PROBE. INTEROGATORIU. PERSOANE STRĂINE DE CAUZĂ. INADMISIBILITATE


Interogatoriul, ca mijloc de probă, urmăreşte obţinerea unei mărturisiri care, prin definiţie este un act personal.

Pot fi chemate la interogatoriu numai părţile în litigiu, iar nu persoanele străine de cauză.

Prin sentinţa nr. 5908 din 29.11.1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Societatea Comercială “D.C.”- S.R.L. şi a dispus obligarea pârâtei Societatea Comercială “M&T.W.I.” – S.R.L. la plata sumei de 13.877.783 lei, reprezentând contravaloare marfă, 15.212.180 lei, penalităţi precum şi la 1.991.000 lei, cheltuieli de judecată, corespunzător pretenţiilor băneşti admise, împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta. Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că la baza relaţiilor comerciale încheiate între părţile în litigiu au stat prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. 114/27.11.1998. Potrivit art. 7 din convenţie, plata bunurilor vândute urma a se efectua prin ordine de plată, prin dispoziţiile art. 8 fiind prestabilită şi clauza penală referitoare la plata de penalităţi de întârziere în situaţia nerespectării termenului de plată.

Probele cauzei relevă că apelanta-pârâtă şi-a îndeplinit numai parţial obligaţia de plată a preţului produselor, astfel încât, în mod corect, în baza dispoziţiilor art. 969 şi ale art. 1361 C. civ., prima instanţă a dispus suportarea diferenţei neachitate.

Pretinsa plată a sumei de 17.800.000 lei către numitul T.N., evidenţiată prin chitanţele poştale depuse la dosarul cauzei, indiferent de funcţia pe care acesta o îndeplinea la intimata-reclamantă, nu poate fi luată în considerare.

Nu poate fi primită o atare critică, faţă de înţelegerea contractuală a părţilor privind modul de efectuare a plăţii preţului, apelanta-pârâtă nedovedind că sumele achitate acestei persoane fizice au avut scopul stingerii obligaţiei faţă de partea adversă.

Interogatoriul, ca mijloc de probă, reglementat de prevederile art. 218-225 C. pr. civ., urmăreşte obţinerea unei mărturisiri, care, prin definiţie, este un act personal. în consecinţă, pot fi chemate la interogatoriu numai părţile în litigiu, iar nu persoanele străine de cauză.

Apare ca nefondată şi critica referitoare la admiterea cererii de penalităţi de întârziere în decontare, contrar dispoziţiilor art. 8 din contract, aceste pretenţii fiind calculate de intimata-reclamantă, conform calculului depus la dosarul cauzei, necontestat de partea adversă. Din cuprinsul acestui înscris rezultă că sancţiunea s-a calculat în funcţie de valoarea totală a preţului produselor neachitate, în raport de termenul de scadenţă al acestei obligaţii, fiind avute în vedere si plăţile parţiale efectuate, fără a contraveni înţelegerii contractuale. (Judecator Liliana Crangasu)

(Secţia comercială, decizia nr. 1336/2000)