Procedura insolvenţei – contestaţie la cererea de deschidere a procedurii
Potrivit dispoziţiilor art.3 pct.12 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, “cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie. Dispoziţia privind respectarea cuantumului minim al creanţei este imperativă în ceea ce priveşte deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului
(SENTINŢA COMERCIALĂ Nr. 483/F din 31 martie 2010)
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01.02.2010, creditoarea S.C. A. B. S.A., cu sediul în B., judeţul Ilfov, a solicitat să se deschidă procedura de lichidare judiciară a debitoarei S.C. Z. I. S.R.L., cu sediul în com. S., jud.Argeş, pentru un debit în sumă de 16.058,12 lei, ce reprezintă rest de plată din avansul dat, de 20.000 lei conform OP nr.61/17.08.2004.
În motivarea cererii, în esenţă, creditoarea a arătat că a cumpărat de la debitoare cereale pe care le-a plătit cu un avans de 20.000 lei, deşi preţul lor real era de 3.941,875 lei, conform facturii nr.6860973/11.02.2005, urmând ca diferenţa de 16.058,12 lei să-i fie returnată imediat, fapt ce nu s-a petrecut până în prezent.
În drept, creditoarea a invocat prevederile Legii nr.85/2006.
În dovedirea cererii, s-au depus în copie la dosar înscrisuri (filele 2-9).
Legal citată, în condiţiile art.33 alin.2 din Legea insolvenţei, debitoarea S.C. Z. I. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, solicitând respingerea ei.
A invocat în principal debitoarea inadmisibilitatea cererii legat de faptul că debitul invocat de reclamanta-creditoare este sub valoarea-prag prevăzută de dispoziţiile art.3 alin.1 pct.12 din Legea 85/2006.
A mai invocat debitoarea şi excepţia prescripţiei dreptului de a valorifica aşa-zisa creanţă care, după cum susţine reclamanta, datează din anul 2004, dar şi faptul că suma pretinsă nu este datorată, iar societatea nu se află în stare de .
Instanţa, analizând contestaţia formulată de debitoare la cererea privind deschiderea procedurii insolvenţei sale, în raport de motivele invocate, constată şi reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.3 pct.12 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, în varianta sa aflată în vigoare la data înregistrării cererii formulată de creditoare, “cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie;”
Conţinutul acestei reglementări legale se impune a fi cercetat în mod prioritar raportat la cererea formulată de creditoare, întrucât poate constitui un fine de neprimire a cererii, în măsura în care valoarea-prag a creanţei în cazul cererii formulată de creditor nu este atinsă.
Având în vedere că creanţa pe care creditorul din prezenta cerere o are împotriva debitoarei este sub nivelul minim prevăzut de Legea 85/2006, chiar în varianta aflată în vigoare la data înregistrării cererii pe rolul instanţei, iar dispoziţia privind respectarea cuantumului minim al creanţei este imperativă în ceea ce priveşte deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului, instanţa va admite contestaţia formulată de debitoare şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.33 alin.5 din Legea 85/2006, va respinge cererea formulată de creditoare, ca inadmisibilă.
La cererea debitoarei, în conformitate cu dispoziţiile art.274 Cod proc. civilă, creditoarea va fi obligată la plata sumei de 1.313 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către debitoare, conform dovezilor de plată aflate la dosar.
