Excepţia de nelegaiitate poate fi invocată numai împotriva actelor administrative emise cu încălcarea dispoziţiilor legale, cu privire la hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile împotriva cărora nu s-au exercitat căi de atac, operând autoritatea de lucru judecat; ca atare, în mod corect, instanţa de fond a obligat pârâta la plata sumei rezultate din sentinţa invocată de reclamantă, obligaţie asumată de pârâtă prin contract, ce reprezintă legea părţilor.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, reclamanta S.C. “K.S.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “R.C.S.” – S.A. solicitând a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 45.815.567 lei, reprezentând debit, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că pârâta, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 28.06.1996 cu S.C. “A.C.”, s-a obligat să achite în termen de 3 ani de la semnarea contractului, 50% din obligaţiile reclamantei, rezultate în urma rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, pentru litigii de orice fel.
Prin sentinţa nr. 3972/1998, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumelor de 45.817.567 lei, debit şi 3.145.050 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
S-a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a înlăturat excepţia nulităţii sentinţei civile nr. 580/1996, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 cu încălcarea normelor ce reglementează competenţa materială, că din sentinţa civilă invocată de intimata-reclamantă rezultă culpa administratorilor acesteia, iar instanţa de fond, în mod greşit, nu a reţinut acest aspect şi că nu şi-a făcut suficiente apărări în cursul procesului.
Curtea de Apel Bucureşti-secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că excepţia de nelegaiitate nu poate fi invocată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile; această
excepţie poate fi ridicată împotriva actelor administrative emise cu încălcarea dispoziţiilor legale; cu privire la hotărârile judecătoreşti împotriva cărora nu s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, operează autoritatea de lucru judecat.
Prin art. 8 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 28.06.1996 cu Societatea Comercială “A.C.”, pârâta s-a obligat să achite către reclamantă, în termen de 3 ani, 50% din obligaţiile acestei societăţi, rezultate în urma rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţelor judecătoreşti pentru litigii de orice fel ce privesc perioada de până la intrarea în vigoare a contractului.
Conform art. 969 C.civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond, în raport de prevederile art. 969 şi ale art. 1361 C. civ., a obligat apelanta la plata sumelor izvorâte din hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă invocată de reclamantă. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 1294/2000)
