– Articolul 112 pct.3 Cod procedură civilă ;
– Articolul 294 alin.1 Cod procedură civilă ;
– Articolul 5 din Regulamentul CE nr. 261/2004 al Parlamentului European;
Judecătorul are obligaţia de a se pronunţa numai în limitele determinate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
În cazul anulării unui zbor indiferent de motivele care au condus la anulare, întreaga răspundere revine doar operatorului de transport aerian.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA DECIZIA COMERCIALĂ NR. 161 din 11.04.2011)
Prin sentinţa comercială nr.9346 din 5.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI a Comercială, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamanta SC K T SRL în contradictoriu cu pârâta SC JINFO T SRL, având drept obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 69.242,5 Euro cu titlu de despăgubiri , pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a anulării cursei charter din septembrie 2008 pentru ruta Tenerife-Bucureşti – Tenerife.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă faptul că pârâta a respectat întocmai clauzele contractuale şi în consecinţă nu poate fi obligată la pata unor despăgubiri pentru anularea cursei charter menţionată neanunţată în mod oficial, conform adreselor de la filele 28 şi 29.
Împotriva acestei sentinţe comerciale, reclamanta, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă a declarat apel pentru soluţionarea căruia la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială la data de 7.12.2010 a fost înregistrat dosarul nr. 38613/3/2009.
Apelanta-reclamantă consideră că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică deoarece:
-instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind restituirea sumelor achitate cu titlu de avans şi garanţii în calitate de beneficiar, evaluabil în sumă de 33.031 Euro;
-a dat o interpretare eronată clauzelor contractuale, respectiv art. 4.3 care nu condiţionează antrenarea răspunderii intimatei – pârâte de anunţarea oficială a anulării zvonurilor aşa cum greşit s-a reţinut, ci prevede doar obligaţia acesteia de a notifica în timp despre modificărilor onorariului de zbor;
-a considerat greşit că reclamanta nu putea solicita obligarea pârâtei la plata despăgubirilor menţionat datorită faptului că pârâta avea doar calitatea de tour operator, iar răspunzător ar fi fost operatorul de zbor, respectiv Futura Airlines.
În consecinţă, se solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost precizată.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care argumentat în fapt şi în drept a solicitat respingerea apelului va nefondat.
La termenul din 21.02.2011 Curtea a încuviinţat apelantei proba cu înscrisuri.
Curtea verificând legalitatea şi temeinicia lucrărilor dosarului de fond constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
1.Prin cererea de chemare în judecată apelanta – reclamantă a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 69.242,5 euro (în lei la cursul BNR din ziua plăţii) reprezentând despăgubiri.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 8.12.2009, apelanta – reclamantă a indicat valoarea în lei a pretenţiilor sale, în cuantum de 293.588 lei (fila 19).
Potrivit principiului disponibilităţii, partea reclamantă are facultatea de a dispune de obiectul procesului, precum şi de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept.
Acest principiu se concretizează în dreptul părţii interesate de a introduce sau nu acţiunea civilă, dreptul de a determina limitele acţiunii sale ale apărării, dreptul de a renunţa la acţiune , etc.
Respectând principiul de drept menţionat precum şi dispoziţiile art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, potrivit căruia judecătorul are obligaţia de a se pronunţa numai în limitele determinate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanţa de fond a analizat în mod corect temeinicia solicitării apelantei reclamate referitoare la obligarea intimatei la plata sumei de 69.242,5 Euro (în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii), ca unic capăt al acţiunii astfel cum a fost formulat de către reclamantă.
În acest context în care instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv doar cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum acesta a fost precizat la termenul din 8.12.2009 (fila 19 dosar fond), Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă şi al principiului disponibilităţii va respinge primul motiv de apel ca nefondat, considerând în plus faţă de cele deja reţinute şi faptul că potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă în apel, partea interesată nu poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum greşit a făcut apelanta reclamantă.
În concluzie, instanţa de fond nu avea cum să se pronunţe asupra unui capăt de cerere cu a cărei soluţionare nu fusese investită.
2.Referitor la incidenţa condiţiilor prevăzute de art. 4.3 din contract, Curtea va respinge ca nefondat motivul al 2 lea de apel fundament pe această clauză considerând că potrivit menţionatei dispoziţii contractuale, prestatorul avea obligaţia să notifice beneficiarul în timp util despre eventualele modificări ce ar putea interveni în cadrul orarului de zborşi să ofere soluţii alternative în ipoteza în care din motive independente de voinţa sa zborul al fi anulat sau s-a decalat.
Pentru a subzista această obligaţie în sarcina prestatorului şi pentru ca aceasta să emită notificări în sensul cauzei 4.3 din contract este evident faptul că prestatorul trebuia să aibă cunoştinţă despre anularea curselor în discuţie, în mod oficial şi nu “din auzite”.
În acest sens, susţinerea apelantei reclamante potrivit căreia în art. 4.3 din contract nefiind inclusă o astfel de prevedere, prestatorul se face vinovat de nerespectarea clauzei chiar dacă din zvonuri a aflat de anularea curselor, va fi respinsă ca neîntemeiată de Curte, deoarece minima logică juridică impune soluţia contrară în sensul că, în lipsa unor adrese oficiale din care să rezulte anularea unor zvonuri, prestatorul nu avea elementele juridice, legat pe care să îşi întemeieze respectivele notificări.
Ar fi fost lipsit de credibilitate dacă notificările s-ar fi bazat pe simple zvonuri care ipotetic s-ar fi putut întâmpla să nu fie conforme cu realitatea şi să nu se adeverească.
Aşteptând reacţii oficiale, intimata nu a greşit, ci dimpotrivă a dat dovadă de prudenţă şi profesionalism.
Acest lucru este confirmat şi de înscrisurile existente la filele 28 şi 29 din dosarul de fond, emise de Aeroporturile Tenerife Sur Airport şi Henri Coandă Bucureşti potrivit cărora zborurile în discuţie nu au fost anulate ci s-a constatat că nu au mai avut loc ca urmare a intrării în faliment a operatorului de zbor.
Aşa cum s-a arătat anularea zborului în discuţie de către operatorul de zbor Futura Airlines nu a fost dispusă şi nici confirmată de vreo sursă oficială.
Astfel, prin adresa nr. s.c. 838/21.10. emisă de către Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti SA (fila 60 dosar fond), Directorul General Gabriel Tara confirmă că de la operatorul aerian menţionat nu s-a primit vreo înştiinţare privind neefectuarea zborurilor din data de 9.09.2008 şi 10.09.2008, cu indicativul TUA 8305 şi TUA 8306.
Acelaşi lucru a fost comunicat şi de către Aeroportul Espanoles Teneriffe South prin adresa din 24.10.2008 în care se confirmă faptul că neefectuarea zborului “nu a fost anunţată prin surse oficiale şi nici confirmată în vreun fel” (fila 61 dosar fond).
În această situaţie este evident faptul că nu se poate reţine în sarcina intimatei nerespectarea clauzei contractuale 4.3. referitoare la obligaţia SC JINFO T SRL de a notifica beneficiarul de împrejurarea intervenită.
În această situaţie instanţa de fond în mod corect a reţinut că de vreme ce zborurile din 9.09.2008 şi 10.09.2008 nu au fost anulate oficial, nu se poare reţine în sarcina intimatei culpa în neîndeplinirea obligaţiei asumate în clauza 4.3. din contract, care nu avea posibilitatea oferirii unor soluţii alternative pentru zbor care nu a avut loc.
De altfel, chiar şi în ipoteza teoretică în care intimata nu ar fi respectat obligaţia notificării asumată prin clauza 4.3 din contract, apelanta reclamantă tot nu ar fi putut obţine o soluţie de obligare a intimatei la plata unor despăgubiri civile deoarece, aceasta din urmă potrivit art. 4.9 din Contractul nr. 12817 din 11.03.2008, era exonerată de orice răspundere în ipoteza întârzierii sau anulării zborului, datorate companiilor aeriene, clauză care, deşi considerată ca fiind abuzivă, prin motivele de apel, nefăcând obiectul unei acţiuni în anulare, şi în lipsa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile în acest sens, şi a păstrat valabilitatea juridică, reclamanta fiind de acord cu menţionatele prevederi prin expirarea acordului de voinţă la momentul semnării contractului.
Mai mult, conform art. 5 din Regulamentul CE nr. 261/2004 al Parlamentului European, în cazul anulării unui zbor indiferent de motivele care au condus la anulare, întreaga răspundere revine doar operatorului de transport aerian.
Întrucât intimata nu deţinea calitatea de operator aerian potrivit art. 2 pct. a1 din Regulamentul menţionat, angajarea răspunderii materiale a intimatei ca urmare a anulării unor zboruri nu se putea dispune.
Fiind vorba de un transport aerian intereuropean Curtea consideră că în cauză sunt incidente dispoziţiile Regulamentului CE nr. 261/2004 şi nu cele ale convenţiei de la Madrid astfel cum pretinde apelanta, deoarece obiectul de activitate al intimatei este acela specific unei agenţii turistice şi de bilete de contractare a unor bilete în sistem garantat şi nu de transport de fapt sau contractual.
În consecinţă, Curtea a respins ca nefondat şi cel de-al 2 lea motiv de apel.
Referitor la cel de-al 3 lea motiv de apel, în strânsă legătură cu celelalte două, Curtea analizând şi interpretând clauzele 5.2., art. 6.2. şi art. 6.6. l-a respins ca nefondat în raport de împrejurarea că apelanta – reclamantă prin nerespectarea termenului de plată stabilit contractual în sensul că achitării contravalorii integrale a biletelor în termen de 1 lună înainte de zbor, a pierdut garanţia avansată.
În această situaţie, susţinerea apelantei potrivit căreia neplata integrală a locurilor nu ar îndreptăţi refuzul intimatei de a permite îmbarcarea în avion a pasagerilor, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece prevederile art. 6.6. din contractul încheiat de părţi se prevede expres că : “În caz de neplată la termenii stipulaţi în prezentul contract, prestatorul îşi rezervă dreptul de a nu îmbarca pasagerii beneficiarului”.
În consecinţă în raport de toate argumentele prezentate, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.
