Distribuirea de sume în cadrul procedurii falimentului se realizează în condiţiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ce constituie legea specială în materie de , aplicabilă cu prioritate faţă de dispoziţiile Codului de procedură fiscală.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 989 din 24 octombrie 2008
Prin sentința nr. 638/25.04.2008, Tribunalul Vâlcea – judecător sindic, în baza art. 101 din Legea nr. 85/2006, a confirmat modificarea planului aprobat prin Adunarea Generală a Creditorilor din 17.12.2007, în sensul că programul de plată aprobat la data de 17.12.2007 și confirmat prin sentința nr. 107/25.01.2008, va fi înlocuit cu programul de plată aprobat de Adunarea Generală din 19.03.2008 cuprins în Anexa nr. 2.1.a.
S-a fixat termen de prezentare trimestrială a raportului asupra situației financiare a averii debitorului, de către administratorul judiciar, 4.07.2008.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 107/25.01.2008 a fost confirmat planul de reorganizare judiciară a debitoarei SC B.M.&C. SRL Rm. Vâlcea cu modificările cuprinse în Anexele 1.1. și 2.1., așa cum a fost votat în Adunarea Generală a Creditorilor din data de 9.01.2008.
Ulterior, administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor la data de 19.03.2008, pentru aprobarea propunerii acestuia privind reeșalonarea programului de plată a creanțelor și a altor plăți prevăzute la art. 102 alin. (4) din pentru trimestrul I 2008.
Reeșalonarea a fost menționată în Anexa 2.1.a, fiind reținut în procesul-verbal al adunării creditorilor punctul de vedere la DGFP Vâlcea, care a solicitat ca toate creanțele fiscale ivite pe perioada de după data deschiderii procedurii, să se achite anterior oricărei distribuiri în favoarea creditorilor.
Față de punctul de vedere exprimat de către creditoarea DGFP Vâlcea, instanța a constatat că prin planul confirmat prin sentința nr. 107/2008, s-a propus creditorilor includerea în planul de reorganizare a prevederilor art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu privire la ordinea de stingere a acestor obligații pentru debitorii aflați în procedura insolvenței.
Cum această modalitate de achitare a datoriilor fiscale a fost confirmată prin sentința nr. 107/2008, iar modificarea nu a fost aprobată cu majoritatea cerută de lege, s-a reținut că dispozițiile art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 rămân aplicabile.
Cu excepția acestei precizări, având în vedere că reeșalonarea propusă de administratorul judiciar potrivit Anexei 2.1.a a fost aprobată de adunarea creditorilor din data de 19.03.2008, instanța a confirmat modificarea planului de reorganizare.
împotriva acestei sentințe, s-a formulat în termen legal recurs de către creditoarea DGFP Vâlcea, care a susținut că din dispozitivul acesteia nu rezultă cu certitudine dacă modificarea planului de reorganizare include și modificarea referitoare la aplicarea art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și. 9 C.proc.civ., cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Recursul DGFP Vâlcea împotriva sentinței nr. 638/2008 este nefondat.
Astfel, prin sentința recurată s-a confirmat modificarea planului aprobat prin adunarea generală din 17.12.2007, în sensul că programul de plată inițial aprobat la acea dată și confirmat prin sentința nr. 107/25.01.2008 va fi înlocuit cu programul de plată aprobat de adunarea generală din 19.03.2008 cuprins în Anexa.2.1.a.
Cu prilejul adunării generale din 19.03.2008, s-a supus dezbaterii creditorilor aprobarea propunerii administratorului judiciar privind reeșalonarea programului de plată a creanțelor și altor plăți prevăzute la art. 102 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, pentru trimestrul I 2008, în urma dezbaterilor creditorul BCR Vâlcea, ca și DGFP Vâlcea fiind de acord cu propunerea de plată a creanțelor bugetare până la data de 30.06.2008. Reeșalonarea propusă de administratorul judiciar, potrivit Anexei 2.1.a, a fost aprobată de adunarea generală a creditorilor din 19.03.2008, situație în care programul de plată din această anexă l-a înlocuit pe cel aprobat din data de 17.12.2007 și confirmat prin sentința nr. 107/2008.
Tot în adunarea din 19.03.2008 s-a discutat solicitarea DGFP Vâlcea în sensul achitării creanțelor fiscale ivite după data deschiderii procedurii, anterior oricărei distribuiri în favoarea creditorilor, iar instanța, constatând că modificarea nu a fost aprobată cu majoritatea cerută, a reținut că dispozițiile art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 rămân aplicabile. De altfel, includerea art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 în planul de reorganizare a fost confirmată prin sentința nr. 107/2008, astfel încât nu există neclarități sub acest aspect. Articolul respectiv reglementează ordinea de stingere a obligațiilor fiscale, care decurg chiar din lege, neavând relevanță asupra distribuirii de sume în procedura insolvenței, reglementate de art. 121 din Legea nr. 85/2006.
între cele două norme legale nu există suprapunere, astfel încât, constatându-se că sentința recurată nu cuprinde neclarități legate de acest fapt și nu există motivări contradictorii, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
Se va constata, de asemenea, că aceeași creditoare a formulat recurs și împotriva altei sentințe pronunțate în aceeași procedură a insolvenței (sentința nr. 887/04.07.2008 a Tribunalului Vâlcea).
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod greșit a fost respinsă contestația sa formulată împotriva planului de distribuire și a raportului asupra fondurilor obținute din reorganizarea activității debitorului, deoarece acesta nu respectă planul de reorganizare aprobat prin sentința nr. 107/2008.
S-a mai arătat că prin procesul-verbal al adunării creditorilor din 9.01.2008 a fost votat planul de reorganizare cu modificările aduse ulterior, printre acestea fiind și includerea prevederilor art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 cu privire la ordinea de stingere a obligațiilor fiscale.
în actele contestate nu se face referire la achitarea creanțelor bugetare rezultate din activitatea curentă a debitoarei care trebuiau satisfăcute cu prioritate în temeiul art. 115 alin. (3) C.proc.fisc.
Și în privința acestui recurs s-au formulat concluzii scrise de către administratorul judiciar, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând și acest recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a respins contestația formulată de DGFP Vâlcea împotriva planului de distribuire și a raportului asupra fondurilor obținute din reorganizarea activității debitorului, cu motivarea că planul de distribuire depus la data de 8.05.2008 pune în fapt în programul de plată confirmat prin sentința nr. 638/25.04.2008, program conform căruia la data de 31.05.2008 trebuia achitată suma de 180.000 lei către creditoarea BCR Vâlcea.
S-a mai reținut că aspectul cuprins în contestație referitor la achitarea datoriilor curente ale debitoarei nu privesc însă executarea programului de plată așa cum a fost el confirmat prin sentința nr. 638/2008 și că în mod corect nu s-a cuprins în acest plan aspectul referitor la achitarea datoriilor ce rezultă din desfășurarea activității curente a debitoarei, a căror plată este reglementată printr-o lege specială, creditorul nemulțumit având la îndemână dispozițiile art. 105 din Legea insolvenței.
Concluziile judecătorului sindic sunt temeinice și legale în condițiile în care prin anexa 2.1.a la planul de reorganizare, confirmat prin sentința nr. 638/2008, a fost prevăzută plata unei prime creanțe în sumă de 180.000 lei către creditorul garantat BCR, pentru data de 31.05.2008, fără ca la acest termen să fie prevăzută plata vreunei creanțe către DGFP Vâlcea.
După cum s-a arătat de către administratorul judiciar, DGFP Vâlcea a înregistrat creanțe asupra averii debitoarei după data confirmării planului de reorganizare, însă acestea trebuiau achitate din încasările rezultate urmare a activității desfășurate după acest moment, dispozițiile art. 115 alin. (3) C.proc.fisc. referindu-se explicit la ordinea de stingere a obligațiilor fiscale pentru societățile aflate în procedura insolvenței și nu la distribuirea de sume în cadrul acestei proceduri care se realizează în condițiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ce constituie legea specială în materie de insolvență, aplicabilă cu prioritate față de dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Pentru că la acest termen din 31.05.2008 nu s-a prevăzut vreo plată către DGFP Vâlcea conform anexei aprobate de judecătorul sindic prin sentința nr. 638/2008, nu se poate pune problema aplicabilității dispozițiilor art. 115 alin. (3) C.proc.fisc.
Concluzia este și logică, deoarece creanțele născute după data confirmării planului de reorganizare nu puteau fi cunoscute la data întocmirii acestui plan, astfel încât în ipoteza în care DGFP Vâlcea nu este mulțumită de achitarea creanțelor curente pe parcursul reorganizării, poate solicita aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu consecințele trecerii la faliment a debitoarei.
Dat fiind faptul că și această sentință a fost pronunțată cu respectarea legii, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
