Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 9620 din 20 noiembrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 5101 din 12.10.2012 pronunţată de către Tribunalul Specializat Cluj s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC R.I.C. SRL, C.I.I. B.R., în contradictoriu cu debitoarea SC R.I.C. SRL, reprezentată de curator special C.L.D. şi cu pârâtul V.V.C., având ca obiect anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 ianuarie 2009 între debitoare, în calitate de promitentă cumpărătoare şi pârât, în calitate de promitent vânzător, având ca obiect terenul înscris în CF 11972 Floreşti, cu nr. top. 7319 contra preţului de 750.000,00 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 79 şi art. 80 alin. 1 lit. b, c şi alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: … b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; alin. 2 lit. e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau a activităţii sale.
Verificând incidenţa acestor dispoziţii legale în cauză, judecătorul sindic a reţinut că la data de 15 ianuarie 2009, între debitoarea pârâtă, în calitate de promitentă cumpărătoare şi pârâtul V.V.C., în calitate de promitent vânzător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul înscris în CF 11972 Floreşti, cu nr. top. 7319, în suprafaţă de 750 mp contra preţului de 750.000,00 lei. Debitoarea pârâtă a achitat la data semnării antecontractului suma de 204.500,00 lei cu titlu de avans, restul de 545.500,00 lei urmând a fi achitat în termen de 30 de zile de la încheierea antecontractului.
Pârâtul promitent vânzător şi pârâta debitoare s-au obligat să se prezinte în faţa unui public pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică în termen de 30 de zile de la data încheierii antecontractului, respectiv promitentul vânzător s-a angajat şi să radieze ipoteca înscrisă asupra acestui teren, confirmată de extrasul CF 11972 Floreşti emis la 17 iulie 2008, înscrisă în favoarea SC
A.B.R. SA – Agenţia Dej pentru suma de 90000 euro plus accesorii.
Părţile au mai convenit că în situaţia în care reprezentantul pârâtei promitente cumpărătoare nu se va prezenta la notar şi nu va achita restul de preţ de
545.500,00 lei, va pierde avansul în cuantum de 204500 lei, precum şi orice drept asupra terenului, antecontractul urmând să devină „nul”. Corelativ, pârâtul promitent vânzător sa obligat să nu înstrăineze terenul şi să nu încheie sub nicio altă formă un alt de vânzare-cumpărare.
Antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în prezenţa martorilor
M.P. şi R.A.
Debitoarea pârâtă a efectuat plata avansului în cuantum de 204.500,00 lei, această operaţiune fiind înregistrată în contabilitatea sa la 15 ianuarie 2009.
La data de 2 martie 2009, pârâţii au încheiat un act adiţional prin care „au declarat” că antecontractul a „devenit nul, nemaiputând fi atacat nici în prezent sau în viitor”. Pârâta debitoare a renunţat la orice pretenţie asupra banilor pierduţi şi a terenului.
Calificând juridic operaţiunile mai sus descrise, judecătorul sindic a reţinut faptul că clauza referitoare la pierderea de către pârâta debitoare a avansului reprezintă o clauză penală, căreia i-au fost aplicabile dispoziţiile art. 1066 şi urm. C.civ., iar aşa-zisa nulitate a antecontractului a reprezentat o rezoluţiune convenţională a antecontractului, permisă de art. 1020-1021 C.civ. Repunerea părţilor în situaţia anterioară nu a intervenit
ca urmare a incidenţei clauzei penale convenite de părţi, care a condus la păstrarea de către pârâtul V. a avansului încasat, cu titlu de daune-interese compensatorii.
Pentru a se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 lit. c şi d din Legea nr. 85/2006, ea fost necesară stabilirea intenţiei frauduloase a părţilor actului juridic atacat.
Lichidatorul judiciar a atacat antecontractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2009. La data înregistrării acţiunii, antecontractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2009 nu mai exista, fiind rezoluţionat convenţional prin actul adiţional din 2 martie 2009. Contrar susţinerilor pârâţilor, achitarea de către pârâta debitoare în favoarea pârâtului V. a sumei de 204.500,00 lei reprezintă un transfer patrimonial, pârâtul V. devenind ca urmare a acestei operaţiuni proprietarul bunului mobil reprezentat de suma în cauză.
Stabilirea caracterului fraudulos al transferului mai sus arătat a presupus analiza acestui transfer atât din perspectivă obiectivă cât şi din perspectivă subiectivă, existenţa fraudei presupunând atât întrunirea ambelor elemente în cadrul transferului analizat.
Prin sentinţa comercială pronunţată de judecătorul sindic la 22 aprilie 2009 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC R.I.C. SRL. Din perspectivă obiectivă, ieşirea din patrimoniul debitoarei a sumei de 204.500,00 lei a reprezentat un element care aducea atingere intereselor debitorilor, toate creanţele înscrise în tabel putând fi achitate cu această sumă.
Din perspectivă subiectivă, însă, frauda a presupus intenţia debitoarei pârâte şi a pârâtului V. de a acţiona cu scopul de a cauza creditorilor debitoarei un prejudiciu. Existenţa acestui element nu s-a verificat, însă, în speţă. Astfel cum a rezultat din coroborarea antecontractului din 15 ianuarie 2009 cu proiectul de cazare pentru studenţi în Floreşti, Cluj, România – studiu de fezabilitate economică datat octombrie 2008 întocmit de C.I. SA, aflat în posesia pârâtului V. şi depus de către acesta la dosar, scopul prefigurat de părţi la încheierea antecontractului a fost acela de a implementa proiectul imobiliar arătat. Cauza achitării de către pârâta debitoare a sumei de 204.500,00 lei către pârâtul V. a fost aceea de a indisponibiliza terenul în cauză pentru o perioadă de 30 de zile şi nu de a frauda creditorii. Cât priveşte cauza nerestituirii acestei sume de către pârâtul V. către debitoare la rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, aceasta rezidă în clauza penală inserată de pârâţi în antecontractul de vânzare-cumpărare şi nu într-o eventuală intenţie de fraudare a intereselor creditorilor debitoarei.
Inserarea în antecontractele de vânzare-cumpărare imobiliare a unei astfel de clauze privind plata unui avans în scopul indisponibilizării bunului obiect al antecontractului, precum şi inserarea unei clauze penale care să permită promitentului vânzător păstrarea avansului încasat în cazul neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică din culpa promitentului cumpărător a reprezentat practici uzuale în domeniul tranzacţiilor imobiliare. Contrar alegaţiilor lichidatorului judiciar potrivit cărora debitoarea ar fi achitat suma de 204.500,00 lei „pe nimic”, achitarea de către pârâta debitoare a avansului de 204.500,00 lei a avut o contraprestaţie, constând în indisponibilizarea temporară a bunului de către pârâtul promitent vânzător V.. Convenită contractual pentru 30 de zile, indisponibilizarea s-a prelungit tacit până la data de 2 martie 2009.
Comparând contraprestaţiile – suma de 204.500,00 lei cu indisponibilizarea bunului imobil pentru o perioadă de 46 de zile – judecătorul sindic nu a putut reţine disproporţia alegată de lichidatorul judiciar în sensul art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr.
85/2006. Astfel cum au arătat şi pârâţii această sumă a reprezintat puţin peste un sfert (27,27%) din preţul imobilului, neputând fi calificată ca fiind excesivă pentru indisponibilizarea imobilului pentru perioada contractuală convenită. Acest aspect s-a coroborat şi cu faptul că imobilul era grevat de o ipotecă cu privire la care promitentul vânzător V. s-a obligat la radiere până la împlinirea termenului în care părţile trebuiau să se întâlnească la biroul unui notar public în vederea perfectării contractului în formă autentică. Deşi sarcina probei îi aparţinea, conform art. 1169 C.civ., lichidatorul judiciar nu a făcut dovada neîndeplinirii acestei obligaţii de către pârâtul V., pentru a proba existenţa unui indiciu în sensul caracterului fraudulos al actului.
Cât priveşte cunoaşterea de către pârâtul V. a situaţiei economice şi financiare a debitoarei, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că acest pârât este o persoană fizică necomerciant căreia nu i se poate impune efectuarea de diligenţe în acest sens, cu atât mai mult cu cât debitoarea pârâtă îi achitase un avans în cuantum de 204.500,00 lei.
Coroborând toate aspectele mai sus analizate, judecătorul sindic a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 85/2006, actele analizate neputând fi calificate drept frauduloase. In mod similar, din perspectiva art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, prestaţia debitoarei nu apare a fi disproporţionată faţă de contraprestaţia pârâtului V., iar o eventuală intenţie comună a pârâţilor de a frauda interesele creditorilor nu a fost dovedită de lichidatorul judiciar pentru a fi incidente dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Dispoziţiile art. 80 alin. 2 lit. e din au fost cu atât mai puţin aplicabile în speţă. Astfel cum s-a arătat mai sus, pârâtul V. este o persoană fizică necomerciant care nu poate, în nici un caz, să deţină o poziţie dominantă asupra debitoarei SC R.I.C. SRL sau asupra activităţii sale.
Nefiind întrunite condiţiile impuse de art. 79 şi art. 80 alin. 1 lit. b şi c şi alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, în speţă nu a operat nici măcar prezumţia de culpă a debitoarei pârâte, instituită prin dispoziţiile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Cât priveşte interogatoriul administrat pârâtului V., la întrebările căruia acesta nu a răspuns, fiind absent la termenul administrării acestei probe, judecătorul sindic a reţinut faptul că dispoziţiile art. 225 C.proc.civ. permit calificarea refuzului pârâtului de a răspunde la întrebări drept o recunoaştere deplină sau un început de dovadă. In ambele situaţii, proba nu a avut o valoare absolută, fiind necesară coroborarea ei cu celelalte probe administrate în cauză. Răspunsurile prezumat pozitive ale pârâtului V. la acest interogatoriu nu s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, la dosar nemaiexistând vreo probă în sensul pretinsei intenţii frauduloase a pârâtului V. de a sustrage anumite bunuri ale debitoarei de la urmărirea creditorilor sau de încasare a avansului fără un contraechivalent. In fine, răspunsurile prezumat pozitive ale pârâtului V. la cele trei întrebări din interogatoriu nu au putut conduce nici la concluzia deţinerii de către pârâtul V. a unei poziţii dominante asupra debitoarei SC RK Instal SRL sau asupra activităţii sale. In consecinţă, judecătorul sindic a înlăturat această probă, ca neconcludentă.
împotriva acestei hotărârii a declarat recurs CII B.R. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC R.I.C. SRL solicitând anularea transferului patrimonial şi restituirea sumei de 204500 lei de către V.V.C. către SC R.I.C. SRL.
In motivarea recursului, recurentul a arătat că la data de 15.01.2009 între V.V.C. în calitate de vânzător şi SC R.I.C. SRL în calitate de cumpărător s-a încheiat un
antecontract de vânzare – cumpărare a unui teren intravilan în suprafaţă de 750 mp la preţul de 750.000 lei din care s-a achitat un avans de 204.500 lei din disponibilul în numerar existent în casieria SC R.I.C. SRL.
Întrucât diferenţa nu a mai fost achitată SC R.I.C. SRL s-a considerat a fi pierdut avansul de 204.500 lei achitat din casierie.
Consideră că această tranzacţie s-a făcut cu scopul de a sustrage suma de la încasarea ei de către creditori.
Potrivit art. 80, alin. (1), lit. b şi lit. c lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea transferuri lor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate in situaţia in care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită sau în cazul actelor încheiate cu intenţia tuturor părţilor implicare de a leza in orice fel drepturile creditorilor.
Or, avansul achitat de către debitoare lui V.V.C. în sumă de 204500 lei şi condiţiile din antecontractul de vânzare – cumpărare a terenului a avut drept scop justificarea unor sume de bani din casieria debitoarei în detrimentul interesului creditorilor debitoarei.
Consideră că prestaţia debitoarei depăşeşte vădit pe cea primită, lezând interesele creditorilor.
Dovadă în acest sens este faptul că părţile cunoşteau starea financiară a debitoarei respectiv starea sa de , întrucât transferul sumei s-a făcut la data de 15.01.2009 iar la data de 06.03.2009 creditoarea SC P. SRL a depus cererea introductivă de deschidere a procedurii apreciind starea de insolvenţa, invocând existenţa unei creanţe datorate şi neachitate în cuantum de 22.202,41 lei cu scadenta depăşită cu mai mult de 30 zile, respectiv cecul BA 300020997854 emis de debitoare la data de 20 noiembrie 2008, prezentat la plată la 2 decembrie 2009 şi refuzat pe motiv că se găsea în interdicţie de a emite CEC-uri datorită incapacităţii de a-şi plăti datoriile.
Rezultă că părţile erau în cunoştinţă de cauză privind starea firmei, respectiv că tranzacţia nu putea avea loc având în vedere consistenţa de 750.000 lei, însă s-a făcut plata avansului în detrimentul interesului creditorilor.
Ca urmare a solicitat anularea transferului patrimonial şi restituirea sumei de 204.500 lei de către V.V.C. către SC R.I.C. SRL.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate şi având în vedere prevederile art.304, 3041 Curtea reţine următoarele:
Temeiul juridic al acţiunii pentru anularea transferului de drept patrimonial către terţi realizat de debitor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii îl constituie disp. art. 79 şi art. 80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr.85/2006.
Astfel, administratorul judiciar a formulat în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei SC R.I.C. SRL acţiunea privind anularea antecontractului de vânzare -cumpărare încheiat la data de 15 ianuarie 2009 între debitoare, în calitate de promitentă cumpărătoare şi pârâtul V.V.C. în calitate de promitent vânzător având ca obiect terenul înscris în CF 11972 Floreşti nr. top. 7319 pentru preţul de 750.000 lei.
Potrivit clauzei inserate în antecontract debitoarea a achitat la momentul încheierii acestuia un avans in sumă de 204.500 lei , restul de 545.500 lei urmând a fi achitat in termen de 30 zile de la încheierea antecontractului. Pârâtul promitent vânzător şi debitoarea s-au obligat să se prezinte în faţa unui notar public pentru perfectarea contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică în termen de 30 de zile de la data
încheierii antecontractului. Totodată promitentul vânzător s-a angajat să radieze ipoteca înscrisă asupra acestui teren confirmată de extrasul CF 11972, în favoarea SC A.B.R. SA pentru suma de 90.000 de euro plus accesoriile. Părţile au mai convenit că în situaţia în care reprezentantul pârâtei promitente cumpărătoare nu se va prezenta la notar şi nu va achita restul de preţ de 545.500 lei, va pierde avansul în cuantum de 204.500 lei precum şi orice drept asupra terenului, antecontractul urmând să devină „nul”. Corelativ pârâtul promitent vânzător s-a obligat să nu înstrăineze terenul şi să nu încheie sub nici o altă formă un alt antecontract de vânzare-cumpărare.
Debitoarea pârâtă a efectuat plata avansului în cuantum de 204.500 lei, acesta operaţiune fiind înregistrată în contabilitatea sa la data de 15 ianuarie 2009. La data de 2 martie 2009 părţile au încheiat un act adiţional prin care „au declarat că antecontractul a devenit nul, nemaiputând fi atacat nici în prezent sau în viitor” iar pârâta debitoare a renunţat la orice pretenţie asupra banilor pierduţi şi a terenului.
Indiscutabil, calificarea juridică dată operaţiunilor întreprinse de părţi, de către judecătorul sindic este una corectă în sensul că cele referitoare la pierderea de către pârâta debitoare a avansului reprezintă o clauză penală.
În prezenta speţă urmează a se analiza incidenţa dispoziţiile speciale cuprinse în art. 79 şi respectiv 80 alin.1 lit. b, c şi alin.2 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Acţiunea în anulare (revocare) reglementată de prev. art. 79 din lege este, ca natură juridică o acţiune revocatorie specială, de natură sui generis, care împrumută cu unele derogări, elemente din acţiunea pauliană reglementată în dreptul comun prin prevederile art.. 975 C. civil ( in forma în vigoare la data formulării cererii ), fără a se confunda cu acesta din urmă. Ca atare, acţiunea revocatorie reglementată de art. 79 nu este o veritabilă acţiune pauliană, în sensul dreptului comun, ci este o acţiune revocatorie distinctă, cu un regim juridic şi efecte juridice proprii, o veritabilă acţiune revocatorie specială şi care se înfăţişează ca o excepţie faţă de acţiunea-regulă pauliană de drept comun, pentru că derogă de la regulile proprii ale acesteia şi pe care le preia în parte.
Având în vedere celeritatea unei asemenea proceduri, în acesta situaţie legiuitorul a instituit, atât prezumţia relativă de fraudă a debitorului, în cazul acţiunilor la care face referire art. 79 şi art. 80 (texte de lege incidente în cauză ) cât şi o prezumţie absolută de complicitate la fraudă a terţului dobânditor reglementată de art. 83 alin.2 din lege. De aceea ca şi condiţii de admisibilitate a acţiunii revocatorii speciale reglementate de art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006 legea impune ca actul juridic a cărei anulare se solicită să fie un act fraudulos, cu alte cuvinte trebuie demontată frauda debitorului insolvent fiind aceea că prin actul juridic încheiat debitorul să fi urmărit fraudarea intereselor creditorilor, indiferent dacă terţul dobânditor a avut şi el un asemenea scop sau nu.
Ieşirea din patrimoniul debitoarei a sumei de 204.500 lei reprezintă un element care aduce atingere intereselor creditorilor, toate creanţele înscrise în tabel putând fi achitate cu această sumă. Acesta, deoarece debitorul a urmărit sau cel puţin a conştientizat că actul săvârşit va conduce total sau parţial la destabilizarea activităţii sale, patrimoniul său putând ajunge la o stare insuficientă de fonduri băneşti disponibile.
Mai apoi, actul juridic a cărei anulare se solicită trebuie să aibă ca efect prejudicierea creditorilor. Astfel, din perspectivă subiectivă frauda presupune intenţia debitoarei pârâte şi a pârâtului V.V.C. de a acţiona cu scopul de a cauza creditorilor debitoarei un prejudiciu. De aceea, nu poate fi primită susţinerea judecătorului sindic potrivit căreia existenta acestui element nu se verifică, în speţă, din perspectiva existenţei
unui proiect de cazare pentru studenţi, în Floreşti Cluj – studiu de fezabilitate aflat în posesia pârâtului V.V.C. Aceasta deoarece prin prezentare unui simplu proiect de fezabilitate nu se poate susţine că scopul prefigurat si urmărit de părţi la încheierea antecontractului a fost acela de a implementa proiectul imobiliar arătat, de vreme ce asupra imobilului teren ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare exista o ipotecă de 90.000 de euro plus accesorii înscrisă în favoarea SC A.B.R. SA.
Cât priveşte cauza nerestituirii sumei de 204.500 lei de către pârâtul V.V.C. către debitoare la rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare, acesta este urmarea clauzei penale inserată de părţi.
Chiar dacă, de regulă, în practică sunt inserate clauze penale în antecontractele de vânzare – cumpărare cu scopul indisponibilizării bunului obiect al contractului în speţă, însă prin nerestituirea sumei achitate cu titlu de avans, s-a intenţionat fraudarea intereselor creditorilor debitoarei.
Prin urmare, concluzia care se desprinde este acea a întrunirii în speţă a disp. art. 79 din Legea nr. 85/2006, actele analizate urmând a fi calificate ca frauduloase. In mod similar din perspectiva art. 80 alin.1 lit. b din Legea 85/2006, prestaţia debitoarea apare a fi disproporţionată faţă de prestaţia pârâtului V.V.C., prin aceea că suma de 204.500 lei are un cuantum ridicat şi depăşeşte cu mult contraprestaţia pârâtului care urma să indisponibilizeze bunuri pe perioada stabilită în antecontractul de vânzare cumpărare, aceea de 30 de zile.
Din probele administrate a rezultat că bunul obiect al antecontractului era grevat de o ipotecă a cărei radiere nu s-a realizat. Aşa fiind, acesta este un indiciu în sensul caracterului fraudulos al actului şi a intenţiei comune a părţilor de a frauda interesele creditorilor fiind incidente disp. art. 80 alin.1. lit. c din Legea nr. 85/2006.
Concluziile judecătorului sindic în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 80 alin.2 lit. e din Legea nr. 85/2006 sunt corecte, aşa încât, vor fi menţinute întrutotul.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că, în speţă judecătorul sindic a făcut o greşită aplicare a disp. art. 79 şi 80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr. civ, urmând astfel ca, în temeiul art. 312 alin. 3 C. pr. civ, recursul declarat de lichidatorul judiciar să fie admis cu consecinţa modificării hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de anulare a transferului patrimonial. (Judecător Claudia Idriceanu)
