Titularul acţiunii nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, aşa cum o solicită textul art. 80 din Legea nr. 85/2006, acesta trebuie să dovedească cumulativ încheierea actului în perioada suspectă şi totodată faptul că actul a fost încheiat în condiţii suspecte, care exced activităţilor curente. Condiţiile suspecte în care a fost încheiat actul sunt deduse şi din faptul că nu s-a dovedit efectuarea contraprestaţiei de către pârâtă, că valoarea bunului a fost stabilită la nivelul sumei pretins datorate de debitoare în condiţiile în care existenţa contraprestaţiei nu a putut fi reţinută. Este de asemenea de luat în seamă împrejurarea că pârâta a cunoscut tot timpul starea financiară a debitoarei, având în vedere obiectul convenţiei ce a determinat plata supusă verificării, care era de consultanţă în afaceri şi management astfel că orice apărare contrară apare ca fiind lipsită de acoperire atâta timp cât se presupune că derularea acestei obligaţii presupunea cunoaşterea în detaliu a activităţii şi situaţiei financiare a societăţii de către prestatorul de servicii.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 9303 din 12 noiembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 1646 din 19.03.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de către Comitetul Creditorilor SC R.P.G. SA prin Președinte SC A.L.R. IFN SA și însușită de către administratorul judiciar L.I. SPRL, în contradictoriu cu pârâtele SC N.I.C. SRL, A.I.S., și debitoarea SC R.P.G. SA prin curator special I.S., și în consecință s-a dispus anularea plăților efectuate de către debitoarea SC R.P.G. SA în favoarea pârâtei SC N.I.C. SRL în sumă de 129.946,01 lei.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară efectuării acestor plăți în sensul restituirii de către pârâtă în contul debitoarei SC R.P.G. SA, de lichidare a sumei de 129.964,01 lei.
A fost obligată pârâta SC N.I.C. SRL să plătească reclamantului Comitetului Creditorilor – Președinte SC A.L.R. IFN SA suma de 22.670,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în dosar s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență cu privire la debitoarea SC R.P.G. SA urmare respingerii contestației debitoarei și admiterii cererii formulată de către creditoarea SC A.L.R. IFN SA prin sentința civilă nr. 363 din 10.03.2008.
Potrivit susținerilor reclamantului Comitetul Creditorilor debitoarei SC R.P.G. SA acțiune promovată în temeiul art. 81 alin. (2) raportat la art. 17 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2006, acțiune însușită apoi de administratorul judiciar desemnat în procedura de insolvență a debitoarei, susțineri confirmate de concluziile expertizei contabile dispuse în cauză, debitoarea a efectuat plăți către pârâta SC N.I.C. SRL.
Astfel, înainte de deschiderea procedurii de insolvență 10.03.2008 – debitoarea SC R.P.G. SA a plătit pârâtei SC N.I.C. suma de 69.646 lei la data de 13.02.2008.
Această plată a fost reflectată în Registrul jurnal al lunii februarie 2008, la numărul curent 49 din data de 13.02.2008, prin debitarea contului 4011 „Furnizori” concomitent cu creditarea contului „Cont în lei CE” – menționându-se plata N.I.C.. Pe factura emisă de furnizor SC N.I.C. SRL apare mențiunea „preț servicii consultanță”. Expertul a identificat existența unui contract de prestări servicii nr. 2/3.01.2007 între părți având ca obiect „Executarea de către prestator a consultațiilor în afaceri și management”, fără a identifica și alte documente justificative care să dovedească necesitatea efectuării acestor plăți.
Pârâta SC N.I.C. SRL în răspunsul la interogatoriu a arătat că a considerat debitoarea o societate solvabilă și că la momentul plății din februarie 2008 nu-i cunoștea problemele. Judecătorul sindic apreciază aceste susțineri ca nesincere tocmai prin prisma contractului de consultanță în afaceri și management încheiat de părți, care presupunea a cunoaște în detaliu activitatea și situația financiară a firmei de către consultantul – prestator de servicii, pârâta SC N.I.C. SRL.
Prin urmare, judecătorul sindic apreciază că plata efectuată de debitoarea SC R.P.G. SA în luna februarie 2008 în sumă de 69.646 lei are caracter fraudulos având în vedere relațiile contractuale dintre părți, lipsa dovezilor prestațiilor efectuate în concret de pârâtă.
Reținând că debitoarea, împotriva căreia existau mai multe dosare de silită la data efectuării plății, a acceptat posibilitatea vătămării creditorilor săi în beneficiul pârâtei, pârâta al cărui sediu este la aceeași adresă cu al debitoarei, respectiv orașul A, str. B.
Față de cele menționate mai sus, judecătorul sindic a apreciat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 80 lit. c) din existând o complicitate a terțului contractant la fraudă. Prejudiciul suferit de creditori constând în sumele plătite de către SC R.P.G. SA nejustificat acestei pârâte.
Cât privește cea de a doua plată efectuată de către debitoarea SC R.P.G. SA către aceeași pârâtă în luna mai 2008, respectiv 28.05.2008, după data deschiderii procedurii, aceasta intră sub incidența dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 actele, operațiunile și plățile efectuate de debitoare ulterior deschiderii procedurii sunt nule dacă acestea s-au efectuat în limitele unei activități curente sau nu au fost autorizate de către administratorul judiciar sau de către judecătorul sindic în condițiile legii.
Plata efectuată de debitoare către pârâta SC N.I.C. SRL în valoare de 60.318,01 lei vizează tot servicii de consultanță în afaceri și management în baza aceluiași contract nr. 2/3.01.2007, fără a fi însoțită de documente justificative.
întrucât nu s-a dovedit existența unei contraprestații de către pârâta SC N.I.C. SRL care să justifice plata efectuată și în lipsa unei autorizări din partea judecătorului sindic sau a administratorului judiciar se impune constatarea nulității acestei plăți.
Reținând că reclamanții și-au precizat acțiunea urmare concluziilor expertizei în sensul în care nu o mai mențin față de pârâta A.I.S. judecătorul sindic a luat act de această precizare, pronunțându-se în consecință.
Vizând dispozițiile art. 274 C.proc.civ., pârâta SC N.I.C. SRL a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, cheltuieli în sumă de 22.670,47 lei și justificate cu factura nr. 1983 din 29.05.2009, factura nr. 2093 din 5.08.2009, factura nr. 2653 din 1.06.2010, factura nr. 0119 din 1.04.2011, factura nr. 2767 din 1.09.2010 extrase de cont.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC N.I.C. SRL prin care a solicitat admiterea excepțiilor invocate și pe cale de consecință respingerea acțiunii introductive formulată de reclamanți iar în subsidiar admiterea recursului în primul rând cu casarea sentinței în baza art. 312 alin. (3) C.proc.civ. iar în al doilea rând cu modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Excepția prematurității acțiunii a fost motivată prin invocarea împrejurării că chiar dacă se derulează procedura insolvenței acțiunile trebuie să respecte aceleași condiții procedurale ca și acțiunile de drept comun astfel că în raport de prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006 apreciază că în mod nelegal a fost respinsă excepția raportat la conținutul prevederilor art. 7201 C.proc.civ. fără îndeplinirea procedurii prealabile.
Excepția lipsei calității de reprezentant al SC A.L.R. IFN S.A. a fost motivată prin invocarea dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora persoana care poate introduce acțiuni în anularea actelor frauduloase este comitetul creditorilor iar nu președintele comitetului creditorilor în același sens fiind invocate și prevederile art. 42 din C.proc.civ.
Pe fondul litigiului recurenții au învederat că plata nu poate fi în același timp și frauduloasă în sensul art.80 alin. (1) lit. c) și să îndeplinească condițiile prev. de art.80 alin. (1) lit. d) astfel că instanța ar fi trebuit să analizeze tranzacția în funcție de cadrul procesual stabilit de reclamant iar prin pronunțarea prin raportare la prevederile art. 80 alin. (1) lit. c) practic instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a solicitat.
Recurenții învederează că în mod greșit s-a reținut că s-a afirmat că nu era cunoscută starea debitoarei întrucât incapacitatea de plată a fost stabilită de judecătorul sindic iar poziția exprimată se fundamenta pe o serie de plăți care s-au ridicat până la un milion de euro.
Apare evident , susțin recurenții că nu puteau consimți la fraudarea creditorilor R.P. prin acceptarea unei sume ce 15.000 euro în condițiile în care aceasta avea de recuperat de la proprii săi debitori 1.500.000 euro.
Plata efectuată în luna mai 2008 a fost efectuată în cadrul activității sale curente potrivit prevederile art. 82, stabilirea restrictivă a activităților curente ca fiind cele care au legătură strictă cu obiectul de activitate contravenind atât cu principiile de conducere a unei afaceri cât și cu prevederile Legii nr. 85/2006.
Atâta timp cât un contract încheiat anterior deschiderii procedurii insolvenței nu este denunțat de administratorul judiciar sau lichidator potrivit art.86 din LPI plățile efectuate de către debitoare în baza contractelor în derulare sunt plăți efectuate în cadrul activităților curente.
Comitetul creditorilor SC R.P.G. S.A prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că excepțiile au fost în mod judicios respinse întrucât regulile prevăzute de art. 80 sunt derogatorii de la legea generală iar cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant s-a invocat existența hotărârii adoptate în cadrul adunării comitetului creditorilor la 6 august 2009.
Instanța s-a pronunțat asupra cererii astfel cum a fost aceasta investită reținând și modificările ulterioare.
Referitor la inexistența complicității la fraudă a învederat că aceasta a fost dovedită prin împrejurarea că debitoarea și pârâta avea legături de afaceri strânse astfel că aceasta cunoștea iminența insolvenței iar prezumția instituită de art. 85 alin. (3) în mod corecta fost valorificată atâta timp cât nu a fost răsturnată .
Contrar susținerilor recurenților cu privire la incidența prevederilor art. 86 creditorii învederează prevederile art. 46 din Legea nr. 85/2006 astfel că plățile efectuate rezultă că nu se încadrează în limitele activității curente întrucât nu au corespuns unor contraprestații efective.
Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
Examinarea cu prioritate a excepțiilor invocate în apărare relevă în ceea ce privește excepția prematurității acțiunii că teza recurentei referitoare la compatibilitatea dintre dispozițiile art. 7201 C.proc.civ. și cele ale Legii nr. 85/2006 converg spre ideea necesității parcurgerii procedurii prealabile nu poate fi primită.
Legiuitorul a instituit prin dispozițiile art. 79 și următoarele termenii și condițiile necesare exercitării acțiunilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor iar aceste dispoziții sunt speciale în raport de norma generală astfel că nu se poate reține incidența prevederilor art. 7201 C.proc.civ.
Rațiunea instituirii dispozițiilor legale de care înțelege să se prevaleze recurenta are ca scop evitarea derulării procesului în fața instanței urmare a încercării soluționării litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directă ori din această perspectivă nu poate fi reținută compatibilitatea cu normele cuprinse în Legea nr. 85/2006.
Excepția prematurității acțiunii a fost în consecință corect respinsă de către prima instanță reținând că legiuitorul a instituit norme de procedură și condiții de exercitare distincte pentru această materie și care au fost valorificate în mod corect.
Excepția lipsei calității de reprezentant al SC A.L.R. IFN S.A. invocată și în fața primei instanțe a fost în mod corect respinsă prin raportare la prevederile art. 81 alin. (2) cât și la dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect incidența dispozițiilor legale indicate întrucât prevederile art. 81 alin. (2) stabilesc în mod expres legitimarea procesuală activă în favoarea comitetului creditorilor, legiuitorul stabilind că acesta poate introduce la judecătorul sindic o acțiune pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale , dacă administratorul judiciar sau lichidatorul nu o face.
Legitimarea procesuală activă fiind stabilită în mod expres prin dispozițiile legii speciale aserțiunile recurentei sub acest aspect sunt înlăturate iar cu privire la lipsa calității de reprezentant al comitetului creditorilor al creditoarei în mod corect au fost valorificate prevederile art. 17 alin. (1) lit. f) care de asemenea statuează în sensul legitimării acestei entități pentru introducerea acțiunilor enunțate anterior astfel că nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 42 din C.proc.civ. invocată de către recurentă.
Comitetul creditorilor are legitimarea procesuală stabilită în mod expres de legiuitor nefiind necesară o autorizare în sensul indicat de recurentă.
Deciziile comitetului creditorilor împotriva cărora nu au fost exercitate contestații la adunarea creditorilor în condițiile art. 17 alin. (6) urmează a fi executate astfel că orice aserțiuni legate de lipsa dovezii calității de reprezentant în prezența documentului menționat urmează a fi înlăturate.
Prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul sau lichidatorul judiciar respectiv a comitetului creditorilor în condițiile art. 81 alin. (2) din LPI a acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul normativ la care am făcut referire conduce prin forma sa la dispozițiile art. 975 C.civ., care permit creditorilor chirografari a exercita acțiunea reparatorie în vederea desființării actelor viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Spre deosebire însă de acțiunea pauliană, actul fraudulos susceptibil de a fi anulat pe temeiul art. 80 din lege nu este necesar să fie provocat ori agravat insolvabilitatea debitoarei, noțiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micșorării gajului general.
în cazul acțiunii în anulare fundamentate pe art. 80 din lege, cea din urmă condiție privitoare la complicitatea terțului dobânditor, pentru situația actelor juridice cu titlu oneros, nu este necesară în toate situațiile.
Acțiunea în anulare nu va putea conduce decât la desființarea totală a actului atacat pe această cale, anularea constituind mijlocul juridic de reparare a prejudiciului cauzat creditorilor prin încheierea actului fraudulos.
Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a pune la dispoziția participanților la procedură pârghiile menite să asigure și să dea eficiență principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor invocate asupra masei credale.
Art. 80 din lege nu face deosebire între actele frauduloase încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, actele vizate de aceste prevederi fiind acte săvârșite cu rea credință în dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor ori a eluda legea și pentru obținerea unui profit pentru debitor sau altă persoană.
Frauda poate fi săvârșită în două modalități, cu complicitatea terței persoane ori de însuși debitorul singur.
Pentru prima ipoteză, când este îndeplinită și cerința complicității terțului dobânditor actul juridic atacat pe această cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legată de caracterul ilicit al cauzei.
Scopul mediat, adică motivul determinant al perfectării actului juridic, se circumscrie intenției părților de a lipsi averea debitorului de o parte din activele sale, micșorând astfel gajul general al creditorilor. Condiția lezării drepturilor creditorilor în această situație este evident împlinită.
O astfel de nulitate absolută nu va fi susceptibilă de confirmare și ea va conduce sub aspectul restabilirii situației anterioare la regulile aplicabile în materia plății nedatorate.
în astfel de cauze, se pornește de la prezumția de fraudă, prezumție care privește transferurile debitorului, acestuia și co-contractantului său revenindu-le sarcina răsturnării ei prin mijloace de probă specifice.
Titularul acțiunii nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicită textul art. 80 din Legea nr. 85/2006, acesta trebuie să dovedească cumulativ încheierea actului în perioada suspectă și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care exced activităților curente.
în plus, condițiile suspecte în care a fost încheiat actul, contrar susținerilor recurentei, sunt deduse și din faptul că nu s-a dovedit efectuarea contraprestației de către pârâtă, că valoarea bunului a fost stabilită la nivelul sumei pretins datorate de debitoare în condițiile în care existența contraprestației nu a putut fi reținută.
Așa fiind, contrar susținerilor din recurs, este important de subliniat faptul că pârâta a cunoscut tot timpul starea financiară a debitoarei, așa cum se recunoaște chiar prin recursul declarat, astfel că în mod corect a reținut judecătorul sindic având în vedere obiectul convenției ce a determinat plata supusă verificării în prezenta procedură care era de consultanță în afaceri și management astfel că orice apărare contrară apare ca fiind lipsită de acoperire atâta timp cât se presupune că derularea acestei obligații presupunea cunoașterea în detaliu a activității și situației financiare a societății de către prestatorul de servicii.
Susținerea recurentei că actele nu au un caracter fraudulos, deoarece nu au fost încheiate în frauda creditorilor întrucât nu exista un interes în acest sens având în vedere împrejurarea că existau creanțe nevalorificate împotriva propriilor debitori în cuantum de 1.500.000 euro nu poate fi reținută argumentele nefiind unele logice în măsură a valida o astfel de susținere.
întrucât din efectuarea tranzacției a cărei anulare se solicită nu rezultă că debitoarea a obținut un profit se poate susține că interesul real al acestei operațiuni poate fi justificat doar prin intenția de a diminua activele debitoarei, acestea transferându-le în patrimoniul paratei prin operațiunea contestată.
Aserțiunile referitoare la nedeterminarea obiectului cererii respectiv la împrejurarea că instanța s-a pronunțat asupra unei alte cereri decât cea cu care a fost investită nu pot fi primite întrucât acțiunea introductivă de instanță a fost fundamentată pe dispozițiile art. 80 alin. (1) lit. c) iar ulterior s-a procedat la modificarea cadrului procesual astfel determinat instanța fiind investită cu soluționarea cererii în raport de prevederile art. 80 alin. (1) lit. d) în acest sens fiind și concluziile formulate în fața instanței de fond.
Referitor la plata efectuată după deschiderea procedurii Curtea apreciază că interpretarea dată de recurentă dispozițiile art. 86 este una contrară scopului legii prevederile enunțate reglementând situația contractelor în derulare și soarta acestora fără însă ca prin acestea să poată fi ignorate prevederile art. 46 din LPI.
Legiuitorul a stabilit că în afară de cazurile prev. de art.49 ipoteză care nu este verificată în cauză sau de cele autorizate de judecătorul sindic toate actele operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Interpretarea per a contrario a prevederilor art. 86 din Legea nr. 85/2006 realizată de recurentă în sensul că în lipsa denunțării unui contract derularea acestuia nu aduce atingere valorii averii debitorului este lipsită de logică întrucât orice plată efectuată din averea debitoarei aduce atingere acesteia acesta fiind și motivul pentru care legiuitorul a instituit într-o manieră restrictivă cazurile și condițiile în care debitoarea poate efectua plăți după data deschiderii procedurii.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că plata realizată ulterior deschiderii procedurii în valoarea de 60.318 lei ce vizează tot servicii de consultanță în afaceri cade sub incidența prevederilor art. 46 alin. (1) din LPI cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost însoțită de documente justificative care să confirme o eventuală existență a contraprestației.
Considerente evidențiate au relevat că motivele de recurs invocate apar ca fiind nefondate astfel că în baza art. 312 C.proc.civ., Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat și îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
