Se impune completarea probatoriilor cu acte, o verificare comună şi, eventual, o expertiză de specialitate, în ipoteza în care instanţa de fond nu a lămurit complet aspectele litigiului dintre părţi.
Faţă de împrejurarea că – urmare a modificărilor legislative – ambele părţi litigante sunt în subordinea Ministerului Industriei Uşoare, cauza va fi trimisă spre soluţionarea acestui organ.
(Secţia comercială, decizia nr. 1/12.01.1990)
Prin acţiunea înregistrată Ia 27.06.1989, reclamanta I.A.P.M.P.O.A. a chemat în judecată pe pârâta I.T.G., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 142.605 lei, contravaloarea cantităţii de 1.778 Kg. lână livrată şi neachitată, precum şi la 2.139 lei, cheltuieli de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâta, în mod nejustificat, a refuzat la plată contravaloarea cantităţii de 1.778 Kg. lână livrată.
Prin sentinţa civilă nr. 4.935 din 27.10.1989, Tribunalul Municipiului Bucureşti a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei la 142.605 lei, contravaloare marfă, plus 2.139 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere că pârâta nu şi-a dovedit temeinicia refuzului de plată a mărfii primite, neprobând că impurităţile minerale şi vegetale ale lânei livrate ar fi depăşit 5% la categoria de lână „spancă” şi 3,5% Ia categoria lână „ţigaie”.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs I.T.G., care a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât furnizoarea ar fi livrat lâna cu impurităţi peste limitele legale şi că nu se putea asigura un randament corespunzător.
S-a solicitat, în final, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
Recursul reclarat este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Din analiza actelor dosarului, tribunalul constată că I.A.RM.P.O.A. a livrat către I.T.G. diverse cantităţi de lână „spancă” şi „ţigaie” şi că la recepţie s-a constatat o diferenţă necorespunzătoare calitativ, practicându-se refuz de plată pentru suma de 142.605 lei.
Din analiza probelor se constată că nu s-a stabilit cu claritate dacă lână în litigiu s-a curăţat înainte de predare, dacă impurităţile minerale şi vegetale rămase după operaţiunea de curăţire şi predare către beneficiară se încadrează în procentele prevăzute de Decretul nr. 158/1988, dacă s-a stabilit corect masa reală de lână şi dacă se putea realiza un randament corespunzător, pentru a se aprecia astfel temeinicia refuzului de plată.
Avându-se în vedere aceste situaţiuni, ca şi precizările intimatei reclamante, care şi-a redus pretenţiile iniţiale de la 142.605 lei la 137.799,80 lei, tribunalul consideră că se impune completarea probatoriilor, cu acte, o verificare comună şi, eventual, o expertiză de specialitate privind diferenţa de preţ pentru care s-a practicat arătatul refuz de plată.
Faţă de considerentele arătate, tribunalul, în baza art. 312 alin. 2 Cod proc. civilă, urmează a admite recursul şi a casa sentinţa atacată, cu trimitere spre competentă soluţionare la Ministerul Industriei Uşoare, ştiut fiind că, prin efectul Decretului-lege din 31 decembrie 1989,1.A.RM.P.O.A. a trecut, ca şi recurenta I.T.G, în subordinea aceluiaşi organ, instanţa nemaiavând deci competenţa materială a soluţionării cauzei.
Notă: Decretul nr. 158/1988 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii
de contractare şi livrare a lânii, a fost abrogat prin Legea nr. 7/1998, publicată
în Monitorul Oficial nr. 9 din 13 ianuarie 1998.
