În actiunea în raspundere reglementata de art.138 din legea insolventei, persoanele care pot fi trase la raspundere sunt:
-membrii organelor de conducere sau de supraveghere „din cadrul” societatii;
-orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa, prin una din faptele prevazute de art.138.
Asadar, actiunea în raspundere se îndreapta, mai întâi, împotriva conducerii de drept a debitorului, adica a acelor persoane din cadrul structurii organice si functionale a societatii care au fost legal investite cu atributii de conducere, iar în al doilea rând raspunderea incumba si persoanelor care au uzurpat asemenea prerogative, exercitând în fapt conducerea sau orientând societatea catre o strategie de afaceri care a cauzat insolventa acestuia.
Aflându-ne în prezenta unei actiuni în raspundere delictuala în care administratorul judiciar/lichidatorul are rolul de interfata între interesele creditorilor si cele ale debitorului aflat în insolventa, legiuitorul a dat posibilitatea acestora de a solicita si luarea unor masuri asiguratorii prevazute de legea procesual civila.
În atare conditii, este necesar a se retine ca, are calitate procesuala în ceea ce priveste cererea de instituire a unor astfel de masuri administratorul judiciar/lichidatorul sau comitetul creditorilor, dupa caz, adica aceleasi persoane care pot introduce si actiunea în raspundere, conform art.138.
Textul de lege cuprins în art.141 al.1 din Legea nr.85/2006 face referire la obligativitatea depunerii unei cautiuni în procent de 10% din valoarea pretentiilor, indiferent de izvorul sau natura creantei reclamate.
În situatia în care judecatorul sindic ajunge la concluzia ca nu exista vreun risc ca persoanele care au cauzat starea de insolventa sa se sustraga de la raspunderea eventuala, cererea de luare a masurilor asiguratorii poate fi respinsa ca nefondata.
În toate cazurile în care judecatorul sindic apreciaza ca se impune instituirea unei masuri asiguratorii, el nu va indisponibiliza decât bunuri care nu depasesc valoric cuantumul maxim la care poate fi obligat acea persoana împotriva careia se exercita actiunea în raspundere, în temeiul art.138.
Este de necontestat ca, procedura instituirii masurii asiguratorii urmeaza a fi luata prin aplicarea unor norme procesuale substantiale deoarece, legea privind procedura insolventei se completeaza cu normele Codului de procedura civila, ale Codului comercial, ale etc.
În speta, s-a solicitat încuviintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor din averea persoanei urmarite, astfel încât judecatorul sindic se afla în situatia de a examina conditiile de admisibilitate pentru luarea unei astfel de masuri – înfiintare – prevazute în continutul art.591 Cod pr.civila, pentru a preîntâmpina riscul la care este expus titularul dreptului, si anume situatia în care, fiindu-i recunoscut dreptul, sa se vada pus în imposibilitate de a-l realiza, urmare manoperelor dolosive ale debitorului.
Invocarea de catre persoana împotriva careia se exercita actiunea în raspundere, în temeiul art.138, a nelegalei citari si a necomunicarii actelor de procedura, ca de altfel si încalcarea dreptului la aparare în sustinerea motivelor de recurs, nu poate constitui temei pentru admisibilitatea recursului, deoarece, chiar daca prin citarea partilor se asigura respectarea celor doua principii fundamentale ale procesului civil – contradictorialitatea si dreptul la aparare – este necesar a fi produse dovezi în sensul art.1169 pentru dovedirea unor astfel de sustineri.
În cursul procedurii falimentului deschisa fata de debitoarea SC D.S. SRL, reclamanta lichidator judiciar B.G.N.M. E.C. S.P.R.L. a investit judecatorul sindic cu actiunea pentru antrenarea raspunderii pârâtei M.E. pentru faptele reglementate prin art. 138 alin. 1 lit. c, d, e si f din Legea nr. 85/2006.
Totodata, lichidatorul judiciar a cerut instituirea de masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea administratorului M.E., în conditiile art. 141 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin Încheierea din data de 24.09.2007, instanta a fixat în sarcina lichidatorului judiciar obligatia de plata a unei cautiuni de 10% din valoarea pretentiilor.
Prin Încheierea nr. 50/24.03.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a admis cererea formulata de reclamanta lichidator judiciar B.G.N.M. E. C. S.P.R.L.
A încuviintat instituirea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile proprietatea pârâtei M.E., pâna la concurenta sumei de 299.844 lei si pâna la solutionarea actiunii privind antrenarea raspunderii patrimoniale promovata de catre lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca în reglementarea art. 141 alin. 1 din privind procedura insolventei, odata cu cererea formulata conform art. 138 alin. 1 sau, dupa caz, art. 138 alin. 3, administratorul judiciar sau lichidatorul ori, dupa caz, comitetul creditorilor va putea cere judecatorului sindic sa instituie masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmarite conform art. 138.
Masura sechestrului asigurator este menita, si în cazul acestei proceduri speciale, sa asigure împiedicarea diminuarii activului patrimonial al pârâtului chemat în judecata si obtinerea unei garantii pentru marirea averii falitei, în cazul obtinerii unui titlu executoriu.
Reclamanta lichidator a facut dovada consemnarii, la dispozitia tribunalului, cu titlul de cautiune, a sumei de 28.717 lei.
Pentru considerentele aratate, vazând si dispozitiile art. 591 si urm. Cod procedura civila, judecatorul sindic a admis cererea si a încuviintat instituirea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile proprietatea pârâtei M.E., pâna la concurenta sumei de 299.844 lei – reprezentând valoarea totala a creantelor înscrise în tabelul definitiv consolidat – si pâna la solutionarea actiunii privind antrenarea raspunderii patrimoniale.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta M.E. care a criticat-o ca fiind nelegala si netemeinica .
A aratat ca prin sentinta civila nr.5732/com/05.11.2007 a fost respinsa cererea de antrenare a raspunderii si cea de instituire de masuri asiguratorii formulate de creditoarea SC B.T. SA, cu motivarea ca nu are calitate procesuala activa.
De asemenea, în sustinerea recursului, recurenta a mai invocat si urmatoarele aspecte:
– nu a primit nici o documentatie care sa ateste cererile de încuviintare a masurilor asiguratorii si de atragere a raspunderii patrimoniale din partea reclamantei B.G.N.M. E.C. Bucuresti;
– nu a fost citata pentru a se prezenta la termenul din 24.03.2008 la sediul instantei cu mentiunea de a fi puse în discutie cererile reclamantei;
– i-a fost încalcat dreptul la aparare, fiind împiedicata de a prezenta probe, acte si înscrisuri, care sa ateste ca nu poate fi antrenata raspunderea patrimoniala, neavând nici o culpa si neaducând nici unei persoane fizice sau juridice vreun prejudiciu;
– sumele solicitate de SC B.T. SA de la SC D.S.SRL nu au nici un suport legal, aspecte ce pot fi dovedite cu înscrisuri;
– si-a îndeplinit toate atributiile de administrator în perioada în care a avut aceasta calitate;
– masura de atragere a raspunderii patrimoniale o considera ca fiind abuziva si nejustificata;
– masura de indisponibilizare a bunurilor personale prin încuviintarea sechestrului asigurator, îi aduce grave prejudicii de natura materiala si morala;
– hotarârea este în totala neconcordanta cu cadrul legal in domeniu întrucât normal era sa se obtina un titlu executoriu si dupa aceea sa se puna bunurile sub sechestru.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 304 (1) si 304 pct.9 Cod procedura civila.
În probatiune, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Intimata legal citata nu a formulat întâmpinare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurenta a mai sustinut ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru instituirea masurii sechestrului asigurator. La instituirea masurii, instanta trebuie sa tina seama si de fondul cauzei, respectiv de faptul ca s-a retras din societate, ca pretinsa creanta a fost compensata, ca la momentul la care avea calitatea de administrator, evidenta contabila a fost tinuta conform legii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat ca acesta este nefundat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Potrivit art. 141 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, odata cu cererea formulata conform art. 138 alin. 1 sau, dupa caz, art. 138 alin. 3, administratorul judiciar sau lichidatorul ori, dupa caz, comitetul creditorilor va putea cere judecatorului sindic sa instituie masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmarite conform art. 138.
Procedura instituirii masurii asiguratorii este prevazuta de dispozitiile art.591 si urm. C.pr.civ., ce sunt aplicabile in speta conform art.149 din Legea nr.85/2006.
Criticile aduse de recurenta Încheierii judecatorului sindic vor fi înlaturate ca nefondate.
Astfel, din Încheierea nr.6392/com/17.12.2007 rezulta ca lichidatorul judiciar a depus la dosar cerere precizatoare a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului M.E., judecatorul sindic dispunând încuviintarea cererii de amânare formulata de pârâta M.E. pentru angajarea unui aparator si acordarea unui termen la 11.02.2008 pentru când se va comunica pârâtei copie a cererii precizatoare.
Pentru termenul de judecata din 24.03.2008 când judecatorul sindic s-a pronuntat asupra cererii de instituire a masurii asiguratorii, pârâta a fost citata, asa cum rezulta din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin urmare, în mod nefondat a invocat recurenta ca i-a fost încalcat dreptul la aparare prin necitarea si prin necomunicarea actiunii.
In ceea ce priveste contestarea existentei creantei pentru care s-a formulat cerere de antrenare a raspunderii, judecatorul sindic nu mai era în masura sa analizeze acest aspect, întrucât reclamanta avea posibilitatea de a formula contestatie la tabelul creantelor întocmit de lichidatorul judiciar.
Criticile referitoare la fondul cererii de antrenare a raspunderii vor fi înlaturate, întrucât exced cadrului obiectului spetei de fata.
De asemenea, este nefondata si sustinerea potrivit careia hotarârea este în totala neconcordanta cu cadrul legal în domeniu, deoarece, potrivit art.291 C.pr.civ. creditorul nu este obligat sa prezinte un titlu executoriu la momentul formularii cererii de instituire masuri asiguratorii.
Recurenta a mai invocat si faptul ca masura de indisponibilizare a bunurilor personale prin încuviintarea sechestrului asigurator, îi aduce grave prejudicii de natura materiala si morala însa nu a precizat în ce constau în concret aceste prejudicii si nici nu a solicitat încuviintarea vreunei probe în acest sens.
Pe cale de consecinta, neexistând motive de nelegalitate a hotarârii atacate, Curtea a apreciat ca recursul este nefondat, si în temeiul art.312 C.pr.civ. a dispus respingerea sa.
