Legea insolventei permite administratorului judiciar/lichidatorului sa introduca actiuni pentru:
-anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
-actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti, realizate de debitori prin acte sau operatiuni neobisnuite sau care depasesc limitele normale ale activitatii acestuia, acte si operatiuni încheiate, dupa caz, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii sau în anul anterior deschiderii acesteia;
-actiuni pentru restituirea de catre terti a bunurilor transmise, a contravalorii acestora, în cazul în care restituirea în natura nu mai este posibila, precum si a valorii altor prestatii executate în baza actelor, constituirilor sau transferurilor anulate.
Legitimarea procesuala activa pentru acest tip de actiuni apartine, în principal, administratorului judiciar/lichidatorului si, în subsidiar, comitetului creditorilor, pentru cazul omisiunilor administratorului judiciar/lichidatorului de a formula actiunea în termen.
Actiunea în anulare trebuie introdusa de administratorul judiciar/lichidator în termen de 1 an de la expirarea termenului de depunere a raportului „cauzal” prevazut de art.20 al.1 lit.”b” si de art.59 din legea insolventei (maxim 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar/lichidator, adica de la deschiderea procedurii), dar nu mai târziu de 18 luni de la deschiderea procedurii.
Este necesar a se retine ca, legea nu stabileste un termen pentru introducerea actiunii în anulare de catre comitetul creditorilor – art.81 al.2 din lege – însa, termenul din art.81 al.1 este aplicabil prin extensie si comitetului creditorilor.
În orice caz, indiferent de persoana care are legitimare procesuala activa, actiunea în anulare, în cele 3 forme ale sale, este de competenta judecatorului – sindic.
Legea insolventei stabileste o perioada de timp de maxim 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolventei pâna la care ne putem întoarce în timp, pentru a putea formula o actiune în anulare în vederea reîntregirii patrimoniului debitorului cu activele înstrainate sau contravaloarea acestora, aceasta perioada fiind cunoscuta în doctrina si sub denumirea de „perioada suspecta”, întrucât se poate prezuma ca debitorul, în aceasta perioada va încerca sa diminueze efectele negative pentru sine ale insolventei.
Deoarece textele art.79 – art.80 vorbesc de frauda, în Legea insolventei a fost introdusa si o norma care instituie o prezumtie relativa de frauda în dauna creditorilor , prezumtie care nu se extinde la tertul dobânditor sau subdobânditor (art.85 al.3).
Existenta unei prezumtii în favoarea uneia dintre parti, este esentiala pe plan procesual, întrucât partea beneficiara nu va fi obligata sa dovedeasca cele sustinute în actiune, ci numai existenta unor fapte vecine si conexe care sa declanseze prezumtia.
Prin urmare, conform art. 85, alin. 3 din lege, debitoarea era tinuta sa dovedeasca faptul ca nu a fost frauda si, totodata, ca actele au fost încheiate în exercitarea curenta a activitatii sale, iar cocontractantul, la rândul sau, trebuie sa probeze ca aceleasi transferuri au fost încheiate în conditii obisnuite, normale ale activitatii economice a debitoarei.
Efectul admiterii actiunii în anulare îl reprezinta repunerea partilor în situatia anterioara, asadar, se restituie pretul si respectiv bunurile, se restituie platile anticipate etc, principiul restituirii în natura extinzându-se si la subdobânditorii de rea-credinta, care nu au achitat valoarea bunului.
Daca nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate si cele referitoare la termene ale actiunii în anulare reglementate de art.79 – art.80, se pot introduce actiuni de drept comun, cum ar fi actiuni pentru nulitatea absoluta a actelor juridice, actiuni revocatorii (pauliene), actiuni oblice etc.
Prin sentinta civila nr. 6282/COM/06.12.2007 a Tribunalului Constanta a fost admisa cererea formulata de administratorul judiciar M.P. în contradictoriu cu pârâtele SC R.S.S. SRL si SC T.B. SRL, fiind dispusa anularea conventiilor de vânzare cumparare încheiate între cele doua pârâte, materializate în urmatoarele acte:
– contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.4620/19.09.2005 de BNP C.B.;
– contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.5362 din 27.10.2005 de BNP C.B., precum si facturile fiscale: nr.09269107 din 18.08.2005; nr.09269108 din 19.08.2005; nr.09269109 din 20.08.2005; nr.09269110 din 21.08.2005; nr.09269111/22.08.2005; nr.09269112/23.08.2005; nr.09269113 din 24.08.2005; nr.09269114/25.08.2005; nr.09269115/26.08.2005; nr.09269116 din 27.08.2005; nr.09269117 din 28.08.2005; nr.4558729 din 15.08.2005.
Ca urmare a anularii acestor înscrisuri a obligat judecatorul sindic pe pârâta SC T.B. SRL sa restituie averii debitoarei SC R.S.S. SRL bunurile transferate ori, daca acestea nu mai exista, valoarea lor la data transferurilor.
Pentru a pronunta aceasta sentinta judecatorul sindic a retinut ca a fost învestit cu cererea formulata de administratorul judiciar al debitoarei SC R. S.S. SRL prin care a solicitat sa fie anulate transferurile frauduloase încheiate de debitoare cu terta persoana SC T.B. SRL si sa fie restituite averii debitoarei bunurile care au format obiectul acestor transferuri.
Administratorul judiciar M.P. a aratat în motivarea cererii sale ca, prin sentinta nr.2516/4.05.2007 pronuntata de judecatorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC ”RSS” SRL.
În exercitarea atributiilor sale, administratorul judiciar desemnat a constatat faptul ca transferurile de proprietate efectuate de debitoare în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolventei intrau sub incidenta art.79, art.80 alin.1 (lit.b si c) si art.80 alin.2 lit.e din Legea nr.85/2006, fiind acte frauduloase.
Toate transferurile de proprietate au fost încheiate, în numele debitoarei, de B.E., care nu avea calitatea de reprezentant legal al acesteia, iar bunurile au fost înstrainate pentru a fi sustrase de la urmarirea lor de catre creditori si la preturi derizorii, în conditiile în care majoritatea creantelor asupra averii debitoarei eraut nascute în anul 2005.
La data întocmirii actelor de vânzare-cumparare, asociat majoritar al cumparatoarei SC ”TB” SRL era tot B.E.
Pârâta SC ”TB” SRL nu a formulat întâmpinare si nici nu a aratat în instanta exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare.
Judecatorul sindic a apreciat ca fiind fondata cererea de anulare a actelor frauduloase, retinând, în esenta, ca:
Prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.4620/19.09.2005, SC”RSS”SRL reprezentata prin B.E a vândut SC”TB”SRL reprezentata prin I.L. terenul în suprafata de 5000 mp si constructiile amplasate pe acesta, situate în Constanta, în incinta SC”P.”SA Constanta la pretul de 100.000 lei (fara TVA).
Prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.5326/27.10.2005, SC ”RSS” SRL a vândut SC ”TB” SRL apartamentul nr.56 situat în Constanta, în suprafata utila de 59,40 mp la pretul de 20.000 lei fara TVA.
În perioada 15.08.2005-28.08.2005, între SC ”RSS” SRL si SC ”TB” SRL au intervenit conventii de vânzare-cumparare materializate în facturi, asupra urmatoarelor bunuri:
– autoturism Dacia 1310 Berlina (factura nr.09269107/18.08.2005 – pret 4760 lei);
– autoturism marca Dacia Break 4TI (factura nr.09269108/19.08.2005 – pret 4760 lei);
– autoturism marca Dacia 1304 Furgon (factura nr.09269109/20.08.2005 – pret 4998 lei);
– autotractor Roman (factura nr.09269110/21.08.2005 – pret 4760 lei);
– semiremorca (factura nr.09269111/22.08.2005 – pret 3570 lei);
– autospeciala basculanta (factura nr.02969112/23.08.2005 – pret 4760 lei);
– semiremorca utilitara (factura nr.09269113/24.08.2005 – pret 3570 lei);
– autotractor (factura nr.09269114/25.08.2005 – pret 4760 lei);
– semiremorca (factura nr.09269115/26.08.2005 – pret 3570 lei);
– autotractor cabina dubla Roman (factura nr.09269116/27.08.2005 – pret 4760 lei);
– semiremorca camion IM MIRSA (factura nr.09269117/28.08.2005 – pret 3570 lei);
– autoturism Lexus (factura nr.4558729/15.08.2005 – pret 59.500 lei).
Certificatele constatatoare emise de Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Constanta au atestat ca B.E. a fost asociata la SC” RSS”SRL si s-a retras din aceasta societate la data de 26.08.2005 (act aditional nr.1/26.08.2005).
Prin acelasi act aditional, a fost revocata din functia de administrator si s-a retras din societate si asociata S.D., partile sociale ale ambelor asociate fiind cesionate noului asociat unic si administrator Gh.O.
La data de 30.08.2005, în baza actului aditional nr.1/26.08.2005, în Registrul Comertului au fost efectuate mentiunile corespunzatoare.
În ceea ce o priveste pe pârâta SC”TB”SRL, la data de 10.08.2005, asociatii acesteia erau B.E., detinatoare a 90% din capitalul social si I.L., detinatoare a 10% din capitalul social si administrator al societatii.
La data de 30.01.2007, B.E. si I.L. s-au retras din SC”TB”SRL, cesionând partile sociale detinute catre B.A.L., care a dobândit calitatea de asociat unic si administrator.
Art.80 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede ca administratorul judiciar sau lichidatorul poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: (…)
c) acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Fata de debitoarea SC”RSS”SRL, s-a deschis procedura insolventei la data de 4 mai 2007, prin sentinta nr.2516/COM pronuntata de Tribunalul Constanta prin judecatorul sindic în dosarul nr. 2738/ 118/2007.
Transferurile a caror anulare se solicita de catre practician au fost efectuate în perioada celor trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Parte dintre creantele declarate asupra averii debitoarei, incluzând creanta creditoarei SC”I.”SRL (în valoare de 5.559.488 RON) – la cererea careia s-a dispus deschiderea procedurii insolventei) – sunt nascute în cursul anului 2005;
În privinta SC ”RSS” SRL, art.85 din Legea nr.85/2006 instituie o prezumtie relativa de frauda în dauna creditorilor, pe care aceasta nu a înteles sa o rastoarne prin dovada contrara.
Desi prezumtia nu se extinde si la tertul dobânditor, intentia comuna a pârâtei SC”TB”SRL de a sustrage bunurile de la urmarirea creditorilor a rezultat în mod neîndoielnic.
Actele a caror anulare se solicita au fost încheiate în perioada 15.08.2005-27.10.2005, de SC”RSS”SRL, în calitate de vânzatoare, reprezentata prin BE (identificata chiar ca asociat si administrator în contractul autentificat sub nr.5362/27.10.2005) desi, anterior datei de 26.08.2005, aceasta detinuse numai calitatea de asociata, iar dupa aceasta data, s-a retras din societate prin cesiunea partilor sociale.
Cum aceeasi persoana a detinut, în perioada realizarii transferurilor patrimoniale, 90% din capitalul social al SC ”TB” SRL, a rezultat fara echivoc complicitatea la frauda a pârâtei cumparatoare.
Nu s-a retinut în cauza si incidenta normei art.80 alin.1 lit.b din Legea nr. 85/2006, preturile convenite prin actele de înstrainare fiind stabilite ulterior datei denominarii monedei nationale (01.07.2005), în virtutea prevederilor Legii nr. 348/14.07.2004.
Pârâta SC”TB”SRL a fost obligata sa restituie averii debitoarei SC”RSS”SRL bunurile transferate sau, daca acestea nu mai exista, valoarea lor de la data transferurilor.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs pârâta SC TB SRL, criticând sentinta civila nr. 6282/COM/06.12.2007 a Tribunalului Constanta pentru nelegalitate, în raport de dispozitiile art. 304, pct. 6, 7 si 9 c. proc. civ.
Prima critica adusa sentintei recurate vizeaza aspectul ca instanta a acordat mai mult decât ce s-a cerut, aratând recurenta ca nu s-a solicitat sa fie obligata la plata valorii bunurilor la data transferurilor.
Al doilea motiv de recurs a privit contrarietatea de motive cuprinse în considerentele sentintei atacate, deoarece, în realitate, B.E. a actionat în calitate de procurist al vânzatorului, nu ca administrator ori asocial la SC RSS SRL, cum gresit a retinut judecatorul fondului.
A mai precizat recurenta ca debitele societatii falite nu existau anterior încheierii conventiilor a caror anulare a format obiectul cauzei de fata, iar complicitatea tertului la frauda nu a fost dovedita.
Un alt motiv de recurs a fost acela al calitatii detinute de reclamanta, aceea de administrator judiciar, calitate ce nu a fost confirmata, dupa intrarea debitoarei în faliment, de catre lichidatorul judiciar.
Pe fondul cauzei a subliniat recurenta pârâta ca nu sunt întrunite cumulativ cerintele prevazute de art. 80, alin.1, lit.c din Legea nr. 85/2006, întrucât la data transferurilor nu existau creditori urmaritori, nu se întrezarea o dificultate economica pentru societatea vânzatoare, B.E. avea doar calitatea de procurist, iar complicitatea tertului dobânditor la frauda nu a fost dovedita.
Legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinare în prezenta cauza.
Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod proc. civ. Curtea retine caracterul sau nefondat pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Reclamanta M.P., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC RSS SRL a solicitat judecatorului sindic sa dispuna anularea unor acte frauduloase si reinsertia bunurilor mentionate în cuprinsul cererii de chemare în judecata în patrimoniul societatii aflate în insolventa. Acest capat de cerere, prin care se urmareste repunerea partilor în situatia anterioara, cade sub incidenta prevederilor art. 83 din Legea nr. 85/2006, care stipuleaza modalitatile concrete în care se asigura restituirea prestatiilor efectuate în temeiul unui act juridic declarat nul de o instanta de judecata.
Astfel, potrivit textului susmentionat, „tertul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui sa restituie averii debitoarei bunul transferat, sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia la data transferului efectuat de catre debitor”.
În lumina acestor prevederi legale se retine ca judecatorul sindic nu a depasit obiectul cererii dedusa judecatii, ci doar a dat eficienta normei juridice care reglementeaza concret si real restabilirea situatiei anterioare încheierii actului anulat.
Referitor la calitatea reclamantei de administrator judiciar la momentul sesizarii instantei si neconfirmarea actiunii de catre lichidatorul judiciar, dupa intrarea debitoarei în procedura falimentului, instanta de recurs retine netemeinicia acestui motiv, cât timp toata procedura insolventei a fost supravegheata si condusa de acelasi practician în insolventa, confirmarea initiativei litigioase având loc tacit, prin însasi continuarea sustinerii intereselor de recuperare a creantelor pâna la solutionarea irevocabila a cauzei.
În ceea ce priveste motivul de recurs întemeiat pe dispozitiile art. 304, pct. 7 Cod proc. civ., prin care pretinde recurenta ca hotarârea atacata cuprinde motive contradictorii fata de dispozitivul sentintei, este vadit nefondat si acesta, judecatorul sindic procedând la o analiza judicioasa a conditiilor cerute de art. 80 din pentru a aprecia asupra caracterului anulabil al transferurilor patrimoniale supuse controlului sau.
Astfel, din fisa societatii debitoare SC RSS SRL de la Registrul Comertului Constanta se constata ca B.E. a detinut calitatea de asociata pâna la data de 26.08.2005, iar dupa aceasta data s-a retras din societate prin cesiunea partilor sociale, aceasta schimbare urmând a produce efecte fata de terti de la data înregistrarii mentiunilor la Registrul Comertului, respectiv 30.08.2005.
Actele anulate de catre judecatorul sindic au fost încheiate în perioada 15.08.2005 – 27.10.2005, fara ca cea care pretindea a reprezenta legal societatea, respectiv B.E., sa detina calitatea de administrator.
Esentiala în cauza de fata este existenta unei prezumtii relative de frauda în dauna creditorilor, instituita pentru debitoare, în momentul îndeplinirii conditiilor prevazute de art. 80.
Prin urmare, conform art. 85, alin. 3 din lege, debitoarea era tinuta sa dovedeasca faptul ca nu a fost frauda si, totodata, ca actele au fost încheiate în exercitarea curenta a activitatii sale, iar cocontractantul, la rândul sau, trebuie sa probeze ca aceleasi transferuri au fost încheiate în conditii obisnuite, normale ale activitatii economice a debitoarei.
Cum prezumtia relativa nu a fost înlaturata în cauza, sustinerile recurentei în sensul ca nu au fost afectate drepturile creditorilor, cât timp creantele lor sunt ulterioare transferurilor sunt evident nefondate, premisele instituite la ar. 80, alin. 3 din legea insolventei fiind cumulativ îndeplinite, iar drepturile unor creditori (SC I. SRL) erau nascute la data transferurilor, doar titlurile executorii fiind obtinute dupa anul 2005.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod proc. civ., Curtea mentine sentinta civila nr. 6282/06.12.2007 a Tribunalului Constanta ca legala si temeinica, prin respingerea recursului formulat de recurenta intimata SC TB SRL ca nefondat.
