Aflându-ne în prezenţa unei acţiuni în răspundere delictuală în care administratorul judiciar/lichidatorul are rolul de interfaţă între interesele creditorilor şi cele ale debitorului aflat în , legiuitorul a dat posibilitatea acestora de a solicita şi luarea unor măsuri asigurătorii prevăzute de legea procesual civilă.
În atare condiţii, se reţine că are calitate procesuală în ceea ce priveşte cererea de instituire a unor astfel de măsuri administratorul judiciar/lichidatorul sau comitetul creditorilor, după caz, adică aceleaşi persoane care pot introduce şi acţiunea în răspundere, conform art. 138.
În toate cazurile în care judecătorul sindic apreciază că se impune instituirea unei măsuri asigurătorii, el nu va indisponibiliza decât bunuri care nu depăşesc valoric cuantumul maxim la care poate fi obligat acea persoană împotriva căreia se exercită acţiunea în răspundere, în temeiul art. 138.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 607 din 22 septembrie 2008
în cursul procedurii falimentului, deschisă față de debitoarea SC D.S. SRL, reclamanta lichidator judiciar BGNM E.C. SPRL a învestit judecătorul sindic cu acțiunea pentru antrenarea răspunderii pârâtei M.E. pentru faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. c), d), e) și f) din Legea nr. 85/2006.
Totodată, lichidatorul judiciar a cerut instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea administratorului M.E., în condițiile art. 141 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea din data de 24.09.2007, instanța a fixat în sarcina lichidatorului judiciar obligația de plată a unei cauțiuni de 10% din valoarea pretențiilor.
Prin încheierea nr. 50/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis cererea formulată de reclamanta lichidator judiciar BGNM E.C. SPRL.
A încuviințat instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtei M.E., până la concurența sumei de 299.844 lei și până la soluționarea acțiunii privind antrenarea răspunderii patrimoniale, promovată de către lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în reglementarea art. 141 alin. (1) din privind procedura insolvenței, odată cu cererea formulată conform art. 138 alin. (1) sau, după caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul creditorilor va putea cere judecătorului sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138.
Măsura sechestrului asigurător este menită, și în cazul acestei proceduri speciale, să asigure împiedicarea diminuării activului patrimonial al pârâtului chemat în judecată și obținerea unei garanții pentru mărirea averii falitei, în cazul obținerii unui titlu executoriu.
Reclamanta lichidator a făcut dovada consemnării, la dispoziția tribunalului, cu titlu de cauțiune, a sumei de 28.717 lei.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 591 și urm. C.proc.civ., judecătorul sindic a admis cererea și a încuviințat instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtei M.E., până la concurența sumei de 299.844 lei – reprezentând valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat – și până la soluționarea acțiunii privind antrenarea răspunderii patrimoniale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta M.E., care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat că prin sentința civilă nr. 5732/COM/05.11.2007 a fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii și cea de instituire de măsuri asigurătorii, formulate de creditoarea SC B.T. SA, cu motivarea că nu are calitate procesuală activă.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în probațiune, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurenta a mai susținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru instituirea măsurii sechestrului asigurător. La instituirea măsurii, instanța trebuie să țină seama și de fondul cauzei, respectiv de faptul că s-a retras din societate, că pretinsa creanță a fost compensată, că la momentul la care avea calitatea de administrator, evidența contabilă a fost ținută conform legii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Potrivit art. 141 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, odată cu cererea formulată conform art. 138 alin. (1) sau, după caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul creditorilor va putea cere judecătorului sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138.
Procedura instituirii măsurii asigurătorii este prevăzută de dispozițiile art. 591 și urm. C.proc.civ., ce sunt aplicabile în speță conform art. 149 din Legea nr. 85/2006.
Criticile aduse de recurentă încheierii judecătorului sindic vor fi înlăturate ca nefondate.
Criticile referitoare la fondul cererii de antrenare a răspunderii vor fi înlăturate, întrucât exced obiectului speței de față.
De asemenea, este nefondată și susținerea potrivit căreia hotărârea este în totală neconcordanță cu cadrul legal în domeniu, deoarece, potrivit art. 291 C.proc.civ., creditorul nu este obligat să prezinte un titlu executoriu la momentul formulării cererii de instituire măsuri asigurătorii.
Recurenta a mai invocat și faptul că măsura de indisponibilizare a bunurilor personale prin încuviințarea sechestrului asigurător, îi aduce grave prejudicii de natură materială și morală, însă nu a precizat în ce constau în concret aceste prejudicii și nici nu a solicitat încuviințarea vreunei probe în acest sens.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea a apreciat că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 C.proc.civ., a dispus respingerea sa.
