Codul civil: art.948
Legea procedurii insolventei organizeaza o actiune în anulare a actelor juridice încheiate de debitor în „perioada suspecta”, actiune menita a reîntregi patrimoniul debitorului si a-i repune pe creditori în pozitie de concurs egal fata de masa bunurilor de împartit.
Actiunea în anulare este la îndemâna administratorului judiciar sau a lichidatorului, persoana terta de actul respectiv, care nu a participat la încheierea lui, dar care este îndrituita de lege sa se judece cu debitorul si cu co-contractantul sau si sa reprezinte interesele tuturor creditorilor într-o asemenea actiune în anulare.
Frauda nu trebuie dovenita, ci doar afirmata, debitorul sau co-contractantul sau urmând a rasturna prezumtia pentru a pastra intacta tranzactia facuta în perioada „suspecta”.
Astfel, legea permite, în principal, administratorului judiciar/lichidatorului sa introduca actiuni pentru:
-anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii;
-actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale între terti, realizate de debitor prin acte sau operatiuni neobisnuite sau care depasesc limitele normale ale activitatii sale, acte si operatiuni încheiate, dupa caz, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii sau în anul anterior deschiderii procedurii;
-actiuni pentru restituirea de catre terti a bunurilor transmise,a contravalorii acestora, în cazul în care restituirea în natura nu mai este posibila, precum si a valorii altor prestatii executate în baza actelor, constituirilor sau transferurilor anulate.
Este necesar a se retine ca, aceeasi îndrituire o are si comitetul creditorilor, dar numai în subsidiar, pentru cazul în care administratorul judiciar/lichidatorul ar refuza expres sau implicit, prin omisiune, sa formuleze actiune în anulare.
În practica, unii debitori amâna momentul deschiderii procedurii prin diferite mijloace de tergiversare, pâna când actul/actele de înstrainare potential anulabile se îndeparteaza în timp mai mult de 3 ani anteriori deschiderii procedurii, facând astfel inutila formularea actiunii în anulare în cadrul procedurii insolventei, actiune care devine din start inadmisibila pentru ca nu mai este în termen.
Drept consecinta a deschiderii procedurii la cererea creditorilor, conform art.35 din Legea nr.85/2006, debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei informatiile si actele prevazute la art.28 al.1, pe care ar trebui sa le depuna si în situatia în care procedura s-ar fi deschis la cererea sa, la aceste documente si informatii adaugându-se si cele mentionate la art.44 din lege.
Administratorii debitorilor, persoane juridice, sunt obligati sa se abtina de la înstrainarea actiunilor sau partilor sociale sau de interes detinute în capitalul debitorului persoana juridica, în conditiile art.42.
Debitorul mai este obligat sa utilizeze în corespondenta mentiunile prevazute la art.45, având totodata obligatia sa întocmeasca lista cuprinzând operatiunile enumerate la al.2 al art.46.
Explicatia se afla în conceptia fundamentala a noii legi, care acorda prioritate reorganizarii fata de lichidare.
În acest context, conform dispozitiilor art.46 al.1 din lege, sunt „nule” toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii , inclusiv înscrisurile si intabularile prevazute de art.49, cu doua exceptii:
a)cazurile în care legea prevede o derogare de la aceasta regula;
b)actele autorizate de judecatorul sindic.
În situatia în care se solicita anularea unor acte juridice încheiate de debitor cu terte persoane, este necesara citarea acestor persoane pentru a le fi opozabila hotarârea judecatorului sindic.
În sistemul nostru de drept, fraudarea intereselor creditorilor este sanctionata cu revocarea actului în temeiul art.975 Cod civil, care constituie reglementarea generala, sau în temeiul dispozitiilor speciale din diferite materii, precum art.562, art.699, art.769, art.785 sau art.1843 Cod civil.
În speta, ne aflam în „perioada suspecta” la momentul controlului legalitatii actului de vânzare-cumparare de catre instanta, care pronunta o hotarâre si irevocabila privind anularea actului perfectat de fostul administrator al falitei, pentru ca, la aproximativ 40 de zile de la promovarea caii de atac imobilul litigios sa fi fost înstrainat de dobânditor.
În aceste conditii, fata de considerentele expuse si având în vedere principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial, lichidatorul debitoarei solicita a se constata nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare si obligarea dobânditorului la restituirea imobilului catre averea debitoarei.
Totodata, in conformitate cu art.85 alin.1 din Legea nr.85/2006 se solicita, notarea in registrele de publicitate imobiliara a interdictiei de vânzare cu privire la imobilul in litigiu.
Totodata, in conformitate cu art.85 alin.1 din Legea nr.85/2006 se solicita, notarea in registrele de publicitate imobiliara a interdictiei de vânzare cu privire la imobilul in litigiu.
La data încheierii contractului de vânzare-cumparare a carui anulare se solicita în speta, dobânditoarea nu mai era proprietara imobilului litigios si nu a tinut seama de dispozitiile art.12 al.1 din Legea nr.85/2006, care fac referire la împrejurarea ca, hotarârile judecatorului sindic sunt fara drept de apel si, totodata executorii, fiind susceptibile doar de recurs.
Concluzionând, în referire la problema de drept dedusa analizei, este necesar a se retine ca, nulitatea ca sanctiune a erorilor judiciare civile sau comerciale intervine atunci când vreuna din conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor prevazute de art. 948 C. civil, a fost încalcata.
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta – Sectia comerciala si înregistrata sub nr.1177/118/19.02.2008 reclamanta L. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al SC P. SRL Constanta, a chemat în judecata pe pârâtii SC P. SRL si SC H.H. SRL, solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1848/27.06.2007 la BNP S.A., încheiat între parti privind imobilul situat in Constanta, compus din hala industriala – magazie, în suprafata construita la sol de 529,81 m.p si o constructie cabina poarta, în suprafata construita la sol de 6,98 m.p, împreuna cu terenul aferent în suprafata de 2186 ,48 m.p – partea afectata de constructii, parte teren liber din care o parte platforma betonata, iar restul teren neamenajat, având numar cadastral 6391/8/1 si înscris în cartea funciara sub nr.40532.
Motivând actiunea, reclamanta învedereaza în esenta ca, prin Sentinta civila FN/12.05.2003 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de SC P. SRL, sens in care a fost desemnat in calitate de lichidator L. IPURL.
Urmare a verificarilor efectuate, lichidatorul judiciar a aflat ca ulterior deschiderii procedurii, fostul administrator al falitei a vândut fara drept o parte din imobilul situat in Constanta, catre SC P. SRL (contractul de vânzare cumparare nr.4738/17.12.2003) si o parte catre SC P.M.P. 2002 SRL (contractul de vanzare cumparare nr.4752/18.12.2003).
Actiunea in anulare a celor doua contracte promovata de lichidatorul judiciar pe rolul Tribunalului Constanta, a fost admisa prin sentinta nr.1001/COM/19.02.2007. Prin aceeasi sentinta parata SC P. SRL a fost obligata la restituirea catre reclamanta a imobilului ce a format obiectul contractului de vânzare cumparare nr.4738/17.12.2003, iar parata SC P.M.P.2002 SRL a fost obligata la plata catre reclamanta a sumei de 30.000 lei reprezentând pretul imobilului ce a facut obiectul contractului de vânzare cumparare nr.4752/18.12.2003, ca efect al repunerii partilor in situatia anterioara.
Se arata ca, la data de 17.05.2007 parata SC P. SRL a declarat recurs împotriva acestei sentinte, ce a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr.402/36/2005.
Sustine reclamanta ca, desi potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006 hotarârile judecatorului sindic sunt definitive si executorii, SC P. SRL a instrainat imobilul compus din teren in suprafata de 2186,48 mp si constructiile edificate pe acest teren in suprafata de 529,81 mp catre SC H.H. SRL, sens in care a fost încheiat contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.1848/27.06.2007 la BNP S.A.
Recursul declarat de parata SC P. SRL impotriva sentintei nr.1001/COM din 19.02.2007 a Tribunalului Constanta a fost respins prin decizia nr.9/COM din 24.01.2008 a Curtii de Apel Constanta.
Fata de considerentele expuse si având in vedere principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial, reclamanta solicita a se dispune nulitatea absoluta a a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1848/27.06.2007 la BNP S.A., incheiat intre paratele SC P. SRL si SC H. H. SRL si obligarea acestora la restituirea imobilului catre averea debitoarei SC P. SRL.
Reclamanta solicita totodata, in conformitate cu art.85 alin.1 din Legea nr.85/2006 notarea in registrele de publicitate imobiliara a interdictiei de vanzare cu privire la imobilul in litigiu.
Legal citate, paratele SC P. SRL si SC H.H. SRL nu au depus intampinare si nu s-au prezentat in instanta pentru a propune probe.
Prin sentinta civila nr.1122/COM/05.05.2008, Tribunalul Constanta – Sectia comerciala – judecatorul sindic – admite actiunea formulata de reclamanta L. IPURL în calitate de lichidator al debitoarei SC P. SRL, dispunând anularea contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.1848/27.06.2007 la BNP S.A.
Prin aceeasi hotarâre, se obliga pârâta SC H.H. SRL sa restituie averii debitoarei SC P. SRL – în faliment imobilul situat în Constanta, jud. Constanta, compus din teren în suprafata de 2186,48 mp, constructie în suprafata de 529,81 mp si constructie în suprafata de 6,98 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1848/27.06.2007 la BNP S.A., sau daca acesta nu mai exista, valoarea sa de la data transferului.
În temeiul art.85 alin.1 din Legea nr.85/2006 instanta dispune totodata, comunicarea prezentei hotarâri catre Oficiul de si publicitate imobiliara Constanta, în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare în cartea funciara.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta retine în esenta ca:
Prin sentinta civila nr.1001/COM/19.02.2007 pronuntata in dosarul nr.128/118/2007al Tribunalului Constanta, judecatorul sindic a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC P. SRL prin lichidator L. IPURL si a dispus anularea contractelor de vanzare cumparare nr.4752 din 18.12.2003 si 4738 din 17.12.2003.
Ca efect al repunerii partilor în situatia anterioara încheierii actului, parata SC P. SRL a fost obligata la restituirea catre reclamanta a imobilului compus din teren în suprafata de 2.186,48 mp si constructiile edificate pe acest teren, în suprafata de 529,81 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare nr.4738/17.12.2003, iar pârâta SC P.M.P. 2002 SRL a fost obligata la plata catre reclamanta a sumei de 300.000.000 lei vechi (în prezent 30.000 RON) reprezentând pretul imobilului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare nr.4752/18.12.2003.
Desi sentinta era definitiva si executorie pe data pronuntarii acesteia, ca efect al dispozitiilor art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006, parata SC P. SRL a instrainat imobilul compus din teren în suprafata de 2.186,48 mp si constructiile edificate pe acest teren, în suprafata de 529,81 mp, catre SC H.H. SRL, prin contractul de vânzare cumparare nr.1848/27.06.2007.
Fata de cele expuse, instanta constata ca la data incheierii contractului de vânzare cumparare a carui anulare se solicita in speta, parata SC P. SRL nu mai era proprietara imobilului respectiv, întrucât contractul de vânzare cumparare nr. 4738/17.12.2003 era anulat prin sentinta civila nr.1001/COM/19.02.2007 a Tribunalului Constanta, definitiva si executorie.
Nulitatea ca sanctiune a erorilor judiciare civile sau comerciale intervine atunci când vreuna din conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor prevazute de art. 948 C. civil, a fost încalcata.
Pârâta SC P. SRL a înstrainat un imobil pentru care dreptul sau de proprietate fusese anterior vânzarii desfiintat, iar nulitatea actului de proprietate al pârâtei are ca efect si nulitatea actului subsecvent, cauza juridica a conventiei de vânzare cumparare fiind vadit ilicita.
Împotriva acestei hotarâri, în termen promoveaza recurs pârâta SC H.H. SRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civila, cu urmatoarea motivatie, în esenta:
-în mod gresit instanta a apreciat ca, este necesar a admite actiunea dedusa judecatii, fara a examina „buna-credinta” a cumparatorului la momentul încheierii actului;
-se sustine ca recurenta nu a cunoscut si nici nu avea cum sa cunoasca de existenta vreunui litigiu, câta vreme din toate actele care au stat la baza vânzarii – extras de Carte funciara, certificat fiscal etc – nu reiesea nici un impediment, situatie de fapt ce face ca, actul de vânzare-cumparare sa fie pe deplin valabil;
-atât timp cât, extrasul de Carte funciara eliberat cu ocazia vânzarii – înscris ce reprezinta practic „oglinda proprietatii” – nu avea mentionata nici o interdictie de înstrainare, nefiind notat nici un litigiu, în mod nelegal instanta de fond a procedat la admiterea actiunii încalcând principiul de drept al securitatii raporturilor juridice de drept civil.
Prin concluzii scrise intimata L. IPURL solicita respingerea recursului ca nefundat.
Recursul este nefondat, si pe cale de consecinta este respins, de catre instanta de control, conform art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Prin sentinta civila nr.1001/COM/19.02.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia comerciala în dosar nr.128/118/2007, judecatorul sindic a admis actiunea promovata de L.IPURL în calitate de lichidator al SC P. SRL Constanta, dispunând anularea contractelor de vânzare-cumparare perfectate de fostul administrator al falitei: cu SC P.P. 2002 SRL sub nr.4752 din 18.12.2003 si de catre SC P. SRL sub nr.4738 din 17.12.2003.
Prin aceeasi sentinta judecatorul sindic a obligat pârâta SC P. SRL la restituirea catre reclamanta a imobilului compus din teren în suprafata de 2186,48 m.p si constructiile edificate pe acest teren în suprafata de 529,81 m.p, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare nr.4738/2003, ca efect al repunerii în situatia anterioara, precum si obligarea pârâtei SC P.P. 2002 SRL la plata catre reclamanta a sumei de 30.000 lei reprezentând pretul imobilului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare nr.4752/18.12.2003.
Urmare a recursului declarat împotriva sus-mentionatei sentinte de catre pârâta SC P. SRL, în dosar nr.402/36/2005 Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala pronunta decizia civila nr.9/COM/24.01.2008 prin care respinge recursul ca nefondat, astfel încât hotarârea pronuntata de catre instanta de fond devine executorie si irevocabila.
Curtea retine ca, la aproximativ 40 de zile de la promovarea caii de atac, intimata SC P. SRL întelege a înstraina imobilul litigios catre recurenta SC H. H. SRL, perfectând contract de vânzare-cumparare la BNP S.A. din Pitesti, autentificat sub nr.1848/27.06.2007.
În aceste conditii, fata de considerentele expuse si având în vedere principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial, reclamanta intimata L. IPURL în calitate de lichidator al debitoarei SC P. SRL, solicita a se dispune nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.1848/27.06.2007 la BNP S.A., încheiat intre paratele SC P. SRL si SC H. H. SRL si obligarea acestora la restituirea imobilului catre averea debitoarei SC P. SRL.
Este fara putinta de tagada ca, la data încheierii contractului de vânzare-cumparare a carui anulare se solicita în speta, intimata SC P. SRL nu mai era proprietara imobilului litigios si nu a tinut seama de dispozitiile art.12 al.1 din Legea nr.85/2006, care face referire la împrejurarea ca, hotarârile judecatorului sindic sunt fara drept de apel si, totodata executorii, fiind susceptibile doar de recurs.
Curtea retine ca, caracterul executoriu al hotarârilor pronuntate în fond, în cadrul procedurii insolventei este întarit si de dispozitiile cuprinse în art.8 al.4, potrivit caruia, prin derogare de la prevederile art.300 al.2 si al.3 din Cod pr.civila, hotarârile judecatorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs, cu exceptia cazurilor prevazute în mod expres la alin.5.
Asa fiind, în mod legal si temeinic instanta de fond a retinut ca nulitatea ca sanctiune a erorilor judiciare civile sau comerciale intervine atunci când vreuna din conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor prevazute de art. 948 C. civil, a fost încalcata.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate si cum, în cauza, nu se poate discuta despre o asa-zisa „buna-credinta”, atât timp cât ne aflam în fata unor texte de lege imperative, ce nu dau posibilitatea unor interpretari, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul ca nefondat.
