul reclamantului la acoperişul imobilului pentru a-i face reparaţiile necesare.
A invocat şi art. 115-118 Cod de procedură civilă.
Prin adresa nr. 1045/6.02.2009 reclamantul a solicitat introducerea în cauză şi a pârâtei S.C. “S. S.” SRL (fila 250).
Reclamanta a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâtă.Consiliul Judeţean Iaşi a solicitat respingerea cererii de intervenţie şi a cererii reconvenţionale formulată de S.C. “T. S.C.” SRL.
A arătat că cererea este inadmisibilă.
A invocat excepţia de litispendenţă arătând că se pune în discuţie legalitatea dispoziţiei nr. 39/15.01.2009, existând dosarul nr. 507/99//2009 aflat pe rolul Tribunalului.
A arătat şi că cererea reconvenţională este lipsită de interes deoarece S.C. T. S. C.” SRL a folosit imobilul din proprie iniţiativă.
A susţinut că imobilul aparţine domeniului public şi că nu îi este opozabil contractul de locaţiune încheiat între pârâta- reclamanta S.C. “C. J.” SA.
A invocat şi Lg. 213/1998 şi Lg. 50/1991.
Reclamanta a arătat că cererea sa a rămas fără obiect deoarece pârâţii au părăsit clădirea din proprie iniţiativă (adresa nr. 3125/6.04.2009).
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
1.a.) Cererea de interogatoriu formulată de S.C. “T. S. C.” SRL va fi respinsă, fiind suficientă proba cu înscrisuri, nefiind util interogatoriu.
b.) Excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată de S.C. “C. J.” SA (pentru cererea de ordonanţă preşedinţială) este neîntemeiată şi, prin urmare, instanţa o respinge.
Cererea de evacuare pe cale de ordonanţă preşedinţială are un caracter civil (art. 4 Cod civil).
Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 581 Cod de Procedură Civilă (“Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului” şi art. 1 Cod de procedură civilă : ” Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.”
c.) Excepţia de necompetenţă materială este întemeiată pentru nelegalitatea HCJ Iaşi invocată de S.C. “C. J.” SA.
Conform art. 2 lit.a Cod de procedură civilă, competenţa revine Tribunalului Iaşi, Secţia de contencios administrativ. Prin urmare, instanţa admite această excepţie.
d.) Excepţiile nulităţii cererii şi lipsei coparticipării procesuale pasive şi de litispendenţă invocate de S.C. “C. J.” SA sunt neîntemeiate şi instanţa le respinge.
Reclamantul a indicat pârâţii cu care se judecă, precizând că acestea sunt persoanele care ocupă spaţiul în litigiu.
Prin urmare, nu sunt condiţii de nulitate a cererii sau pentru ca excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive să fie operantă.
De asemenea, în cauză nu există litispendenţă deoarece prezenta cerere este de ordonanţă preşedinţială.
Or, nu s-a dovedit existenţa unui litigiu cu acelaşi obiect şi acelaşi temei juridic (581 Cod de procedură civilă), pentru a fi incidente prevederile art. 163 Cod de procedură civilă. Prin urmare, instanţa respinge această excepţie.
f. ) Excepţiile inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi lipsei de interes a acesteia invocate de reclamant sunt neîntemeiate şi instanţa le respinge. Cererile au fost formulate în contradictoriu cu reclamantul – Judeţul Iaşi – prin Consiliul Judeţean Iaşi.
Contrar, s-ar încălca accesul liber şi neîngrădit în justiţie al pârâtei – reclamante prevăzut de normele europene şi de legea fundamentală.
Pârâta – reclamantă S.C. “T.S. C.” SRL îşi justifică interesul prin aceea că pretinde ca reclamantul i-a blocat accesul la spaţiul în litigiu.
Excepţia de inadmisibilitate a cererii reclamantului invocată de S.C. “C. J.” SA şi de S.C. “T .S. C.” SRL este neîntemeiată şi, prin urmare, instanţa o respinge.
g.) Excepţia de litispendenţă invocată de reclamantă pentru cererile S.C. “T. S. C.” SRL este, de asemenea, neîntemeiată şi, prin urmare, instanţa o respinge.
Nu s-a dovedit existenţa unui litigiu în condiţiile ordonanţei preşedinţiale (cererea de intervenţie şi cea reconvenţională avea de fapt, ca temei juridic doar art. 581 Cod de Procedură Civilă, fiind efectuate în cadrul acestei proceduri demarate de reclamant). Prin urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 163 Cod de procedură civilă.
h.) De asemenea, instanţa respinge cererea de suspendare a judecării cauzei (formulată de S.C. “C. J.” SA, măsura neimpunându-se în raport de art. 36 din Lg. 83/2006 ce asigură acţiunile pentru realizarea creanţelor şi nu pentru ocrotirea unui drept real. Suspendarea nu se impune nici pentru soluţionarea cererii de contestare a HCJ (art. 242 pct.1 Cod de Procedură Civilă)
2.Cererea de intervenţie formulată de S.C. “T. S. C.” SRL este admisă în principiu, în considerarea prevederilor art. 49 şi urm. Cod de Procedură Civilă.
3. Instanţa respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii indicaţi de acesta, ca fiind rămasă fără obiect. Astfel, prin adresa nr. 3125/6.04.2009 – Consiliul Judeţean a învederat instanţei faptul că pârâţii au părăsit clădirea din proprie iniţiativă şi au eliberat toate încăperile, la momentul acesta clădirea aflându-se în posesia exclusivă a Judeţului Iaşi.
Concludent este actul de constatare nr. 2557/19.03.2009.
4. a) În consecinţă şi cererea de intervenţie în interes propriu şi alăturat formulate de S.C. “T. S. C.” SRL este respinsă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod de procedură civilă.
b.) De asemenea, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod de procedură civilă pentru cererea reconvenţională pretenţiile pârâtei – reclamante nefiind probate, nedovedindu-se urgenţa, vremelnicia şi neprejudicierea fondului cauzei, în contextul în care imobilul a fost eliberat.
5. Totodată, instanţa respinge cererea S.C. “C. J.” SRL privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată deoarece acestea nu au fost precizate şi dovedite, nefiind depusă la dosar copia chitanţei de plată a onorariului de avocaţi.
6.) Având în vedere faptul că s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei pentru S.C. “C. J.” SA privind constatarea nelegalităţii (nulităţii) hotărârilor Consiliului Judeţean solicitare ce are valoarea de cerere reconvenţională instanţa disjunge judecarea acestei cereri formulată în contradictoriu cu reclamantul.
În temeiul art. 2 lit.a, 158 şi 159 Cod de procedură civilă, instanţa declină în favoarea Tribunalului Iaşi – Secţia de contencios administrativ competenţa de soluţionare a cererii formulate de S.C. “C. J.” SRL, în contradictoriu cu reclamantul privind nelegalitatea şi nulitatea hotărârilor Consiliului Judeţean.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Judeţul Iaşi, prin Consiliul Judeţean Iaşi.
În motivarea recursului, partea arată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor chestiuni care nu s-au cerut. Astfel, a admis excepţia de necompetenţă materială pentru nelegalitatea hotărârilor Consiliului judeţean, reţinând că această excepţie a fost invocată de către pârâta S.C. C. J. S.A.; or, pârâta în cauză nu a invocat această excepţie şi, pe de altă parte, nici nu s-a cerut în mod direct instanţei de fond să se pronunţe asupra legalităţii hotărârilor Consiliului judeţean Iaşi.
De asemenea, judecătorul fondului în mod greşit a dispus disjungerea cererii privind nelegalitatea hotărârilor Consiliului judeţean Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi – Secţia de contencios administrativ.
Pârâta nu a formulat pe cale principală o cerere de anulare sau de constatare a nulităţii acestor hotărâri ci, în cadrul procesului, a ridicat excepţia de nelegalitate solicitând, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ, să sesizeze instanţa competentă şi să dispună suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.
Prin urmare, acestea au fost cererile formulate de către pârâtă şi întrucât în cauză cererea de ordonanţă preşedinţială a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, este evident că excepţia nelegalităţii trebuia respinsă pentru că cercetarea ei s-ar fi impus în măsura în care aceasta ar fi profitat judecării fondului.
Intimaţii, legal citaţi, nu au formulat întâmpinări.
Nu s-au depus acte noi în recurs.
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticelor formulate şi potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat.
Precum se reţine şi în considerentele sentinţei recurate, pârâta S.C. CENTRAL JUICE S.A. a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului judeţean Iaşi nr. 22/29.01.2001, nr. 78/23.10.1999, 60/26.05.2001 şi 10/28.01.1999, sub motiv că acestea sunt lovite de nulitate absolută pentru că nu au respectat condiţiile şi modalităţile exproprierii pentru cauze de utilitate publică şi a solicitat sesizarea instanţei de contencios administrativ şi suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţie cadru în ceea ce priveşte procedura de soluţionare a excepţia de nelegalitate, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului de fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.
Prima instanţă nu a dat curs acestei dispoziţii, care presupunea, înainte de toate, verificarea şi constatarea împrejurării că de actele administrative contestate depindea soluţionarea litigiului pe fond, apoi, sesizarea instanţei de contencios administrativ competentă prin încheiere şi suspendarea judecăţii în cauza pe rol.
Dimpotrivă, excepţia de nelegalitate a fost greşit asimilată unei cereri reconvenţionale şi, concomitent cu soluţionarea, prin hotărâre, în sensul respingerii, a cererii introductive de evacuare pe cale de ordonanţă preşedinţială, s-a dispus disjungerea acestei cereri calificată reconvenţională de cea principală şi declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Iaşi, admiţându-se şi o excepţie de necompetenţă materială a Judecătoriei Iaşi care nu a fost invocată.
În atari condiţii, s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin.2 Cod procedură civilă – principiul disponibilităţii, dar şi al contradictorialităţii, câtă vreme instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, iar calificarea unei cereri formulate, soluţia disjungerii ori excepţia de necompetenţă materială nu au fost puse în discuţia părţilor – pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-au aplicat în cauză dispoziţiile legale incidente, din perspectiva cărora cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ formulată de către pârâtă era neîntemeiată, câtă vreme de soluţionarea excepţie de nelegalitate invocată nu depinde soluţionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, a fost admis recursul reclamantului Judeţul Iaşi şi modificată în parte sentinţa civilă nr. 7498/2009 a Judecătoriei Iaşi, a fost înlăturată din dispozitivul sentinţei dispoziţia privind disjungerea judecării cererii formulate de S.C. C. J. SRL în contradictoriu cu reclamantul privind nelegalitatea H.C.J.
A fost respinsă cererea de declinare a soluţionării cererii formulate de către S.C. C. J. S.R.L. privind nelegalitatea şi nulitatea hotărârilor Consiliului judeţean în favoarea Tribunalului Iaşi – Secţia Contencios administrativ. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin deciziei.
