Administratorii răspund faţă de societate pentru prejudiciile cauzate de director sau personalul salariat în cazurile în care faptele prejudiciabile au putut fi săvârşite datorită neîndeplinirii de către administratori a obligaţiei de supraveghere.
Deşi dispoziţiile citate se referă la societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, soluţia poate fi aplicată şi în cazul altor forme juridice de societate comercială, avându-se în vedere răspunderea pentru faptele salariaţilor.
Potrivit legii, criteriul bunului proprietar se aplică cu mai mare sau mai mică rigoare în funcţie de caracterul oneros sau gratuit al obligaţiei. Cum mandatul administratorului este un act retribuit, înseamnă că răspunderea administratorului va fi sever apreciată (in abstracto): administratorul va răspunde indiferent de forma şi gradul culpei sale potrivit art. 1540 C.civ.
Cu privire la exonerarea de răspundere a administratorului, sunt aplicabile regulile generale ale dreptului comun, art. 1083 C.civ. care prevede că „nu poate fi loc la daune interese când din o forţă majoră sau din un caz fortuit debitorul a fost poprit de a da sau de a face aceea la care se obligase sau a făcut ceea ce-i era poprit”.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 623 din 2 octombrie 2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 10.12.2007, M. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare SC M.I. SRL, a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei U.M., în calitatea sa de administrator al societății SC M.I. SRL.
în motivarea cererii, reclamanta arată că, în calitate de administrator judiciar, a notificat-o pe pârâtă în vederea prezentării documentelor contabile ale societății debitoare, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Deși a primit notificarea, administratorul societății nu a înțeles să se conformeze cerințelor legale privind depunerea documentelor legale.
Prin adresa nr. 7709/12.02.2007 A.F.P. Medgidia a comunicat lichidatorului judiciar că debitoarea SC M.I. SRL nu a depus bilanțul pe anii 2003, 2004 și 2005, conform Legii 82/1991.
Prin sentința civilă nr. 1009 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Constanța a admis cererea formulată de reclamanta M. SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta U.M. a dispus ca pasivul debitoarei SC M.I. SRL, în cuantum de 96.603,11 lei să fie suportat de pârâta U.M.; a dispus ca sumele obținute prin silită împotriva pârâților să intre în averea debitoarei SC M.I. SRL și să fie destinate acoperii pasivului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit datelor înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului Constanța, pârâta U.M. figurează ca unic administrator al societății debitoare SC M.I. SRL, cu puteri depline.
Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.
în afară de răspunderea obișnuită pentru faptele proprii, administratorii răspund, în anumite cazuri, și pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane. Potrivit art. 144 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, comitetul de direcție, toți administratorii răspund față de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor.
Pe de altă parte, conform art. 73 lit. c) din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători de „existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere”.
în cauză, prin procura autentificată sub nr. 151/28.02.2003, pârâta l-a împuternicit pe numitul C.P. să o reprezinte în legătură cu administrarea societății.
Folosindu-se de această procură, numitul C.P. a efectuat acte de comerț în numele societății, înregistrând în cheltuieli nereale, prejudiciind bugetul statului cu suma de 33.667 lei reprezentând TVA de plată și impozit pe profit, așa cum rezultă din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și disjungere pentru continuarea cercetărilor din data de 12.11.2007, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia în dosar nr. 2518/P/2004. Fapta descrisă se circumscrie prevederilor art. 138 lit. d) din și ea a stat la baza înregistrării creanței creditoarei DGFP Constanța în tabelul obligațiilor debitoarei SC M.I. SRL.
Reține instanța de fond că răspunderea instituită de art. 144 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 face ca pârâta U.M. să răspundă solidar cu persoana căreia i-a încredințat propriile sale atribuții. Mai mult decât atât, chiar în condițiile în care a încredințat altei persoane atribuțiile de administrare a societății, în temeiul art. 73 lit. c) din Legea nr. 31/1990, administratorul societății rămâne în continuare obligat la ținerea registrelor prevăzute de lege.
Nu se poate reține însă în sarcina pârâtei săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a) și b), încheierea unui contract de telefonie mobilă neputând semnifica efectuarea de acte de comerț în interes personal și nici folosirea bunurilor societății în interes personal.
în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, instanța de fond a admis cererea, dispunând ca pasivul societății debitoare să fie suportat de pârâtă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, susținând că prima instanță face în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, pentru că în cauză nu au fost dovedite elementele răspunderii civile.
Instanța invocă ca temei de drept dispozițiile art. 144 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care se referă la societatea pe acțiuni, or, potrivit art. 1961 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, dispozițiile privitoare la administrarea societății pe acțiuni nu sunt aplicabile societății cu răspundere limitată.
Ca atare, reclamanta și C.P., căruia îi dăduse mandat pentru co-administrare, nu răspunde solidar potrivit art. 75 lit. c) din Legea nr. 31/1990, invocat de instanță.
Deși instanța face vorbire de obligarea în solidar, instanța în dispozitiv o obligă numai pe reclamantă la plata despăgubirilor.
în fine, deși s-a făcut dovada că numai C.P. a administrat societatea și lui îi sunt incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, instanța a obligat-o pe reclamantă la plata despăgubirilor.
Recursul este nefondat, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și cele special prevăzute în Legea nr. 31/1990, deci răspunderea administratorilor este diferită.
Administratorii răspund față de societate pentru nerespectarea obligațiilor izvorâte din contractul de mandat.
Conduita administratorului în îndeplinirea obligațiilor trebuie apreciată pe baza dispozițiilor Codului civil.
Potrivit art. 1080 C.civ., diligența ce trebuie să depună administratorul în îndeplinirea obligațiilor impuse de mandatul său este aceea a unui bun proprietar.
Cu alte cuvinte, administratorul trebuie să asigure o bună gestiune, care să ducă la realizarea obiectului societății.
în afară de răspunderea obișnuită pentru faptele proprii, administratorii răspund în anumite cazuri și pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane.
Potrivit art. 144 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorii răspund față de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat când daunele nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor. Deci administratorii au și o răspundere indirectă; ei răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate de director sau personalul salariat în cazurile în care faptele prejudiciabile au putut fi săvârșite datorită neîndeplinirii de către administratori a obligației de supraveghere.
Doctrina și practica judiciară au statuat că, deși dispozițiile citate se referă la societatea pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, soluția poate fi aplicată și în cazul altor forme juridice de societate comercială.
Se are în vedere răspunderea pentru faptele salariaților.
Potrivit legii, criteriul bunului proprietar se aplică cu mai mare sau mai mică rigoare în funcție de caracterul oneros sau gratuit al obligației. Cum mandatul administratorului este un act retribuit, înseamnă că răspunderea administratorului va fi sever apreciată.
Deci răspunderea administratorului va fi apreciată in abstracto: administratorul va răspunde indiferent de forma și gradul culpei sale potrivit art. 1540 C.civ.
Cu privire la exonerarea de răspundere a administratorului, sunt aplicabile regulile generale ale dreptului comun, art. 1083 C.civ. care prevede că „nu poate fi loc la daune interese când din o forță majoră sau din un caz fortuit debitorul a fost poprit de a da sau de a face aceea la care se obligase sau a făcut ceea ce-i era poprit”.
în cauză, așa după cum bine a reținut prima instanță, sunt îndeplinite condițiile răspunderii reclamantei pentru că în calitate de administrator l-a împuternicit pe C.P. să o reprezinte în ce privește administrarea societății.
Fără să-l supravegheze așa după cum cer dispozițiile art. 72,art. 144 din Legea nr. 31/1990 și art. 1080 C.civ., numitul C.P. a efectuat acte de comerț în numele societății, înregistrând în cheltuieli nereale, prejudiciind statul cu suma de 33667 lei reprezentând TVA și impozit pe profit.
Așa fiind, se constată că faptele reclamantei se circumscriu dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și documentele contabile nu au fost predate administratorului judiciar, deși a fost notificată în acest sens.
Reluând asupra celor de mai sus, se constată că recursul este nefondat, urmând ca în baza art. 312 C.proc.civ. să fie respins ca atare.
