Pact comisoriu. Desfiinţare de drept. Prematuritate.
Inadmisibilitate.
Pactul comisoriu nu acţionează independent de ideeea de culpă a părţii care decade din drept.
Partea împotriva căreia se invocă acest pact are posibilitatea să se apere, invocând o cauză de înlăturare a vinovăţiei care, stabilită şi dovedită, conduce la absolvirea ei de răspundere.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 4.204/14.11.1997).
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3.636/9.06.1997, F.P.S. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. “E. C.” – S.R.L. Bucureşti şi ASOCIAŢIA P.A.S. “A.”, solicitând să se constate că, la data de 20.05.1997, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 288/1997, încheiat între părţi, s-a desfiinţat de drept şi fără nici o somaţie.
în motivarea acţiunii, se arată că pârâtele nu au respectat obligaţiile asumate prin contract, neachitând preţul acţiunilor la 20.05.1997, şi, ca urmare, în baza pct. 4 alineat 3 din contract, fără nici o somaţie, acesta s-a desfiinţat de drept.
Prin precizările depuse la dosar, reclamanta menţionează că îşi întemeiază pretenţiile şi pe dispoziţiile art. 969 Cod civil, detaliind motivele acţiunii.
Pârâtele depun la dosar notificarea de forţă majoră, comunicată reclamantei sub nr. 2.884, din 3.11.1997, încheierea din 30.04.1997, sentinţa civilă nr. 1.835 din 14.05.1997, certificat din 3.07.1997, emis de Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială, prin care s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1.835 din 14.05.1997.
Prin nota de şedinţă din 14.11.1997, pârâta S.C. “E. C.” – S.R.L. a invocat excepţiile de prematuritate şi inadmisibilitate a acţiunii, motivând că acţiunea este prematur introdusă, întrucât plata preţului din contract era suspendată, cumpărătorii aflându-se în termen, neajungându-se la scadenţă, şi este inadmsibilă, reclamanta având calea unei acţiuni în realizare.
Reclamanta a arătat că cele două excepţii sunt nefondate, solicitând a fi respinse.
Analizând actele şi lucrările dosarului, rezultă că excepţiile invocate sunt fondate.
Referitor la excepţia de prematuritate a acţiunii, rezultă că, în raport de data introducerii acţiunii, plata preţului din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 288 din 4.02.1997, încheiat între părţi, era suspendată prin sentinţa civilă nr. 1.835 din 14.05.1997 a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială şi decizia Curţii de Apel Bucureşti – secţia comercială nr. 1.168 din 2.07.1997, înainte de scadenţă, termenul de plată a preţului încetând să mai curgă ca atare din 14.05.1997, pe o perioadă de 6 luni, dispuse de instanţă, cu începere de la pronunţarea hotărârii – 14.05.1997. Pe cale de consecinţă, dispunându-se suspendarea efectelor clauzei de la pct. 4 din contract, pe durata celor 6 luni. Reclamanta a introdus această acţiune la 9.06.1997, nesocotind astfel cele două hotărâri judecătoreşti. Chiar şi la data judecării acţiunii – 4.11.1997 – acţiunea este prematură, întrucât la data suspendării preţului de către acest tribunal, 30.04.1997, cumpărătorii se aflau în termen şi mai aveau încă 20 de zile până ia scadenţă. Conform pct. 4 din contractul nr. 288/1997, reclamantul avea calitatea de vânzător, iar pârâtele cumpărătoare de 51 % din acţiuni. Modalitatea de plată se prevede în sensul că preţul să fie plătit, fără penalităţi, până la 5.05.1997, iar după această dată cumpărătorul mai avea la dispoziţie 15 zile, cu penalităţi de întârziere. Astfel, chiar după încetarea suspendării, care operază încă şi la data judecării cauzei, cumpărătorul nu se află în întârziere, având încă la dispoziţie cele 20 de zile pentru plata preţului din contract.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, aceasta este întemeiată, reclamantul formulând prezenta acţiune în constatare, deşi avea la îndemână acţiunea în realizare. Conform art. 111 Cod proc. civilă, acţiunea nu poate fi primită, cât timp partea poate cere realizarea dreptului. în cauză, reclamanta trebuia să ceară realizarea drepturilor sale, prevăzute în contractul nr. 288/1997. De altfel, prin precizările depuse la dosar de reclamantă, se arată că este interesată în desfiinţarea acestui contract, urmărind să rămână proprietara întregului pachet de acţiuni.
în raport de considerentele expuse, urmează a admite cele două excepţii invocate de pârâta S.C. “E. C.” – S.R.L., ca întemeiate, şi a se respinge acţiunea.
Cu privire la pactul comisoriu invocat de reclamantă, se reţine că acesta, chiar expres, nu acţionează independent de ideea de culpă a părţii care decade din drept. Instanţa sesizată cu o acţiune în care se invocă un pact comisoriu urmează să verifice dacă neexecutarea lui se datorează unor cauze imputabile debitorului, în speţă, pârâţilor. Ca atare, partea împotriva căreia se invocă acest pact comisoriu are posibilitatea să se apere, invocând o cauză de înlăturare a vinovăţiei, care, stabilită şi dovedită, conduce la absolvirea de răspundere. Chiar în prezenţa unui astfel de pact, neexecutarea de către debitor a obligaţiilor sale trebuie să fie culpabilă, altfel nefiind posibilă desfiinţarea contractului cu titlu de sancţiune şi nici acordarea de daune interese. în cauza de faţă, nu se poate reţine vinovăţia pârâtelor, cât timp Consiliul Concurenţei – autoritate administrativă cu putere jurisdicţională, în baza prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996 interzice expres cumpărătorului să execute contractul nr. 288/1997, în absenţa unei decizii din partea sa ori a unei hotărâri judecătoreşti definitive de invalidare a unei eventuale decizii de interzicere, sub sancţiunile stabilite de lege. Sub acest aspect, susţinerile reclamantei nu au relevanţă juridică şi nu pot fi reţinute în cauză.
Notă: Legea nr. 21/1996 (Legea concurenţei), a fost publicată în Monitorul
Oficial nr. 88 din 30 aprilie 1996.
